Silver Church Arena invited you to “Bacardi – 150 years anniversary”
Bacardi – 150 years anniversary
Saturday, February 4 at 10:00pm
Location: Silver Church
(anunt: www.Facebook.com)
Silver Church Arena invited you to “Bacardi – 150 years anniversary”
Bacardi – 150 years anniversary
Saturday, February 4 at 10:00pm
Location: Silver Church
(anunt: www.Facebook.com)
MAXIMA ZILEI
Norocul poate fi si un om care te obliga sa-ti schimbi soarta.
Eric TABARLY
From: XPRIMM Stiri
Premiile Galileo 2012: Nominalizarile
In urma procesului de vot via e-mail la care au participat abonatii revistei Galileo, incheiat in urma cu aproximativ o ora, in competitia pentru Premiile Galileo 2012 la categoria „Cel mai bun volum” (publicat in 2011 de un autor roman) au ramas urmatoarele titluri:
Bogdan-Tudor Bucheru – Anotimpurile
Stefana Cristina Czeller – Cerneala si singe, Millennium Books
Dan Dobos – Demnet, Media-Tech
Costi Gurgu – Cronici de la capatul pamintului, Millennium Books
Liviu Radu – Singur pe Ormuza, Millennium Books
Ordinea enumerarii de mai sus este cea alfabetica. Au mai obtinut un numar semnificativ de voturi volumele: Aurel Carasel – Dumnezeule de dincolo de burta Universului, Mircea Liviu Goga – Insula pescarusilor, Mircea Oprita – Calatorie in Capricia, Liviu Radu – Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor barbati foarte cumsecade.
La categoria „Cea mai buna proza scurta” (publicata in 2011 de un autor roman), titlurile ramase in competitie sint:
Aron Biro – Profetii despre trecut (din antologia Steampunk: A doua revolutie editata de Adrian Craciun, Millennium Books)
Oliviu Craznic – Ultima clepsidra (din antologia Steampunk: A doua revolutie editata de Adrian Craciun, Millennium Books)
Costi Gurgu – Mlastinile din sud (din volumul Cronici de la capatul Pamintului, Millennium Books)
Costi Gurgu – Cetatea neagra (din antologia Steampunk: A doua revolutie editata de Adrian Craciun, Millennium Books)
Michael Haulica – O huca in minunatul Inand (din revista Galileo nr.3)
Michael Haulica – Povestea lui Calistrat Hadimbu din Vizireni, ucis miseleste de nenicul Raul Colentina intr-un han de la marginea Bucurestilor (din antologia Steampunk: A doua revolutie editata de Adrian Craciun, Millennium Books)
George Lazar – De la tigani (din antologia Steampunk: A doua revolutie editata de Adrian Craciun, Millennium Books)
Numarul mai mare de titluri ramase in competitie se datoreaza egalitatii la numarul de voturi a trei dintre prozele din lista de mai sus. Au mai obtinut un numar semnificativ de voturi la aceasta categorie urmatoarele texte: Costi Gurgu – Dava zeilor, Florin Pitea – Nostalgia revolutiei, Marian Truta – Lungul drum din cer acasa, Ioana Visan – Plimbarea de dimineata a domnisoarei Vu, Stefan Ghidoveanu – Emanoil Popescu, supererou, Oliviu Craznic – Trecatoarea, Liviu Radu – Margarita, Costi Gurgu – Dincolo de Farul de la Capatul Lumii, Liviu Radu – Golf, iubire parinteasca si ziare, Stefana Cristina Czeller – Conspiratia ologilor, Marian Dumitrascu – Dezghet, Mircea Coman – Basm din viitor (cu accente horror), Daniel Haiduc – Poarta fluturelui.
Va reamintim ca in acest an Premiile Galileo vor avea si o a treia categorie, „Cea mai buna antologie”, candidatele la acest premiu fiind urmatoarele volume:
Steampunk: A doua revolutie – editor: Adrian Craciun – Millennium, 2011
Venus – editor: Antuza Genescu – Eagle & SRSFF, 2011
Balaurul si Miorita – editor: Mihail Gramescu – Eagle, 2011
Pangaia – editor: SRSFF – Eagle & SRSFF, 2010
Premiile Galileo 2011 – editor: Horia Nicola Ursu – Millennium, 2011
In cursul zilei de azi, votantii vor primi instructiunile si listele de nominalizari pentru urmatoarea etapa de vot, care se va incheia duminica viitoare, pe 4 februarie, la ora 12.00.
(informare primita pe mail. multumesc)
Evanghelia din duminica inchinata femeii cananeence (Matei XV, 21-28) ne marturiseste ca Mantuitorul, intrand in partile Tirului si ale Sidonului este intampinat de o femeie care ii cere ajutorul pentru fiica sa “Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon” (Matei 15, 22).
Noi stim ca Dumnezeu este iubire, si pentru acest adevar ne asteptam ca El sa raspunda de indata chemarii acesteia. Si Evanghelia ne spune ca Hristos a tacut. Amintesc ca tacerea este graiul lui Dumnezeu. Nu intamplator in Pateric intalnim cuvinte de genul “Daca nu-l zideste tacerea mea, nu-i va folosi nici cuvantul meu”. Asadar, indraznesc sa spun ca El i-a raspuns femeii, dar tainic, intr-un mod ce depaseste modul in care noi doream sa raspunda.
Poate de aceea femeia cananeeanca nu a incetat sa-I ceara in continuare ajutorul. Si nici mai tarziu Mantuitorul nu raspunde la cererea Sa asa cum ne-am fi asteptat. Dimpotriva, am putea spune ca socheaza. Ii spune acesteia: “Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor” (Matei15, 26). Cuvantul “socheaza” nu este potrivit femeii cananeence, caci ea nu se sminteste de raspunsul lui Hristos. Cuvantul “socheaza” este potrivit noua celor ce nu ne-am ridicat la credinta ei.
Femeia cananeeanca, desi coborata in randul cainilor, nu se rusineaza, nu-L contrazice pe Hristos, ci raspunde: “Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor” (Matei 15, 27).
Raspunde asa cum a raspuns Fiul lui Dumnezeu prin intruparea Sa, “…S-a desertat pe Sine, chip de rob luand… ” (Filipeni 2, 6). Nici El nu S-a rusinat sa ia chipul omului si sa fie rastignit intre talhari. Si pentru credinta sa, fiica ii este tamaduita, caci Mantuitorul ii spune: “O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela” (Matei 15, 28).
Din aceasta Evanghelie reiese ca Mantuitorul a venit sa mantuiasca intreg neamul omenesc, caci femeia cananeeanca era de alt neam si de alta credinta decat evreii. Iesirea Sa din Tara Sfanta si intrarea Sa in cele doua cetati locuite de pagani (Tirul si Sidonul), tocmai acest lucru avea sa ne descopere: ca mantuirea se adreseaza tuturor.
Ce trebuie sa luam de la femeia cananeeanca? Sa luam puterea ei de a purta suferintele altora, credinta ca Hristos poate ridica orice durere si smerenia. Sa luam aminte ca ori de cate ori spunem in Biserica “Doamne miluieste”, ne rugam asa cum s-a rugat femeia cananeeanca “Miluieste-ma, Doamne” (Matei 15, 22). Sa ne invredniceasca si pe noi Dumnezeu de cuvintele pe care i le-a adresat acesteia: “mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti”.
Adrian Cocosila
(articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/femeia-cananeeanca-128569.html)
Sfintii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie si Ioan
In fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt praznuiti Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur. Aceasta sarbatoare semnifica unitatea crestinilor. Dupa ani de dispute intre comunitatile crestine, pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotarat in urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, in timpul imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie sa fie ziua de cinstire comuna a celor trei ierarhi.
Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.
Frati crestini,
In cinstea Sfintilor Trei Ierarhi s-a mai vorbit si de-a lungul lunii acesteia: la 1 ianuarie sfantul Vasile, la 25 sfantul Grigorie si la 27 Sfantul Ioan Gura de Aur. S-a vorbit si aseara si astazi, insa ei sunt inepuizabili. Asa de bogati in viata lor asa de multe fapte au facut si asa de frumos au scris, asa de mult au scris, incat oricand se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Opera lor este intinsa, volume intregi. E o colectie numita Migne, in greceste si latineste, volume intregi din operele lor. Si acesti barbati au trait putin in comparatie cu multi altii, Sfantul Vasile cel Mare a trait numai cincizeci de ani, Sfantul Grigorie mai mult, optzeci de ani si Sfantul loan Gura de Aur saizeci si ceva de ani. Insa in acesti ani au lucrat si s-au consumat pe ei, asa cum o lumanare de ceara curata arde luminos si nestingherit pana cand se topeste, pana la ultima picatura de ceara. Asa au stralucit asa si-au mistuit viata acesti mari sfinti ai Bisericii. Ii praznuim si separat, ii praznuim si impreuna. Ii praznuim separat pentru ca au niste deosebiri intre ei, fara indoiala, sunt trei mari personalitati. Dar ii sarbatorim si impreuna, pentru ca au si niste calitati care ii unesc. Vi s-a mai spus, ceea ce-i uneste pe ei, pe acesti trei sfinti luminatori ai Bisericii, sau trambirele Duhului Sfant, este in primul rand cultura lor extraordinara. Pentru ca au invatat si stiinta veche, pagana, de pana la ei si au adancit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de intelepciune si de idei. Deci aceasta cultura, pe care toti au avut-o, Vasile, Grigorie si loan, ii uneste pe roti. Mai ales ca traiesc in acelasi veac, veacul IV: cei doi se nasc, Sfantul Vasile si Sfantul Grigorie, in 329; Sfantul loan mai tarziu, 347 si la 407 moare, se stinge undeva in Cucuz.
Deci traiesc in aceeasi epoca si in aceleasi probleme de atunci: era lumea pagana care trecea catre crestinism incet, incet si, in acelasi timp, [erau] foarte multe erezii, indeosebi erezia lui Arie care a tulburat foarte mult Biserica lui Hrisios [si] care castigase convingand si pe imparatii vremii de atunci. Mai ales pe Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare. Si pe Valens, care a fost contemporan cu acestia; cu sfantul Vasile cel Mare a avut [Valens] niste scanteieri, niste dialoguri, incat si-a dat seama ca atunci abia se intalnea cu niste episcopi care cu adevarat stiau sa-si apere credinta lor, doctrina in care cred si pentru care mor.
In aceasta epoca traiesc toti [trei], adapati din vechea cultura si din cea noua, crestina. Insa fiind asa de culti, erau totusi niste oameni extraordinar de smeriti, umili. Stiau ca totul le vine de la Dumnezeu si nu-si insuseau nimic din meritele lor. In acelasi timp, erau niste oameni foarte generosi, iubitori de straini, iubitori de bolnavi, iubitori de saraci, si unii si altii, si Sfantul loan, in capitala imperiului si Sfantul Grigorie – a fost si el patriarh la Constatinopol – si Sfantul Vasile cel Mare in Cezareea Capadochiei, patria lui. Foarte milostivi, au indemnat si cu cuvantul, rupand pungile bogatilor si revarsandu-le saracilor, unificand, cat au putut ei sa faca intr-un timp destul de scurt, rupand aceste diferente intre bogati si saraci, cum nu ne putem inchipui noi astazi. Erau mari latifundiari care aveau mosii prin alte continente si robi cu miile si erau in acelasi timp saraci si necajiti care abia isi castigau painea de toate zilele. Au lucrat cu foarte multa energie, cu foarte multa putere, ca sa deschida inimile bogatilor, sa daruiasca acestor multimi sarace si flamande. Deci foarte generosi si iubitori de oameni, foarte omenosi, acesti Sfinti Trei Ierarhi.
Si inca o calitate care a uimit lumea pagana: sfintenia vietii lor. Prin post, prin rugaciune, prin renuntarea la sine au devenit cu adevarat vase ale Duhului Sfant, temple ale Duhului Sfant cum spune Sfantul Apostol Pavel, niste oameni cu adevarat sfinti, plini de mireasma Duhului Sfant, in toata fiinta lor. De aceea au rodit asa de mult in viata lor si a ramas nemuritor tot ce au facut ei, si faptele si scrisul lor.
Acestea ar fi, in general, calitatile care ii apropie, insa… totusi erau deosebiti. Sfantul Vasile avea statura inalta, slab, negricios la fata, cu o barba mare, neagra – n-a avut timp sa se inalbeasca, a trait numai cincizeci de ani. Un om insa cu o extraordinara energie, incat nu se puteau ascunde de la ordinele lui: porunca lui era porunca, trebuiau s-o implineasca numaidecat. Daca si imparatul Valens, si Iulian Apostatul, dusmanii crestinilor, ai dreptei credinte, nu aveau incotro! Vasile era cu adevarat un stalp puternic peste care nu se putea trece, o mare autoritate omeneasca si dumnezeiasca, acest mare Vasile.
Grigorie – colegul lui de studii si prieten iubit despre cate se spunea: “sunt doua trupuri, Vasile si Grigorie, insa un singur suflet”, asa era de mare aceasta unitate intre dansii, asemanare in ceea ce este frumos si bun. Sfantul Grigorie era de statura mijlocie, batran catre sfarsitul vietii sale, cu par alb, plesuv… Un ochi era bolnav, a fost lovit de cineva, anume cand vorbea in Constantinopol despre Sfanta Treime… Arienii aruncau cu pietre in el, ca intr-un netrebnic iar el nu s-a aparat, mergea si vorbea in cinstea Sfintei Treimi. L-au lovit si a suferit acest ochi. Insa era un om cu ochi duhovnicesti care au vazut clar Sfanta Treime si a scris niste lucruri cu mintea lui agera care au ramas doctrinarii, au ramas niste stalpi, niste faclii de luminare pentru toate veacurile crestine. O minte extrem de agera si in acelasi timp o fire blajina, o fire duioasa, o fire foarte sensibila. Sfantul Grigorie era si un mare poet. A scris peste unsprezece mii de versuri. Viata lui toata e scrisa in versuri si anumite minuni [sunt] povestite de el in aceste versuri. O fire de poet, de filozof si de adanc teolog.
Sfantul Vasile cel Mare, intre altele, pune bazele vietii calugaresti de obste; el insusi, ca si Sfantul Grigorie au fost niste mari calugari in acelasi timp. Insa cum traiesc…
Sfantul loan Gura de Aur, cu statura mijlocie -spune in Viata lui – avea capul marisor, era putin chel, cu parul negru, ochii stralucitori, patrunzatori si avea indeosebi o mare energie in a spune adevarul pe fata. A mustrat pe Eudoxia cea vicleana si trufasa, imparateasa Bizantului care l-a si aruncat de doua ori in exil; datorita ei Sfantul loan a murit mai devreme decat trebuia, aruncat intr-un exil departe de patria lui si de tronul sau patriarhal. Insa Sfantul loan avea o fire totusi blanda cu cei saraci, cu cei necajiti, cu cei bolnavi, cu cei care aveau nevoie de ajutor, dadea tot ca sa fie ajutati cu adevarat. Era foarte bogat, ca si Grigorie si ca Vasile cel Mare [care] au dat tot. Sfantul loan si-a vandut averea sa si a impartit-o la saraci toata. A facut case de milostenie, case de ingrijire a bolnavilor, a saracilor, a bolnavilor irecuperabili din Constantinopol, incat era un om cu adevarat daruit altora. In predicile lui pe care le-ati mai auzit, gasea toate mijloacele oratoriei lui extraordinare ca sa-i convinga pe pacatosi sa se intoarca la calea cea buna, placuta lui Dumnezeu. El mustra, insa mustra cu foarte multa blandete, foarte multa bunatate, incat de la el plecau oamenii convinsi ca trebuie sa asculte de cuvantul lui, ca e cuvantul lui Dumnezeu. Spre deosebire de ceilalti, sfantul loan Gura de Aur ne covarseste cu graiul lui, cu puterea lui de evocare, de orarorie. Din ceea ce spun biografii lui de atunci si de mai tarziu, sfantul loan a ramas neintrecut ca orator al Bisericii. Un mare orator in vremea aceea, Libanius, care i-a fost profesor de oratorie in vremea lui, insa de la el, de la Libanius incoace, sfantul loan a ramas cel mai mare orator al lumii, crestine in special.
Se distinge Sfantul loan Gura de Aur printr-o mare putere de a evoca, in care se vede toata grija lui pentru sufletele care il ascultau si care doreau sa afle pe Dumnezeu. In seara aceasta am ales sa va citesc aici, de veti avea rabdare sa ma ascultati, un cuvant din Sfantul loan Gura de Aur, in care arata ce l-a indemnat pe el sa vorbeasca lumii, ce l-a mistuit pe el sa spuna cuvantul lui Dumnezeu celor din vremea lui. Si dupa aceea, cuvantul lui a rodit mereu de-a lungul istoriei pana astazi. Si profetii si apostolii au fost manati de un foc launtric sa spuna, nu de trufia lor, nu incapea trufie la ei, insisi ii ardea acest foc al Duhului Sfant care ii obliga sa rosteasca. Spune Sfantul Pavel undeva: “Vai mie, daca nu voi vesti cuvantul lui Dumnezeu! Vai mie!” Asa spune sfanta! acesta mare, loan Guta de Aur. Si o sa va citesc un cuvant despre aceasta grija de a vesti cuvantul lui Dumnezeu si ce folos se urmareste prin aceasta vestire a cuvantului lui Dumnezeu: Tot crestinul trebuie sa fie osardnic in sfatuirea celor rataciti. Si acuma incepe cuvantul lui:
“Cand pacatosii, inca dupa sfatuirile noastre, raman in pacatele lor, totusi noi nu trebuie sa incetam a le impartasi sfatul nostru.” Asculta unul si pleaca, nu-i place, pleaca; insa cuvantul pe care l-a auzit din cand in cand il bate la ureche si la inima. Si ascultati cum se compara cuvantul rostit cu cele din natura: “Fantanele curg chiar cand nimeni nu scoate apa din ele, izvoarele clocotesc cand nimeni nu ia apa dintr-insele si cand nu beau, si paraiele curg chiar si cand nimeni nu inseteaza.” Ce frumoase figuri de stil si cat adevar poarta! Sunt izvoare reci, e pe Ceahlau Duruitoarea, apa limpede si foarte buna si sanatoasa, cine bea din ea? Beau calatorii in timpul verii, care au indrazneala sa urce pe Ceahlau. Curg insa mereu aceste izvoare, asa curge si cuvantul invataturii. Spune Sfantul loan mai jos: “Asa si predicatorul trebuie sa-si faca datoria sa din toate puterile, desi nimeni nu-l baga in seama.” [Invatatorul] vorbeste, lasa-l in treaba lui! “Asa Dumnezeu cel plin de dragoste a dat lege, ca noi, cei care suntem pusi a predica cuvantul cel ceresc, sa nu lasam nimica din cate stau in puterile noastre. Sa nu tacem niciodata, asculta-ne cineva sau nu. Cand Ieremia prorocul”, marele proroc Ieremia, “ameninta pe iudei si le predica nenorocirile care veneau asupra lor…” Din cauza pacatelor lor (…) – se departasera de la Dumnezeul cel adevarat si-si insusisera baalii, acei zei pagani, le aduceau jertfe si ucideau pe copiii lor, fete si baieti, aduceau jertfe acestor baali – S-a maniat Dumnezeu pe ei si i-a amenintat cu robia Babilonului. Profetul Ieremia le-a spus cu foarte multa putere si precis ce-i asteapta. Insa desi a spus un cuvant, le-a spus toata aceasta veste din partea lui Dumnezeu, cel care era stapanitor acolo l-a bagat in temnita. De ce-a facut asa? Sperie poporul. Si a iesit dupa aceea din temnita si a amenintat pe cel care il aruncase in temnita, Pashur: Tu insuti si prietenii tai o sa fiti dusi in Babilon si acolo o sa mori.
Deci “cand profetul Ieremia ii ameninta pe iudei si predica nenorocirea ce avea sa vie, el era batjocura si ras” contemporanilor sai. Toti radeau de profetul Ieremia: a mai venit si asta. “El se hotarase a se lasa de dregatoria sa profetica”, sa-l lase in pace, “caci prinsese slabiciune omeneasca si nu mai vroia sa sufere deraderea si batjocura. Dar ascultati-l pe el insusi, zice asa: “M-au facut spre ras, toata ziua am fost batjocorit si-am zis: Nu voi mai numi numele Domnului, si mai mult nu voi mai grai in numele Lui in fata acestui popor. Dar s-a facut ca focul ce arde in inima mea si se aprindeau oasele mele si era sa pier, pentru ca nu vorbeam”.” Nu voi mai pomeni de El si nu voi mai grai de numele Lui, dar iata, era in inima mea ca un foc, ca un fel de foc aprins, inchis in oasele mele si eu ma sileam sa-l infranez dar n-am putut. Cu adevarat vroia foarte mult pe dinlauntru sa vorbeasca, sa le spuna, chiar daca nu le convine. “El voieste sa zica”, talmaceste Sfantul loan “gandeam sa ma las de dregatoria profeteasca, caci iudeii nu ma ascultau. Dar indata ce mi-am facut acest plan, puterea Duhului s-a aprins in sufletul meu ca un foc care a invapaiat tot launtrul meu si asa de tare imi mistuia oasele, incat eu n-am putut suferi acest parjol”. Deci daca acel profet care in toate zilele fusese ras, batjocorit si ocarat, a trebuit sa sufere o astfel de pedeapsa cand s-a hotarat sa taca, de ce iertare ne vom invrednici noi care nu suferim asa de mult cum suferea el, ca ne imputinam cu duhul pentru usuratatea mintii unora dintre ascultatori si voim sa incetam de a-i invata, atunci cand inca multi altii ne asculta?” – cum sunteti dumneavoastra acum.
“Eu stiu ca unii vor zice in batjocura sau in deradere dispretuitoare: “Tu ai intors pe toti cu predica ta?” Ce zici, omule? Am fagaduit noi oare ca intr-o zi sa dobandim pe toti? Daca noi am miscat numai zece, ori numai cinci, ba chiar numai pe unul din ascultatori, nu este oare aceasta indeajuns spre a ne da un curaj bun? Dar eu voi zice inca trai mult. Presupuneti ca noi, prin cuvantarea noastra, n-am dobandit pe nimeni, cu toate ca este cu neputinta ca o cuvantare semanata in atatea auzuri sa ramana cu totul fara roada. Insa fie si asa. Cuvantarea noastra si atunci, totusi, n-ar ramanea nefolositoare. Cand ascultatorii nostri iarasi vor fi pacatuit, o vor fi facut aceasta nu asa, fara de rusine, ca mai inainte. Totusi isi vor fi adus aminte”, de pilda in timpul unei betii, “de mustrarea noastra, de dojanele noastre, iar aceasta amintire negresit a produs rusine, ei au rosit inlauntrul lor si au savarsit pacatul lor nu cu obraznicia cea mai dinainte” h-au dat seama ca pacatuiesc, gresesc. “Iar aceasta esre inceputul indreptarii si al intoarcerii celei desavarsite, cand cineva se rusineaza de pacatul savarsit si singur osandeste cele facute.” Deci inca un folos: chiar atunci cand nu-i bagat in seama, atunci, cuvantul insa ii vine mai pe urma in minte. Cuvantul, frati crestini, are o mare putere asupra noastra, a oamenilor. Cuvantul te poate rataci, cuvantul te poate indrepta, te poate mustra, te poate reinvia.
“Afara de aceasta, urmeaza pentru noi si un alt castig care este nu prea mic. Noi am facut pe cei luatori aminte mai imbunatatiti si i-am convins ca aceia mai bine s-au gandit, care nu se amagesc de multimea cea mare. Asadar eu, desi n-am vindecat pe cei bolnavi, totusi am facut mai tari pe cei sanatosi.” I-a convins de adevarul faptei bune si al gandului celui bun. “Cuvantul meu, negresit, pe multi nu i-a oprit de la pacat, totusi el a intarit pe cei imbunatatiti.
Voiesc a cumpani inca si un al treilea punct. Eu astazi nu am miscat, dar poate voi misca maine. Si daca nu maine, poate poimaine, sau inca mai tarziu. Cine ne asculta si ne respinge astazi, poate ne va asculta si primi maine. Cine nu ne baga in seama astazi si maine, poate dupa mai multe zile va darui ascultare cuvantarii noastre. Inca si pescarul adeseori toata ziua a aruncat mreaja sa in zadar si seara voia chiar sa plece, dar totusi la urma a prins pesti multi, seara tarziu. Daca noi, pentru neizbutirea intreprinderilor noastre, indata am inceta si ne-am lasa de lucru, atunci s-ar prapadi toata viata noastra, si cea trupeasca si cea duhovniceasca. Daca de pilda, lucratorul de pamant pentru o vreme rea intamplata o data, de doua ori sau de mai multe ori, ar parasi lucrarea pamantului, atunci noi toti curand ar trebui sa pierim de foame. Si daca corabierul pentru o furtuna intamplata o data, de doua sau de mai multe ori ar fugi de mare, si viata noastra ar pierde foarte multe indemanari”.
N-ar mai calatori lumea pe mare. Au fost niste accidente de avion si ar trebui sa stea lumea, sa nu mai mearga cu avionul. Cu trenul la fel, cate accidente nu sunt, cu masinile, insa lumea merge. Asa si cu aceste cuvinte. “Daca la toate mestesugurile, meseriile, ar lua cineva aceeasi hotarare, ar trebui totul sa piara si pamantul s-ar face o pustietate, fiindca toti oamenii pricep aceasta, de aceea ei totdeauna cu barbatie se apuca iarasi, din nou, de indeletnicirile lor si adeseori nu au avut de pierdut. Pe langa acestea se adauga ca acestia, in caz de neizbutite au numai paguba, la noi insa nu se intampla asa, ca predicam si sfatuim. Cand tu imprastii samanta invataturii si ascultatorii nu au primit si n-au adus rod ascultarii, totusi tu primesti de la Dumnezeu plata cuvenita pentru sfatuirea ta. Si cand aceia nu vor sa te asculte, tu vei primi tot atata de mare rasplatire, precum ai fi primit cand ei ti-ar fi urmat, caci tu ai facut tot ce atarna de tine”. “Noi suntem datori sa semanam”, spune sfantul Pavel “si Dumnezeu sa faca sa rodeasca.” Noi nu suntem raspunzatori de ceea ce fac ascultatorii nostri. Ci suntem datori numai a le da sfaturi drepte, a-i indruma, a-i indemna e datoria noastra, a urma si-a face este datoria lor – adica a dumneavoastra.
“Cu toate acestea, predicatorul nu poate singur si sa ispraveasca toate”. Aici e un lucru foarte important pe care o sa-l ascultati acum. E vorba de aceasta lucrare a dumneavoastra care ascultati cuvantul lui Dumnezeu, care cunoasteti niste lucruri si le puteti impartasi altora care nu vin sa asculte. Noi nu putem intra in anumite case, dumneavoastra insa puteti face acest lucru. Asta spune mai departe Sfantul Ioan: Cu toate acestea, predicatorul nu poate singur sa ispraveasca, sa faca toate. El nu poate sa fie la toti, in toate zilele spre a-i sfatui.” Intr-o comuna mare sau intr-un oras, el nu se poate duce la fiecare familie, insa “daca voi veti voi sa impartiti intre voi lucrarea intoarcerii, daca fiecare va voi sa ia asupra-si ingrijirea pentru unul dintre fratii sai, atunci curand zidirea Bisericii va spori mai bine.
Asadar, vorbeste cu fratele tau si-l indeamna, chiar daca el nu te-ar asculta, totusi tu vei dobandi prin aceasta plata cuvenita. Insa numai atunci cand nu vei inceta si vei continua cu indemnarea, cu sfatuirea”. Chiar daca s-ar plictisi sau te-ar repezi. Sa-i spuna cu binisorul, ii mai lasa putin, iar ii spune cu dragoste si cu un accent, nu de porunca, ci de compatimire. Si atunci primeste, adica cu un duh smerit. Asa erau sfintii acestia care au lasat cuvantul, ni l-au spus de la inima lor, sufereau impreuna cu cei care erau in necazuri. De aceea au fost primite cuvintele lor. Asa si noi cand predicam, cand spunem altuia la ureche, intre patru ochi sau intre sase ochi, sa-i spunem cu aceasta compatimire, cu acest duh umilit, cu aceasta dragoste sincera de a-l ajuta, de a-l indrepta si atunci el primeste.
“Fara obosire pandeste satana” – ascultati acum alt aspect al lucrurilor: “Fara obosire pandeste satana mantuirea omului si noi nu trebuie, oare, sa ne rusinam de a fi nepasatori de manuirea oamenilor celor asemenea noua, cand satana de-a pururea gandeste la pierzarea lor?” E o lupta aici intre duhul rautatii, al vicleanului si aceasta lucrare a lui Dumnezeu in lume pe care trebuie sa o facem intre noi – suntem toti frati in Hristos si de aceea ne rugam cu Tatal Nostru, avem un singur Tata ceresc.
“Satana ne ingrozeste cu lupta impotriva oamenilor, desi Dumnezeu il opreste de la aceasta, iar tu oare te vei feri cu lenevire, macar ca Dumnezeu insusi te indeamna si cere ca iarasi sa dobandesti pe cei cazuti? Pe cand satana arata o astfel de ravna pentru pierzarea oamenilor, noi n-aratam nici cea mai mica parte din asemenea ravna pentru mantuirea fratilor nostri? Pentru aceasta, cand tu vezi un frate invartosat si neplecat care nu voieste sa te asculte, atunci zi intru sine-ti: “Oare nu-l voi putea dobandi cu timpul?” Aceasta si Pavel ne-a poruncit sa facem cand scrie asa: “Slugii Domnului nu i se cade sa se sfadeasca, ci bland sa fie catre toti, invatator si suferitor.” Se intampla in casele noastre crestine, de aici si din alte parti ale tarii, cineva din familie merge la biserica, citeste, se roaga, citeste Acatistul Maicii Domnului, insa nu poate convinse pe cei din familia sa sa mearga si ei pe aceeasi cale. De ce oare? Poate sa se ascunda un dram de mandrie in persoana care merge pe calea lui Dumnezeu.
Poate un pic de dispret catre ceilalti, poate porunceste cu autoritate si cu un accent de rautate si cu aceasta dorinta, de a face toti ca ea sau ca ei. Asta e foarte greu… Vezi cum creste un arbore, cat de mic, abia il vezi, abia rasare din pamant si astepti sa creasca. Creste, daca se indoaie la varfuri ii pui o proptea si incet-incet creste pana cand se instapaneste si creste singur. Cam asa crestem si noi, avem o viata nu prea lunga, insa o viata in care crestem mereu. Toata viata e o cumpanire intre bine si rau si daca cineva e in preajma noastra si ne ajuta pe arborele care se ridica din pamant, ca sa fie ocrotit de vanturi, sa creasca drept, e mare merit cu acela sau pentru aceea. Si asa sunteti dumneavoastra care stiti [si] ascultati din cand in cand cuvantul lui Dumnezeu. Insa sa se faca aceasta cu smerenie si cu dragoste, cu duhul umilintei si atunci va prinde cuvantul nostru, altfel [celalalt] intoarce capul si pleaca, ramanem singuri.
Spune Sfantul Pavel aici, “slugii Domnului nu i se cade sa se sfadeasca”. Cand il inveti pe cel din casa ta, nu mustra prea tare si nu bate la cap prea mult. Spune-i putin, lasa-l sa se mai odihneasca, iarasi revii, pandeste momentul.
Aceasta lucrare de indreptare a omului este foarte grea. Sunt [lucrari] speciale pentru educatia tineretului si a lumii. Foarte greu sa inveti pe altul. Daca tu pe tine nu te poti indrepta, si stii o multime de lucruri, cum poti sa ai pretentii sa faci pe altul ca tine? In primul rand sa nu se sfadeasca, “ci bland sa fie catre toti, invatator si suferitor, rabdator, cu indelunga rabdare, cu blandete certand pe cei ce stau impotriva, poate candva le va da Dumnezeu pocainta si cunostinta adevarului spunea Sfantul Pavel catre Timotei, ucenicul sau”.
“Nu vezi tu oare”, spune Sfantul loan, “ca un parinte, chiar cand este deznadajduit despre insanatosirea copilului sau, totusi plangand, suspinand, sade langa patul lui, il saruta cu dragoste si intrebuinteaza toate mijloacele de vindecare pana la suflarea cea mai de pe urma. Tot asa trebuie sa faci si tu cu fratele tau”. Fratele tau, in intelesul de oricine, aproapele nostru. “Acela cu lacrimile sale nu poate sa alunge boala, nici sa respinga moartea ce se apropie. Tu insa pe un suflet bolnav de moarte poti adeseori a-l mantui si a-l scula, prin lacrimile si suspinurile tale, daca tu esti neobosit si nu te indepartezi de dansul. Tot asa face si Dumnezeu cu noi, desi noi suntem nebagatori de seama si totusi in toate zilele vorbeste catre noi prin profeti si apostoli si nu inceteaza a indemna pe cei cerbicosi” – mandri, trufasi – “neluatori aminte.
Ganditi-va, in sfarsit, ca acel ce nu inceteaza cu sfatuirea, desi o face in desert, va secera o rasplata inca mai mare decat acela care prevede ca cuvintele sale vor fi ascultate. Caci acela care de-a pururea indeamna fara sa fie ascultat si totusi nu oboseste, da dovada de dragostea cea mai calduroasa si mai adevarata de aproapele sau”.
Frati crestini, asa a invatat Sfantul loan, asa invatau si Sfantul Vasile, Sfantul Grigorie si asa invatau si invata sfintii. Sa ne insusim duhul lor, duhul smereniei, duhul dragostei lor, sa ne facem si noi cat de cat asemenea lor. Amin.
Parintele Sofian Boghiu
(articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-sarbatori/sfintii-trei-ierarhi-vasile-grigorie-ioan-71684.html)
Einstein si experimentul Philadelphia
“A cincea forta”
In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton
(localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert
Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor
in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale
Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta
nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste
totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma
acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de
“neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact.
Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le
uneasca pe toate.
Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale
ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o
succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si
efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o
tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers
coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis
genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai
larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele
descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea
forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta
superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o
coerenta.
Einstein si experimentul Philadelphia
Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in
celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta
experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige)
a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa
reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment, desfasurat in
portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de
ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta lui.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au
fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru
ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la
inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa
alb-verzuie care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt
timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din
campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava
de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai
multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau
marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de
netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate
aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur
si simplu disparand fara urma! Experimentul a fost rapid ascuns si
musamalizat, si s-au facut presiuni asupra tuturor celor care ar fi
putut sa
dezvaluie acest incident.
Dupa 40 de ani de tacere, ziaristii americani au avut acces la
arhivele secrete ale marinei americane si au gasit aici relatari
extraordinare! Pentru prima oara publicul avea sa cunoasca relatarea
concreta si reala a unei calatorii in spatiu si timp, deoarece s-a
presupus ca nava nu a calatorit numai 500 de km aproape instantaneu
(marinarii de pe nava au constatat ca ajunsesera in portul orasului
New York, revenind apoi in portul de unde plecasera), ci si
aproximativ 40 de ani in viitor! Era primul act oficial care demonstra
posibilitatea invingerii timpului!
Efecte secundare necontrolate
Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat
sistematic disparitii si aparitii ale acestora; practic dupa numai
doua zile ei parca erau inconjurati de o ceata alba. In unele cazuri
ei dispareau pur si simplu de la masa sau din fata prietenilor.
Intr-un unul din rapoarte s-a constatat un fapt incredibil. Unul
dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca
si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a
disparut fara urma, pentru totdeauna! Aceleasi peripetii s-au relatat
si despre nava experiment. Disparea pur si simplu din port si aparea
dupa doua zile in acelasi loc. In alte cazuri, in plina misiune pe
mare, nava disparea si aparea (ca un caine dresat care se intoarce
mereu la locul lui) in portul unde se facuse experienta. Dupa lungi
framantari si incredibile aventuri, guvernul a hotarat ca nava sa fie
dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o
anumita impregnare pe
care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa uimitor, in
acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca
vreodata, ca si cand ea ar fi considerat ca nu este demna sa-si
gaseasca astfel sfarsitul.
Similitudine cu furtunile magnetice
Toata aceasta “joaca” a timpului a durat aproape doi ani, dupa care nu
s-a mai relatat nimic. Multi contesta inca aceste informatii, dar
putem semnala deosebitele asemanari intre fenomenele descrise pe nava
cu multe observatii facute in decursul timpului in apropierea unor
furtuni magnetice, in Marea Diavolului (in apropierea Japoniei) sau in
Triunghiul Bermudelor, observatii facute la cei doi poli terestri si
in alte asemenea zone care prezinta anomalii magnetice.
Tesla si Edison, implicati in acest experiment?
Pe de alta parte, se stie faptul ca aparatele care au realizat
“experimentul Philadelphia” au fost construite dupa inventiile lui
Nikola Testa, imbunatatite si de Edison. Tesla a brevetat un aparat
“rezonator” care era capabil sa urce tensiunea unui camp
electromagnetic pana la milioane de volti si la frecvente incredibile.
Observatii facute de martori credibili (ofiteri de rang superior,
ingineri din camera motoarelor de pe nava etc.) arata existenta unei
constructii ciudate la bordul vasului, care semana cu aparatul
construit de acest savant. Din descriere reiese faptul ca o bobina
uriasa sub forma ovoidala se afla intr-o constructie asemanatoare cu o
piramida. Un mecanism rotitor producea un camp magnetic stabil. Aceste
doua campuri magnetice generau, dupa cum sustin multi savanti care au
preluat ideea, o distorsiune de camp suficienta pentru a produce un
salt in timp. Aceasta idee este confirmata chiar de calculele lui
Einstein despre
“marea unificare a fortelor”.
Dupa insemnarile descoperite recent in arhive, “Proiectul
Philadelphia” ar fi fost reluat, la sfarsitul anilor patruzeci, de
catre dr. Von Neumann si apoi incheiat cu succes in anul 1983, prin
proiectul Montauk. In acel an – se spune – oamenii de stiinta si
tehnicienii au reusit sa stabileasca o legatura temporara directa cu
anul 1943, sa faca o “spartura” in zidul spatio-temporal. Pe acolo,
prin aceasta spartura, unul dintre supravietuitori se spune ca ar fi
ajuns pana la nava “Eldrige” a anului 1943 si, dupa anumite corecturi
in comportamentul masinilor, ar fi facut-o sa reapara in timpul ei de
atunci, curand dupa disparitie. Cu alte cuvinte: navei Eldrige i s-ar
fi dat ajutor din viitor, pentru a putea reveni in 1943 deoarece s-a
stiut de pana din compartimentul generatoarelor. Daca nu ar fi existat
actiunea de ajutorare din 1983 sau daca aceasta nu ar fi avut
rezultatul dorit, atunci nava ar fi ramas in vecii vecilor “blocata
intre
dimensiuni” in hiperspatiu, in pragul eternitatii sau poate in
“viitor”, in anul 1983, nu se stie exact… Strapungerea spre anul 1943
pare a fi reusit, printre altele, cu un tip de antena “piramidala”,
numita “delta t” (t, de la timp). O persoana deosebit de dotata
mediumic, aflata acolo, s-ar fi concentrat asupra situatiei de la
bordul navei “USS Eldrige”, realizand astfel rezonanta cu acel timp.
Se pare ca la realizarea contactului cu trecutul s-a folosit o
componenta “non-hertziana”, o gama de frecvente de dincolo de spectrul
cunoscut al undelor electromagnetice.
Componenta imprevizibilului in saltul in hiperspatiu
Timp de doi ani de la acest incident , Einstein a refuzat sa comunice
guvernului despre “marea Unificare”, ca si cum ar fi renuntat la
cercetari. Multi generali ai armatei considerau inca “Experimentul
Philadelphia” ca fiind un esec, insa Einstein descoperise o idee
geniala. El a inteles ca o distorsiune temporala are nevoie de o
componenta a imprevizibilului pentru a deveni poarta temporala.
(Aceasta inseamna, in exemplul dat, ca, desi ne-am propus ceva precis
pentru a doua zi, este inca imprevizibil drumul nostru exact). Acest
imprevizibil era insasi natura celei “de-a cincea forte”, adica ea nu
actiona pe o scara de marime (cum este gravitatia – care actioneaza
numai asupra materiei, electromagnetismul numai asupra elementelor
electromagnetice etc.); aceasta “a cincea forta” facea parte din
toate, insa in acelasi timp le compunea pe toate.
Reusita experimentului
Einstein era in acelasi timp reticent, nu vroia deloc sa coopereze, cu
toate ca diferite rapoarte evidentiau faptul ca el nu renuntase la
ideea unificarii fortelor. Motivul acestui refuz categoric de a
coopera era evident: Einstein vazuse unde au dus cercetarile sale
intreprinse in domeniul atomului – bombele atomice lansate asupra
oraselor nipone Hiroshima si Nagasaki secerasera sute de mii de vieti
omenesti total lipsite de aparare. El vedea zi de zi cu ingrijorare
faptul ca amenintarea razboiului rece se putea transforma intr-un
razboi nuclear. Rusia sovietica era in posesia unei arme nucleare;
amenintarea era grea. In aceste situatii era constient ca nu era
permisa o a doua greseala. Rapoartele despre cercetari devenisera atat
de importante incat insusi presedintele Roosevelt intreba zilnic
despre stadiul in care se afla (dupa cum relateaza protocoalele
oficiale ale anilor 1950). Amenintarea sovietica era prea puternica,
astfel ca armata S.U.A.,
precum si guvernul cautau sa aiba un atu in eventuala conflagratie
mondiala. Aceasta tensiune era mentinuta de Einstein care refuza
cooperarea, insa un incident a schimbat situatia. La 18 decembrie
1954, Einstein a iesit din laboratorul sau personal fiind transfigurat
din pricina emotiei. Printre primii cu care s-a intalnit a fost
Abraham Flexner, caruia i s-a adresat cu urmatoarele cuvinte:
“Abraham, am reusit! Am trimis un cobai in viitor. A ramas cinci
minute acolo si apoi s-a intors. Este inca in viata.”
Retragerea si distrugerea oricaror urme
Flexner a comunicat imediat acest lucru presedintelui, insa
entuziasmul sau nu a durat mult. Einstein nu vroia sa divulge formula,
indiferent cate presiuni s-ar fi facut asupra lui. Motivarea era bine
cunoscuta: “Hiroshima ii apasa umerii, nu vroia sa poarte constiinta
unei alte greseli”. Din acel moment Einstein a devenit de
nerecunoscut, imbatranise brusc, era tot timpul retras, nu comunica si
refuza sa mai lucreze chiar si in laborator. S-a indepartat de toti
prietenii si refuza orice comunicare. Asupra lui s-au orientat cele
mai intense si incredibile presiuni, atat fizice, cat si psihice. Un
adevarat razboi parapsihologic a fost declansat ca urmare a acestui
refuz. Einstein banuia probabil ce va urma pentru ca, spre marea
uimire a armatei, a distrus orice posibilitate de reconstruire a
ideilor referitoare la ultimele formule ale unificarii fortelor. Pe 16
aprilie 1955, Einstein a fost internat la spitalul din Princeton cu o
grava hemoragie
interna. Medicii i-au propus o interventie chirurgicala de urgenta,
insa el a refuzat aceasta idee. Se pare ca si-a petrecut ultimele zile
in compania fiului sau, vorbindu-i despre “marea unificare”.
Testamentul lui Einstein
La 18 aprilie 1955, a murit asistat doar de o sora medicala, insa dupa
aceea a fost incercata o ultima solutie de aflare a formulei cautate.
Astfel, dr. patolog Thomas Harvey i-a facut “autopsia”, desi era clara
cauza mortii. El a argumentat prin faptul ca toti germanii sunt supusi
autopsiei dupa moarte, iar extragerea creierului facea parte din
metoda germana. Astfel s-a facut o operatie asupra cortexului cerebral
al lui Einstein pentru ajungerea la celulele cenusii ale ariilor
asociative, in tentativa de a izola impresiunea memorizata a formulei.
Aceasta operatiune s-a desfasurat in mod secret si a durat aproape
cinci ore. La terminarea operatiei a fost anuntat decesul oficial al
marelui fizician, insa nu s-a obtinut formula dorita.
Un al doilea comando s-a facut de catre dr. Henry Ambrans, medicul
personal al lui Einstein (1939-1941), care i-a extirpat ochii in ideea
ca poate in ultimele momente ale vietii “vizionase” pentru ultima oara
formula (stiut fiind faptul ca pe retina se pastreaza, intr-un anume
fel de impregnare ce poate fi ulterior reconstruita, ultima imagine
vazuta sau chiar numai imaginata de cel decedat). Dar si aceasta
incercare a avut un esec total. Cateva zile mai tarziu se cerea
permisiunea familiei pentru studierea in continuare a creierului lui
Einstein, permisiune acordata, insa nu se stie daca s-a ajuns la vreun
rezultat ulterior. Se pare ca studierea creierului a continuat inca
mult timp dupa aceea.
Dezvaluirea formulei
Bineinteles, oficialitatile armatei SUA nu au renuntat la ideea de a
descoperi aceasta magica formula. S-au investigat toate aparatele din
laboratorul lui Einstein, s-au rasfoit toate jurnalele, corespondenta
si… stupoare, au descoperit ca Einstein a scris in testamentul sau
datele necesare despre aceasta forta si implicatiile nefaste asupra
umanitatii, daca descoperirea va fi folosita in scopuri malefice.
Testamentul lui Einstein si-a gasit odihna in biblioteca secreta a
Vaticanului unde, pazita cu strasnicie, aceasta geniala descoperire se
afla la loc de frunte, pe langa alte documente importante. Se cunoaste
doar faptul ca aceasta forta va fi folosita de catre omenire atunci
cand va trece peste un prag hotarator in evolutia ei. Se pare ca ar fi
precizat pana si momentul acestui prag, la 75 de ani de la moartea sa…
adica anul 2030 (!), data la care se presupune ca omenirea va iesi din
cea mai mare criza care a lovit vreodata aceasta civilizatie.
Codul lui Einstein
Aceasta formula de baza care lipseste este denumita in cercetarile
ulterioare legate de relativitatea timpului si unificarea fortelor ca
fiind “codul lui Einstein”. Cercetari semnificative s-au facut de
catre ilustri matematicieni ai timpului pentru a “sparge” acest cod,
insa fara reusita.
Reluarea experimentului
Intre timp, cealalta echipa care se ocupa cu cercetarile asupra fortei
a cincea si-a dublat eforturile. In anii ’60 exista chiar ideea ca
erau foarte aproape de a reusi spargerea acestui cod. Cercetari facute
in laboratoarele americane de la Polul Sud au relatat despre
experiente care demonstrau efectele acestei forte si eventuala
folosire. Cu toate ca datele sunt foarte putine si insuficiente, se
pare ca s-a efectuat un al doilea experiment, copie a “Experimentului
Philadelphia”, dar acum s-a folosit un submarin atomic. Dupa
experiment, submarinul a disparut fara urma, nu s-a mai intors
niciodata, nu s-a mai semnalat niciodata aparitia lui. Se pare ca daca
s-ar fi scufundat, macar urmele de radiatii ar fi aratat prezenta lui,
insa nu exista nici un indiciu in aceasta privinta.
“Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete”
In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a
materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si
simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata,
perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii
unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de
momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect
mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie. Oamenii de
stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in
diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un
proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive
dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii
considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum
Minkovski si Dirac au studiat conceptul de “univers bloc” in care
“timpul” este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru
dimensiuni, prin care constiinta
noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale
fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta
sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge
cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite
particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de
curgere. Cat de “consistent” este momentul prezent – o secunda, o
milisecunda, o nanosecunda? Avem instrumente care pot in prezent
masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata
raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am
continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi
desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista
motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul,
cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si
prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum,
pe cand
atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista
multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale
viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului).
(material primit pe mail)
A fost creat un nou sistem împotriva sforăitului
Sforăitul ar putea rămâne doar o amintire zgomotoasă, după ce oamenii de ştiinţă din Australia au creat un dispozitiv care, implantat sub limbă, ar putea stopa această manifestare.
Noi cercetări arată că implantul, care stimulează nervul resposabil cu controlul muşchilor limbii, poate reduce severitatea apneei (oprirea temporară a respiraţiei), o cauză majoră a sforăitului. Dispozitivul este programat să pornească singur atunci când utilizatorul adoarme, dar el poate fi pornit şi oprit şi cu ajutorul unei telecomenzi.
În 60% din cazuri oamenii sforăie din cauza vibraţiilor limbii. În acest caz, limba şi ţesuturile moi din jurul gâtului se poziţionează în partea posterioară a căilor respiratorii, vibrând atunci când aerul pătrunde pe lângă ele. În cazurile severe, acest fenomen poate duce la apnee obstructivă, o boală care afectează 4 bărbaţi din 100 şi 2 femei din 100.
Noul dispozitiv, care poartă numele de Hypoglossal Nerve Stimulation System (sistem de stimulare a nervului hipoglos), acţionează asupra muşchilor limbii şi îi determină să de contracte toţi în acelaşi timp, eliberând căile respiratorii. Tratamentul presupune implantarea unui electrod mic alături de nervul hipoglos, localizat sub limbă.
Un generator conectat wireless la electrodul de sub limbă este implantat în pieptul pacientului printr-o intervenţie chirurgicală. O serie de fire cu senzori fac legătura între generator şi trahee şi monitorizează respiraţia prin detectarea schimbărilor din presiunea aerului din gât. În cazul în care este detectată o scădere prelungită a presiunii, electrodul stimulează muşchii limbii, permiţându-i pecientului să respire în voie.
Momentan, dispozitivul nu a fost aprobat pentru comercializare, urmând ca, pe lângă studiul efectuat pe 21 de pacienţi, specialiştii să mai efectueze o serie de alte teste pe mai mulţi voluntari.
Sursa: Daily Mail
(material primit pe mail)
Vicepreședinte PSD: Nu facem grevă, e un boicot
Autor: Florin Ciornei
Vicepreședintele PSD Ioan Chelaru a declarat pentru evz. ro că decizia luată azi la social-democrați este “o formă de protest”
“Nu e grevă parlamentară. E o formă de protest. Boicotăm orice acțiune parlamentară. Nu vom participa la nicio ședință de comisie sau de plen cu excepția celor care au ca subiect următoarele trei chestiuni: moțiunea de cenzură, învestire unui guvern de tehnocrați și alegeri parlamentare. Vom participa doar la ședința de pe 1 februarie, la începerea sesiunii atunci când vor fi alese structurile de condcuere ale Camerei Deputaților și Senatului. Dacă noi nu am participa, puterea ar alege doar pe oamenii lor ei în funcțiile de conducere”, a declarat pentru evz.ro vicepreședintele Ioan Chelaru.
Liderul PSD Victor Ponta declarase azi după ședința Biroului Permanent al social-democraților că s-a adoptat decizia intrării în greva parlamentară.
Citiţi mai mult: Vicepreședinte PSD: Nu facem grevă, e un boicot – Partide > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/vicepresedinte-psd-nu-facem-greva-e-un-boicot-964024.html#ixzz1kz0eHD9B
EVZ.ro
(articol preluat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/vicepresedinte-psd-nu-facem-greva-e-un-boicot-964024.html)
Cum va supraviețui Crin Antonescu grevei parlamentare: “Mă împrumut de la prieteni”
Autor: Carmen Vintilă
Pentru că indemnizația de la Parlament era singura sursă de venit, liderul PNL, Crin Antonescu, a spus că pe perioada cât va dura greva parlamentară, se va împrumuta de la prieteni sau de la familie.
Sursa: VLAD STĂNESCU
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a spus că parlamentarii opoziţiei, care nu vor mai participa la lucrările Parlamentului începând de la 1 februarie, nu vor încasa indemnizaţiile de şedinţe, ci doar indemnizaţia de bază şi suma forfetară, folosită pentru întreținerea birourilor parlamentare din teritoriu.
Întrebat ce vor face parlamentarii care nu au altă formă de venit, Antonescu a spus că aceştia vor recurge, ca toţi românii, la prieteni sau familie, precizând că, și el va face același lucru.
“S-ar putea să mă şi împrumut, dar nu cu milioane la bănci pentru ca după aia să fac reclamă”, a mai declarat Antonescu.
Preşedintele PNL a anunțat astăzi că parlamentarii opoziției vor intra în grevă parlamentară de la 1 februarie.
Citiţi mai mult: Cum va supraviețui Crin Antonescu grevei parlamentare: “Mă împrumut de la prieteni” – Partide > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/din-ce-va-trai-antonescu-cat-va-fi-greva-parlamentara-ma-imprumut-de-la-prieteni-964011.html#ixzz1kyzvDFUT
EVZ.ro
(articol preluat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/din-ce-va-trai-antonescu-cat-va-fi-greva-parlamentara-ma-imprumut-de-la-prieteni-964011.html)
Theodor Paleologu:Dacă unii din PDL pregătesc debarcarea lui Boc, eu nu fac parte din conspiraţie
Invitat într-o emisiune la Realitatea TV, vicepreşedintele PDL, Theodor Paleologu a declarat că în cazul în care în partid se pune la cale înlocuirea premierului Emil Boc, el nu ştie nimic despre acest lucru.
Sursa: Razvan Valcăneanțu
„Tare mi-e teamă că nu pot să vă dumiresc pentru că dacă cumva sunt unii, vă citez, unii din PD-L pregătesc debarcarea lui Boc, acesta-i citat din dumneavoastră, deci dacă se pregăteşte aşa ceva, eu nu fac parte din conspiraţie, nu am fost informat că ştiţi cum se întâmplă la români, se întâlnesc doi, trei la o cafenea sau e la vreun restaurant şi pun la cale câte un guvern”, a spus Paleologu.
În aceeaşi măsură, susţine fostul ministru al culturii, nu avea cunoştiinţă nici de numirea lui Cristian Diaconescu în fruntea Ministerului de Externe.
„Nu am fost niciun fel de conciliabul de această natură, după cum n-am luat parte nici la reuniunea foarte restrânsă a câtorva fideli din jurul domnului Boc care au decis numirea lui Cristian Diaconescu la Ministerul de Externe, deci aşa cum n-am ştiut atunci, nu ştiu nici acuma şi ni vu, ni connu”, a mai spus Theodor Paleologu.
Citiţi mai mult: Theodor Paleologu:Dacă unii din PDL pregătesc debarcarea lui Boc, eu nu fac parte din conspiraţie – Partide > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/theodor-paleologudaca-unii-din-pdl-pregatesc-debarcarea-lui-boc-eu-nu-fac-parte-din-cons-963973.html#ixzz1kyzVVws7
EVZ.ro
(articol preluat: http://www.evz.ro/detalii/stiri/theodor-paleologudaca-unii-din-pdl-pregatesc-debarcarea-lui-boc-eu-nu-fac-parte-din-cons-963973.html)