Preambul – #cea mai frumoasă amintire de călătorie – călătorii de neuitat

Publicate Octombrie 22, 2016 de cosmacpan
Categorii: ale mele

PREAMBUL sau cum o amintire se transforma intr-o noua calatorie

 

cu #Momondo A/S catre Paris

 

Mai crede oare cineva astăzi în poveşti?

Nimeni. Nici măcar copiii mici. Ce este aia poveste? Când să mai asculţi aşa ceva când tot timpul este plin cu lucruri serioase: calculatorul cu jocurile lui şi internetul, televizorul şi desenele animate, filmele cu asteroizi şi tot felul de piticanii…. Credeţi că mai are cineva timp de poveşti, când rolele şi trotinetele performante bat la puncte până şi faimoasa minge de fotbal sau baschet? Să fim serioşi. Nici măcar prietenul meu Teo de cinci ani nu mai are timp de poveşti şi nu mai crede în ele. Atunci eu de ce aş mai crede? Doar pentru că ştiu de ele încă de când eram mic? Mare scofală.

După cum merge treaba cred că în câţiva ani poveştile vor muri cu toate şi nici măcar numele lor nu va mai fi pomenit, căci nu va mai avea cine să-şi aducă aminte de ele. Cine sunt eu că să mai gândesc la ele? În fine, să lăsăm poveştile să-şi poarte singure de grijă şi să vă spun ce am păţit eu. Da. S-a întâmplat de-adevărat, nu-i poveste.

Într-o dimineaţă de februarie, pe când se îngâna noaptea cu ziua, dar soarele încă nu se trezise din somn, a trebuit să plec într-o călătorie cu avionul pentru probleme importante. Nu că aş fi eu cel mai important om care nu-şi poate rezolva problemele decât zburând cu avionul, dar distanţă până la punctul final era destul de mare şi altă cale nu era. Am ajuns la aeroport cu inima cât un purice. Nu că mi-ar fi fost frică de zbor sau de lungimea distanţei dar parcă simţeam că ceva nu este în regulă. Ce anume, nu ştiu: căci nici văzul, nici auzul, nici pipăitul, nici mirosul şi nici măcar gustul acelei dimineţi de februarie nu-mi puteau spune despre ce poate fi vorba. Era ceva ce nu puteam exprima, dar care plutea, învăluindu-mă cu mantia sa de nelinişte. Aşa dar, am urcat în avion şi am aşteptat liniştit decolarea. Dacă vă spun că în acest drum trebuia să fug de soare, adică să zbor spre vest, după care trebuia să mă întorc, să-i ies în întâmpinare şi să-i dau bineţe, adică să fac cale întoarsă bătând cărarea pe care trecuse el înainte, poate că o să vi se pară ciudat, dar chiar aşa trebuia să se întâmple. Deci, prima oară i-am furat o ora, căci am fost mai iute decât el, dar la urmă a trebuit să-l las să-mi fure cu totul vreo trei ore, deci tot el a fost în câştig. Asta înseamnă că am schimbat avionul pe un aeroport foarte mare în care aproape că m-am pierdut şi dacă am reuşit să urc în cel de-al doilea avion asta a fost datorită faptului că peste tot erau monitoare şi indicatoare care te dirijau spre poarta de îmbarcare.

Din avion, totul părea un pat imens, acoperit cu o pătură albă şi pufoasă pe care te-ai fi tot jucat şi te-ai fi tot rostogolit, cu toate că cele mai bune tumbe tot în iarbă se fac (asta o ştiu de când eram şi eu copil). Deci de sus, când şi când se mai zarea câte un petec de pământ: când mai neted dar peticit de ziceai că s-a rupt sacul şi stăpânul a tot cusut petec lângă petec, când mai zdrenţuit şi zgrunţuros ca un castel de nisip pe malul marii, pesemne aşa trebuiau să arate câmpiile şi munţii de acolo de sus. Dar ce vă spun eu toate acestea când ştiţi voi mai bine decât mine cum arată câmpiile şi munţii de sus din avion şi din rachetă, că doar aţi văzut astfel de imagini la televizor.

Zborul se desfăşura în bune condiţii şi la un moment dat, când m-am trezit, am văzut pe hublou, că de jur împrejur  erau stele, stele adevărate şi nu stele verzi. Luna se juca cu mine ascunzându-se ba după un colţ de nor ba după altul. La un moment dat am observat că norii fug prin noapte ca o turmă de bizoni (ştiţi voi, cum se vede deseori şi la Animal Planet) şi lăsau tot mai multe dâre în urma lor. Avionul a început să tremure uşurel ca atunci când îţi cam îngheaţă nasul şi picioarele de atâta săniuş, dar nimic deosebit. La un moment dat în difuzoare s-a auzit vocea stewardesei care ne ruga să ne punem centurile şi să stăm liniştiţi pentru că va trebui să trecem printr-un nod de furtună ce nu poate fi ocolit (probabil din cauza culoarului aerian, nu ştiu). Am văzut câteva chipuri palide în jurul meu, dar nu mi-am făcut nici un fel de probleme. Stewardesele au trecut printre scaune şi au verificat ele însele centurile. Totul era în regulă cu noi pasagerii, numai avionul tremura de parcă se dădea cu sania pe derdeluş. Din difuzoare s-a auzit acum vocea căpitanului care ne anunţă că totul este în ordine şi că astfel de furtuni au mai fost şi nu s-a întâmplat nimic, dar cine mai credea ce spune, căci toţi vedeam avionul cum tremura şi se zgâlţâia din toate niturile. Vocea căpitanului s-a auzit iar şi ne-a spus că va cere toate aprobările pentru a ateriza pe un alt aeroport decât cel de destinaţie, pentru a evita furtuna de care nu mai scăpăm. Unii pasageri au început să sune cerând calmante şi câte şi mai câte.

Nu ştiu ce s-a întâmplat, căci totul a fost foarte repede, dar ce ştiu este că la un moment dat eram cu scaunul de care eram legat şi cădeam ca o ghiulea spre pământ. Nu-mi aduc aminte să fi văzut vreo explozie, să fi auzit ceva deosebit, tot ce ştiu este că eram cu scaunul meu şi cădeam spre pământ, prin aerul rece şi îngheţat. Nu ştiu cât timp am căzut, că mi-am pierdut cunoştinţa. Când mi-am revenit  eram undeva, nu ştiu unde, căci nimic din ce ştiam eu nu se regăsea în jurul meu. Pământul nu era ca pământul pe care îl ştiam din toată viaţă mea. Era ceva tare şi zgrunţuros dar nu mirosea a pământ, nici măcar a zăpadă. Mirosea a ……, nu ştiu, mirosea a ceva. Cu toate că era întuneric, nici acesta nu era întunericul pe care îl ştiam. Nimic din ce ştiam nu se regăsea în jurul meu. Am mişcat mâna dreaptă apoi pe cea stângă, piciorul drept apoi pe cel stâng şi am văzut că totul era în regulă şi îmi simţeam tot corpul. Mi-am desfăcut centura şi m-am ridicat ca şi când nu aş fi avut greutate. Am făcut un pas, apoi încă unul, pipăind aerul cu mâinile căci nu vedeam nimic în jur. De ce nu se vede nimic în jur? Mă întrebam cu ciudă, când deodată întunericul a început să se destrame şi s-a transformat într-un cenuşiu-gri ca în dimineţile grele de iarnă. De jur împrejur, linişte şi pace căci nimic nu vedeam, era ca la început de lume.

Unde mă aflu? m-am întrebat cu toate că ştiam că nu are cine să-mi dea răspuns. Dar în faţă ochilor mei, au început să apară imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca într-un caleidoscop. Multe, ca să nu spun că toate, îmi păreau cunoscute, dar nu ştiam de unde să le iau. Din pete de întuneric au început să se ţeasă chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din poveştile pe care le citisem: Iepuraşul coconaşul, Veveriţa ştrengăriţa, Turtiţa – nfumurata şi ridichea cea umflată, Scufiţa cea roşioară cu coşul la subţioară, chiar şi faţă moşului şi punga cocoşului, zgripturoaice, vrăjitoare, copile şi ursitoare, Feţi – Frumoşi cu stea în frunte, voinici cu plete cărunte, nuieluşe fermecate şi covoare minunate. Cai focoşi şi iuţi că vântul, ce cuprind în zbor Pământul, flori, Măiastre, piţigoi, care-au fost şi pe la voi, Cosânzene, pricolici, zmei mai mari şi zmei mai mici, lighioane şi jivine ce-au trecut şi pe la tine şi tot felul de palate, bătute cu nestemate, şi pescari şi peştişori, şi căsuţe, şi feciori, şi-mpăraţi, şi prinţi şi zei, croitorasi sau derbedei, păcălici şi păcăliţi, lupi şi capre şi pitici, toţi şi toate se-adunau şi cu drag mă-nconjurau.

  • Unde-s? zic nedumerit. În ce lume-am nimerit?
  • Eşti în lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
  • Cum de am ajuns aici? Printre zmei, prinţi şi pitici? Căci în avion eram, şi cu treburi eu zburam. Avionul ce-a păţit? El unde a nimerit? Călători şi stewardese, sunt şi ei tot în poveste?
  • Ce îţi pasă ce-au păţit? De trăiesc sau de-au murit?
  • Nu că spun, dar vreau să zic: eu de ce nu am murit? Care-i rostul meu aici?
  • Cineva într-o poveste spune că “găsim doar ceea ce căutăm cu toată inima”.
  • Şi eu ce-am găsit? O lume de poveste?
  • Poate o lume, poate nişte prieteni, poate viitorul.
  • Viitorul? Nu cred. Dacă n-am murit, înseamnă că munca mea îmi va face viitorul. Ştiu ce vreau să fac şi îmi place ceea ce fac.
  • Oare? Ştii prea bine că dacă intri în viaţă cu o idee neclară despre ceea ce vrei să faci în viitor, poţi fi sigur că nu va exista nici o întâmplare fericită care să aranjeze totul  în locul tău. Nimeni nu va găsi fericirea în locul tău. Dacă vrei să o ai, trebuie să munceşti pentru ea.
  • Da, da, da. Eu, poate ştiţi am munca mea.
  • Dar eşti fericit?
  • Atâta timp cât nu-mi lipseşte nimic important pentru viaţă, pot spune că sunt fericit.
  • Chiar aşa? Fericirea este dată doar de ceea ce mănânci sau de locul unde îţi pui capul pentru o noapte? Nu-i prea puţin?
  • Ce ştiţi voi ce-i aia fericire? Credeţi că-n viaţă este ca-n poveste?
  • De ce nu?
  • Pentru că poverstile-s poveşti, iar viaţă este viaţă.
  • Noi credem că viaţă copiază poveştile, căci dacă ar fi fost invers toate poveştile s-ar termină rău şi nici un om nu ar mai fi fericit.
  • Aşa credeţi voi. Nici măcar nu ştiţi că lumea voastră este pe cale de dispariţie, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am văzut.
  • Şi aceea nu-i tot o poveste?
  • Dar în câţiva ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de voi.
  • Asta dacă şi tu vei face ce fac ceilalţi, adică nimic.
  • Ce pot să fac? Să vorbesc? Să scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
  • Este treaba lor ce fac ceilalţi oameni. Uită-te în jur! Uită-te la ele…..
  • Jur împrejur se strângeau forme, da forme ca un abur uşor, fără trup şi fără chip, numai nişte forme de abur care semănau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, păduri, cer, soare, dar toate erau numai abur uşor.
  • Ce-i cu ele? Cine sunt?
  • Sunt noi personaje care aşteaptă pe cineva care să le dea viaţă. Nu vrem ca lumea poveştilor să moară.
  • Asta-i bună. Şi m-aţi găsit pe mine?
  • De ce nu? Tu ne-ai iubit şi ne-ai respectat întotdeauna. Avem încredere în tine că o să faci treabă bună.
  • Nu se poate. De că n-aţi ales pe altcineva, sunt oameni cu experienţă, scriitori adevăraţi?
  • Poate, dar ei n-au timp de noi. Poate, nu poate, sigur, tu eşti cel mai bun pentru această misiune.
  • Misiune? Ca-n filmele cu Tom Cruise? Misiune imposibilă?
  • Râzi, tu, râzi, dar să ştii că ai fost ales dintre mulţi alţii.
  • Dar eu nu ştiu să fac o poveste. Ce nume pot pune eu personajelor?
  • De exemplu mie poţi să-mi spui….Făt-Frumos cel năzuros, zise o formă de fum care prinse a avea contur.
  • Iar mie poţi să-mi spui Ileana Cusurgeana…
  • Şi mie…Dragonul Babalaur….
  • Prinţul cel Frumos cu cămaşa pe dos…..
  • Croitorasul cel fricos….
  • Piticotii din poveste…..
  • Pitilungul barbă-n cioc cu mustaţă de un cot……
  • Va bateţi joc de mine? Astea-s nume?
  • Ai tu altele?
  • Păi să spunem…..Voinicul Amir şi frumoasa lui Saurea…..
  • Bun….
  • Adis cel vrăjit din ostrovul aurit….
  • Bun…
  • Făt – Frumos şi Ileana Cosânzeana….
  • Au mai fost şi în alte poveşti…
  • Aşa e, dar mie îmi plac….cum îmi place şi Aflatul…
  • Da, merge, chiar eu aş vrea să fiu acela, zise o umbră palidă ce se strecurase mai aproape
  • Ce spuneţi de Cineva?
  • Cum cineva…
  • Uite aşa.
  • Vezi că ai destule nume, pentru poveşti…
  • Dar nu ştiu ca să scriu, nu ştiu ce să le pun să facă, ce să zică…
  • Vei vedea că totul este foarte uşor. Trebuie numai să te gândeşti la un personaj, dar să te gândeşti cu temei pentru a-l scoate din lumea umbrelor şi pe urmă vei vedea că te ajută chiar el să scrii povestea….
  • Oare chiar aşa să fie?
  • De ce nu încerci…..
  • Va bateţi joc de mine?
  • Chiar crezi asta? întrebară câţiva care erau mai aproape de mine….

Am întors din nou privirea, şi de jur împrejur, umbrele începură să prindă tot mai mult contur. Parcă îmi era milă să le las din nou să moară, să le cuprindă lumea umbrelor. Şi unde nu văd că se face că o cărare printre umbrele mele şi se apropie, şontâc-şontâc, cine credeţi? Vine….calcă mai domol…mândru……un calculator.

  • Şi cu mine ce-ai de gând, zise din ecran clipind? Tastatură în poveste? Mouse deschizând ferestre? Hardul aşteptând flămând? Ei? Cu mine, ce-ai de gând?
  • Tu vei fi chiar pajul meu, mă vei ajuta la greu şi prin miile de byţi, vei păstra docuri cuminţi, chiar desene mititele cu personajele mele..….
  • Fie că săgeata vorbelor tale să meargă drept la ţintă, la inima copiilor, şi să ne ajuţi să pătrundem în sufletele şi-n amintirea lor.
  • Hoţomanilor, m-aţi prins în laţul vorbelor voastre.
  • Doar ţi-am spus de la început că ai fost ales…..
  • Dacă tot sunt printre voi, îmi aduc aminte că într-o poveste spune cam aşa: un meteorit lasă o sclipire de aur pe cerul nopţii dar plugul lasă brazdă bună de semănat în urmă lui. Aş vrea să fiu ca acel plug, să las o urmă, pentru ca lumea să ştie că am trecut pe aici.
  • Aşa să fie, strigau umbrele care aveau acum culoare şi se mişcau ca şi când ar fi fost vii. Avem în credere în tine. Cheamă-ne şi vom veni, strigă-ne şi vom răspunde. Vom fi alături de tine mereu.
  • La bine şi la greu.
  • Prieteni mereu.
  • ……….
  • Va rugăm să va puneţi centurile de siguranţă. În zece minute vom ateriza.

Vocea stewardesei plutea calmă printre fotoli şi printre aburii somnului ce se risipeau alene. Oare chiar am adormit? Totul nu a fost decât vis? Lumea aceea nu există? Îmi părea bine, dar totodată îmi părea rău. Sunt sigur că nu voi uita acea lume. Indiferent ce voi face şi pe unde mă vor purta paşii ştiu că n-am să-mi părăsesc noii prieteni. Şi mai ştiu că nu-mi rămâne dacât să mă gândesc la unul pentru ca o nouă poveste să se depene încet în minte, după care nu-mi rămâne decât să o aştern pe tastele calculatorului pentru a rămâne şi a fi citită şi de voi copii. Căci orice s-ar spune, un om care nu creşte odată cu lumea mirifică a poveştilor nu este om pe de-a-ntregul pentru că nu are nici trecut şi nici viitor. Pentru că poveştile nu fac altceva decât să poarte paşii stră-stră-stră-moşilor către visele stră-stră-stră-nepoţilor. Aşa a fost şi aşa va fi cât este omul pe pământ. Cel puţin aşa am înţeles eu. Dacă v-am plictisit, îmi cer iertare, dar poate că undeva, cândva, veţi trăi exact ceea ce am trăit şi eu în acel avion, vă veţi întâlni cu lumea minunată a poveştilor, cu personajele ei minunate şi poate veţi fi aleşi şi voi să ajutaţi poveştile să nu moară.

Ce poate fi mai frumos decât să umbli desculţ prin lumea minunată a poveştilor, să simţi roua copilăriei cum îţi alină arşiţa şi zbaterea maturităţii, liniştind şi alinând spaimele bătrâneţii? Poveştile stau cuminţi acolo unde le-aţi pus şi aşteaptă momentul când va pot sluji iar cu devotament. Dacă veţi avea răbdare să daţi foaie după foaie, veţi vedea că lumea poveştilor nu moare. Chiar dacă se mai odihneşte, prăfuită şi uitată, răsare ca o tufă de trandafiri îmbogăţind viaţă cu aroma şi miroazna ei nepreţuită. Va urez drum bun în această călătorie şi vă aştept la capătul drumului.

Fan Fest

Publicate Iunie 30, 2014 de cosmacpan
Categorii: atitudini

Dragi prieteni ai Rosiei Montane,

Noi suntem FanFest: un festival revolutionar nascut la Rosia Montana!
FanFest este cel mai mare festival activist multi-cultural din Romania care a inceput din eforturile unei mici comunitati de a-si proteja pamantul, inspirand o generatie intreaga. Acum 9 ani, o samanta a fost plantata la Rosia Montana; poate o scanteie sa starneasca o revolutie?

FanFest a debutat odata cu lupta impotriva celui mai mare proiect minier aurifer din Europa si s-a transformat in epicentrul celei mai importante miscari civile si de mediu din Romania. Acest micut sat traditional din Transilvania a reusit sa cucereasca, an dupa an, inimile si imaginatia oamenilor de pretutindeni, atrasi  la FanFest de muzica, teatru, dans, expozitii, workshopuri si mai ales dornici de a-si exprima solidaritatea fata de campania Salvati Rosia Montana. Intre 11-17 August 2014, Rosia Montana isi deschide din nou portile si invita lumea sa descopere minunatul patrimoniu existent aici, precum si diversele moduri de dezvoltare sustenabila ale regiunii, cum ar fi turismul, mestesugaritul sau agricultura traditionala.

Cine suntem si ce dorim sa realizam? 
FF este un festival organizat de catre asociatia localnicilor Alburnus Maior, cu ajutorul si sprijinul satenilor din Rosia Montana si a voluntarilor de pretutindeni din Romania.
FF a devenit emblema uneia dintre cele mai explozive si vibrante miscari de mediu din Europa de est.
FF a transformat acesta comunitate mica din Muntii Apuseni in destinatia nr. 1 pentru iubitorii de arta, cultura, natura, patrimoniu si pentru cei care militeaza pentru justitie si drepturile omului.
FF este dovada vie ca alternativele de dezvoltare durabila pot ajuta o comunitate sa se dezvolte in armonie si oamenii sai sa prospere.
FF a inspirat si continua sa inspire o generatie de artisti, specialisti, activisti si oameni din toate colturile lumii de a lucra impreuna pentru a proteja patrimoniul cultural si natural comun.

9 ani de FanFest
Festivalul este organizat in intregime cu ajutorul voluntarilor. Organizatorii, artistii si invitatii participa pro-bono, iar publicul are acces gratuit la toate evenimentele din cadrul festivalului. In cei 9 ani de existenta FanFest insumeaza:
Sute de concerte si spectacole de teatru si dans
Sute de workshopuri de restaurare
Sute de jocuri pentru copii si adulti
Sute de proiectii de film, expozitii, seri de poezie
Sute de evenimente muzicale cu DJ
Sute de dezbateri, prezentari, workshopuri despre creativitate, activism, sustenabilitate si multe altele
Mii de plimbari, drumetii si excursii in regiunea Rosiei Montane, una dintre cele mai vechi asezari din Romania
Sute de activitati in aer liber de la slack-lining la parasutism

Pana in acest moment, am reusit sa strangem fondurile necesare pentru scena, sistemul de sunet si o parte a costurilor de transport pentru invitati. Insa avem nevoie de sprijinul vostru pentru a realiza cea de-a 9-a editie a festivalului!

Ce vor asigura donatiile voastre?
Cazarea artistilor si invitatilor festivalului  €750
Mancarea pentru cei peste 150 de voluntari si invitati €1200
Echipamentul de interpretariat simultan €960
Costurile de inchiriere a corturilor festivalului €1400
Alte cheltuieli de infrastructura (generatoare,  toalete-eco, dusuri improvizate, gestionarea deseurilor) €1690
Costurile campaniei Indiegogo €440

Doneaza! Impreuna facem FanFest!

Evenimente speciale in fiecare zi la FanFest

La FanFest, Rosia Montana se preschimba intr-o mare scena. Alaturi de concerte, teatru, forum sau tururi ghidate, in program se regasesc evenimente speciale precum recitaluri de orga, simfonii, muzica arhaica, world music sau improvizatii live ce metamorfozeaza poienile si cladirile de patrimoniu ale Rosiei Montane transformandu-le in vaste sali de spectacol. Evenimentele variaza de la concerte de pian in aer liber, sonoritati de Bach la orga restaurata a bisericii Unitariene sau proiectii de film mut cu acompaniament original live. Toate acestea vor anima satul, aratand lumii intregi valoarea universala a patrimoniului natural si cultural de la Rosia Montana.

Programul evenimentelor speciale la FanFest

Luni, 11 august, ora 21.00
Proiectie de film mut cu sound design live: Foley’Ala si ‘Goana dupa aur’ – Scena festivalului
‘The Gold Rush’ / ‘Goana dupa aur’ (SUA, 1925, r. Charles Chaplin) si Foley’Ala (Bucuresti)

Marți, 12 august, ora 18.00
Concert de chitara: The Flamenco Thief (Marea Britanie) – Biserica Unitariana

Miercuri, 13 august, ora 18.00
Muzica din ape adanci – concert pentru saz electric si reverberatie naturala – Biserica Unitariana
Sasa-Liviu Stoianovici – saz turcesc electric, efecte (Timisoara)

Miercuri, 14 august, ora 22.00
Proiectie de film mut cu sound design live: Foley’Ala si ‘Tabu” – Scena festivalului
“Tabu” (SUA, 1931, r. Friedrich Wilhelm Murnau) si Foley’Ala (Bucuresti)

Joi, 15 august, ora 18.00
Concert de muzica experimentala: Fanfara Extraterestra (Bucuresti) – Biserica Greco-catolica

Joi, 15 august, ora 19.30
Recital de pian la firul ierbii cu Alex Negriuc – langa Cortul Cultural

Vineri, 16 august, ora 18.00
Tellus – videopoeme cu comentariu sonor – Biserica Unitariana
Calin Derzelea (Ploiesti) si Foley’Ala (Bucuresti)

Sambata, 16 august, ora 18.00
Concert de muzica baroca – Biserica Unitariana
Edith Toth – flaut, orga (Medias) Liv Müller – orga (Biertan)
Alexandra Andries & Radu Radescu (Foley’Ala) – recitatori

Urmariti site-ul si pagina noastra de Facebook pentru noutati FanFest Rosia Montana.
www.fanfest.ro

fulguiri…

Publicate Ianuarie 18, 2014 de cosmacpan
Categorii: ale mele, coltul cu poezii

sunt locuri şi sunt timpuri

 

ai tras giulgiul nopţii peste rotundul luminii

faţa ta s-a şters din colţul ferestrei

şi numai răsuflarea-ţi uşoară

mai lasă umbre pe opalul visului amorf

 

braţele tale sparg tăcerea secundei

şi cât de mult îmi doream s-o aud ticăind

să-i simt seva trecând prin iluzia

rădăcinilor însetate

 

poate că deşertul ucide viaţa

dar speranţa ştie să aştepte, germene-ngropat,

dansul ploii ce pătrunde ritmul

trezindu-mă la viaţă

 

degetele mele calcă apa

miraj impertinent trăgând năvodul îndoielilor

şi cred că nici soarele nu mai ştie

de ce te-am alungat din noapte

fals tratat despre

Publicate Ianuarie 1, 2014 de cosmacpan
Categorii: ale mele, atitudini

 

ce trebuie scos ȋn evidenţă?

nimicul

doar el ţipă după recunoaştere

adevarata natură

ȋşi trăieşte liniştită măreţia

Rosia si noi…

Publicate Decembrie 24, 2013 de cosmacpan
Categorii: atitudini, vorbe primite, vorbe-napoiate

Dragi prieteni ai Rosiei Montane,

Un nou an de lupta pentru Rosia Montana si evenimente cu insemnatate sporita se incheie. 2013 a fost, cu siguranta, cel mai important si intens an al activismului din Romania. Am descoperit ca impreuna #unitisalvam in Bucuresti, in tara si nu in ultimul rand, in diaspora. Am redescoperit impreuna forta manifestarilor de strada, am actionat uniti impotriva legiferarii exproprierii fortate si distrugerii ireversibile a Rosiei Montane. Am tinut ritmul cu pet-uri, am mers in audiente, am realizat actiuni creative si am reinvatat valoarea solidaritatii. Noi, Alburnus Maior si Campania Salvati Rosia Montana, va multumim tuturor celor care ne-ati fost alaturi la bine, dar mai ales la greu si ramanem increzatori ca uniti salvam Rosia Montana si in 2014!

Mentionam ca evenimentul se inscrie in linia generala a Campaniei Salvati Rosia Montana: este pro-bono, bazat exclusiv pe voluntariat, iar partidele sau oamenii politici nu sunt acceptati  in organizarea evenimentelor. Mai multe detalii aici.

Adu ZIUA ROSIEI MONTANE in orasul tau!

Multi prieteni ai Rosiei Montane se indreapta in aceste zile spre localitatea din Muntii Apuseni pentru a-si petrece sarbatorile de iarna. Daca tu nu reusesti sa ajungi de Craciun sau Anul Nou, atunci iti propunem sa aduci Rosia Motana in orasul tau, chiar de ziua ei!

in fiecare an, pe 6 februarie, sarbatorim impreuna prima atestare documetara a asezarii Alburnus Maior, Rosia Montana de azi. In 2014 se implinesc 1883 de ani de existenta, pe care ii vom celebra in cadrul celei de a patra editii a Zilei Rosiei Montane, in cat mai multe orase din tara si din strainatate. Este nevoie de implicarea ta pentru a pune orasul tau pe harta prietenilor Rosiei Montane. Vom pregati impreuna proiectii de filme, dezbateri, expozitii, concerte si alte evenimente, toate dedicate Rosiei Montane! Asteptam mesajul tau la organizare@ziuarosieimontane.ro pana pe 1 ianuarie 2014.

Totusi, sarbatorile nu vor fi la fel pentru toti – un roman a intrat in greva foamei!

Ajuns la capatul rabdarii dupa 4 luni de protest, care au culminat cu evenimentele de la Pungesti unde localnicilor le sunt incalcate drepturile constitutionale zilnic, domnul Alexandru Popescu a intrat in greva foamei. Gestul sau este pe deplin asumat – stie ce presupun gerul si foamea si este dispus sa mearga mai departe. Aici este mesajul sau. Alexandru Popescu, 45 de ani, din Ploiesti, a intrat in greva foamei pe treptele Teatrului National, la Universitate, la temperaturi sub 0 grade, incepand cu 20 decembrie. Este un om lucid, implicat constant in actiuni de informare si chiar in campaniile de restaurare de la Rosia Montana desfasurate prin Programul Adopta o Casa.

Dragi prieteni, gestul sau nu trebuie sa treaca neobservat! Va cerem sprijinul inca o data pentru a face cunoscuta povestea si mesajul unui om care de Craciun ne da o lectie veritabila despre sacrificiu personal, reamintindu-ne astfel ca nu festivismul ar trebui sa ne caracterizeze Sfintele Sarbatori, ci gandul si actiunile indreptate in folosul celor aflati in dificultate. Suntem cu totii cu gandul la dl. Popescu si la cei pentru care a recurs la acest gest. Deja mai multi localnici din Pungesti, Vaslui, au anuntat la randul lor ca au intrat in greva foamei. Haideti sa ii sprijinim, macar prin a distribui acest mesaj pe toate caile. Va multumim!

cu sufletul aproape

Publicate Noiembrie 28, 2013 de cosmacpan
Categorii: atitudini

 

 

IMPORTANT: Pentru a primi TOATE notificarile, stirile si noutatile Campaniei Salvati Rosia Montana pe facebook va rugam mergeti la butonul de LIKE/ IMI PLACE > Setting/Setari si selectati ALL UPDATES/ TOATE NOTIFICARILE

 

Dragi prieteni ai Rosiei Montane,

Guvernul a inaintat Parlamentului o noua propunere legislativa compusa dintr-un set de modificari ale actualei legi a minelor nr.85/2003 prin care lucrarile operatorilor minieri privati sunt declarate de utilitate publica. Astfel, au fost scoase din sertarele Parlamentului prevederi din legea speciala Rosia Montana si parti intregi din propuneri legslative esuate, si transformate in amendamente ce alcatuiesc o noua lege, chiar mai grava decat anterioarele.

‘Aceste amendamente creaza un precedent legal la care grupuri oligarhice doar viseaza: declararea unei activitati economice profund distructive drept proiect de interes public deosebit. Guvernul confunda interesul public cu cel de partid, aruncand Romania in randul natiunilor complet subordonate grupurilor de interese’, a declarat Stefania Simion, consilier juridic Alburnus Maior. Mai multe detalii aici.

1 Decembrie – Toti suntem 1! Toti suntem Rosia Montana!
Intr-o zi care celebreaza unitatea de limba si etnie, Campania Salvati Rosia Montana si Alburnus Maior cheama la UNITATE CETATENEASCA! Romani, sasi, maghiari, si toate celelalte etnii, sa fim UNUL PENTRU TOTI SI TOTI PENTRU ROSIA MONTANA la Alba-Iulia, in cetatea care se lupta de ani de zile cu contaminarea cu cianura corporatiei si cu minciuna partidelor politice! Detalii aici.
Iar dacă nu ajungi la Alba Iulia pe 1 Decembrie, fa-ti o fotografie, acolo unde esti, cu mesajul Toti suntem Rosia Montana/Toti suntem 1 si posteaza pe Facebook cu hashtag #totisuntem1 #unitisalvam #rosiamontana.
De 1 Decempbire, ziua unirii, chemam la unitate nationala si solidaritate cu comnitatile afectate de exploatarea gazelor de sist. Mosna, Pungesti, Baile Felix – sunt doar cateva dintre amplasamentele amenintate de periculoasa tehnica de extractie a gazelor de sist. Solidaritate!

Pe 1 Decembrie, sarbatorim Rezistenta cetatenilor, nu demagogia politicienilor!

UNITI, salvam Rosia Montana!

Noutati in timp real pe pagina facebook Rosia Montana in Unesco

 

Rosia Montana: arta si cultura protestului

Publicate Noiembrie 2, 2013 de cosmacpan
Categorii: atitudini, vorbe primite, vorbe-napoiate

Dragi prieteni ai Rosiei Montane,

Solidaritatea romanilor fata de comunitatea locala din Rosia Montana ce se opune proiectului minier cu cianuri este extraordinara. Opt saptamani de proteste in strada au aratat ca impreuna suntem fermi, creativi si nu vom ceda pana cand revenidcarile noastre nu vor fi indeplinite! Impreuna continuam si dezvoltam cea mai puternica miscare sociala din Romania. Va transmitem mai jos doar cateva din vestile bune pentru Rosia Montana:

Protestele pentru Rosia Montana s-au extins in intreaga lume. De la Bucuresti la Washington si de la Cimpeni la Londra, duminica de duminica, romanii sunt prezenti in strada. Cu doar cateva zile in urma, un grup de romani din Statele Unite au protestat in fata Casei Albe pe durata intalnirii premierului Victor Ponta cu vice-presedintele american Joe Biden. Anterior acestia i-au adresat oficialului american urmatoarea scrisoare.

Publicatia online TOTB a publicat raportul expertilor britanici de la Universitatile Oxford si Leicester intocmit in 2010. Raportul considera ca peisajul cultural de la Rosia Montana este de semnificatie universala exceptionala si ca intregul ansamblu trebuie conservat integral in-situ. Existenta raportului a fost negata de Ministerul Culturii condus de Daniel Barbu, desi documentul a fost pus la dispozitia Comisiei Nationale de Arheologie imediat dupa elaborarea sa. Asociatiile si organismele profesionare cer ministrului Barbu asumarea raportului britanicilor.

Creativitatea protestatarilor e de nepretuit. De la mesajele pancartelor, la realizarea frunzei Salvati Rosia Montana din oameni, la evenimente de solidariatate precum greva generala pentru Rosia sau aratarea rosiei Guvernului Ponta, toate acestea anima spatiul public in prezent. Mai mult, cei ce sustin Campania Salvati Rosia Montana si protesteaza incepand cu 1 septembrie impotriva atitudinii servile a guvernului Ponta fata de interesul companiei canadiene au inteles si aplicat modul de manifestare non-violenta in ciuda tentativelor de instigare si deturnare a protestelor.

Energia transmisa de protestele din lumea intreaga i-a determinat pe moti sa isi faca si ei vocea auzita impotriva proiectului minier. Duminica, 19 octombrie, a avut loc Marea Adunare de la Campeni. Peste 5000 de persoane au spus intr-un glas: ‘aceasta este vointa noastra’ laadoptarea Proclamatiei de la Campeni.

Ne unesc nu doar energia strazii, convingerile si idealurile comune, dar si intelegerea ca viitorul Romaniei nu poate fi reprezentat de mineritul cu cianuri sau o clasa politica corupta.
Din aceste motive, atat pe 27, cat si pe 30 octombrie comemoram 42 de ani de la producerea accidentului minier de la Certej ce a dus la moartea a 89 de persoane din localitatea hunedoreana Certeju de Sus.
Oriunde te-ai afla duminca seara sau miercuri  aprinde lumina pentru Certej! Daca vii la protest adu cu tine o lumanare intr-un recipient decorat de tine. Daca esti acasa, pune lumina la fereastra ca sa stim ca suntem impreuna! Promoveaza acest eveniment in randul prietenilor!
Posteaza apoi fotografiile tale cu tag-ul #aprindelumina #rosiamontana #certej #unitisalvam

Campania Salvati Rosia Montana anunta ca protestele in strada vor continua pana in momentul in care:

– Parlamentul, prin Senat si Camera Deputatilor va vota respingerea proiectului de lege;

– Guvernul va respinge in procedura de urgenta prin hotarare de guvern acordul de mediu;

– Rosia Montana va fi inclusa pe lista tentativa a Romaniei pentru UNESCO

– Cianura va fi interzisa prin lege in activitatile miniere din Romania.

– Cei patru initiatori ai acestui proiect de lege: ministrul marilor proiecte (Dan Sova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) si directorul ANRM (Gheorghe Dutu) vor fi demisi.

– Demisia prim-ministrului Victor Ponta.

Uniti salvam Rosia Montana!

Noutati in timp real pe pagina facebook Rosia Montana in Unesco

IMPORTANT: Pentru a primi TOATE notificarile, stirile si noutatile Campaniei Salvati Rosia Montana pe facebook va rugam mergeti la butonul de LIKE/ IMI PLACE > Setting/Setari si selectati ALL UPDATES/ TOATE NOTIFICARILE

Ati primit prezentul e-mail intrucat aceasta adresa electronica figureaza in baza de date a campaniei Salvati Rosia Montana. Motivul pentru care baza de date a campaniei contine aceasta adresa poate fi unul din cele de mai jos:

– ati solicitat abonarea la newsletter-ul campaniei;
– ati participat la unul dintre evenimentele organizate de campania Salvati Rosia Montana;
– sunteti sustinator, voluntar sau partener al campaniei Salvati Rosia Montana.