Arhivă pentru Ianuarie 2010

am primit…şi am dat mai departe…

Ianuarie 28, 2010

Naica...cristale de gips

Naica

Naica

Naica

Naica

Naica

la cununie…cu dotă…

Ianuarie 28, 2010

…presedintele Traian Basescu promite vecinilor din Republica Moldova un ajutor financiar nerambursabil, in valoare de 100 milioane de euro…

„Responsabila de proastele relatii dintre Romania si R. Moldova este naivitatea mea, pentru ca am crezut ca presedintele Voronin chiar face ceea ce spune – adica este proeuropean. Eu nu am inteles de la bun inceput ca presedintele Voronin una declara si alta face”

„sa nu ne ceara nimeni sa spunem ca avem alt sange decat cei din aceasta parte a Prutului!”.

„Lobby-ul Romaniei mi se pare firesc, corect, sanatos si necesar. Astept sa fie desfasurat si in continuare la cea mai mare capacitate, pentru ca Republica Moldova si cetatenii Republicii Moldova nu sunt oameni de mana a doua, a saptea, nu sunt jumatati de buletin. Au tot dreptul sa fie si ei cetateni ai Europei, asa cum sunt si cetatenii Romaniei cetateni ai Europei si pentru asta evident ca avem nevoie de sprijin”, a declarat Chirtoaca, pentru RFI.

„Am convenit sa semnam foarte rapid un parteneriat pentru integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana, pentru a grabi acest proces care trebuie parcurs suficient de rapid pentru ca Republica Moldova sa poata fi inclusa in grupul tarilor din Balcanii de vest din punct de vedere al accesului catre Uniune si catre resurse”

cogito…

Ianuarie 28, 2010

cerul meu este bolnav, are piatră la rinichi
şi fiecare dimineaţă este roşie pe margini
şi are pleoapele negre de somn…

joc absurd

spune-mi ceva frumos, spune-mi că mă iubeşti…
şi ce dracu vezi tu frumos în vorbele astea găunoase?
nimic.
dar măcar ne amestecăm respiraţiile
şi uităm cât de înstrăinaţi am ajuns…
bine că nu vrei să-ţi spun care este limita la rupere
a curajului de a privi…lumea…în faţă…

răscolind trecutul…poveşti auzite…

Ianuarie 28, 2010

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
– Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
– Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
– Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
– Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei „masinarii a timpului ” confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota” campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant „Trandafirul”. Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA TE SCHIMBI!

O Captain My Captain

Ianuarie 28, 2010

a poem by Walt Whitman
O Captain my Captain! our fearful trip is done,
The ship has weathered every rack, the prize we sought is won,
The port is near, the bells I hear, the people all exulting,
While follow eyes the steady keel, the vessel grim and daring;
But O heart! heart! heart!
O the bleeding drops of red,
Where on the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

O Captain! my Captain! rise up and hear the bells;
Rise up–for you the flag is flung for you the bugle trills,
For you bouquets and ribboned wreaths for you the shores a-crowding,
For you they call, the swaying mass, their eager faces turning;
Here Captain! dear father!
This arm beneath your head!
It is some dream that on the deck,
You’ve fallen cold and dead.

My Captain does not answer, his lips are pale and still;
My father does not feel my arm, he has no pulse nor will;
The ship is anchored safe and sound, its voyage closed and done;
From fearful trip the victor ship comes in with object won;
Exult O shores, and ring O bells!
But I, with mournful tread,
Walk the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

joc de adormit…oamenii mari…

Ianuarie 28, 2010

De-a basmul

Suntem pe o pajiste frumoasa, verde. Soarele straluceste si face ca picaturile de roua sa scanteieze ca niste diamante. Deodata, vedem ca din pamant rasare o tulpinita, mica, mica. Ea creste ….creste…..se face mai mare decat iarba……si de o parte se de alta apar niste frunze mici, late si lungi, cu capetele asutite, parca ar fi niste sabiute…….
In varful tulpinii este o umflatura lunguiata, ascutita la varf….. Tulpinita, se ingroasa si mai creste……o vedem cum creste…….iar frunzele cresc odata cu ea…….si umflatura de la varful ei se mareste si se lungeste……incet, incet, cresc toate. Daca ne uitam mai bine vedem ca umflatura din varful tulpinitei este chiar un boboc de lalea. A capatat culoarea rosiatica…..Incet, creste si se face tot mai rosie. Numai acolo unde petalele se prind de tulpinita sunt negre. Soarele mangaie si saruta laleaua si bobocul incepe sa se deschida……
Intai vedem cum se desfac putin cele trei petale din afara…….apoi si cele trei petale dinauntru. Se deschid incet……incet. acum toate petalele au format un paharut. Privim inauntru paharutului.
Aici vedem ca petalele sunt rosii, dar in partea de jos unde se prind de tulpinita sunt negre, asa incat pare a fi desenata o stea neagra in fundul paharutului……Din mijlocul stelei negre se ridica un piciorus care la varf se imparte in trei. In jurul piciorului sunt multe fire scurte. Fiecare fir poarte in varf un saculet cu praf negru, acela e polenul negru…….Floarea s-a deschis si mai mult si rade in soare…..si soarele cu razele lui lumineaza petalele florii care stralucesc de parca ar fi de matase……. Dar s-a facut tarziu, soarele merge sa se culce……si laleaua isi aduna petalele. Intai cele din mijloc, strang cap la cap, apoi cele din afara le inbratiseaza pe cele dinauntru si floarea se culca si petalele dorm…..dorm toata noaptea asa imbratisate ca niste surori bune ce sunt, dorm pana dimineata, cand, mangaindu-le din nou, razele soareluicle vor trezi si floarea se va deschise iarasi (pauza lunga).
Acum incepem sa ne trezim si noi. Deschidem ochii, cascam si inspiram adanc, intindem bratele in sus, ca si cum ne-am intinde dupa somn. Intindem bine si picioarele, si gata, ne-am trezit de-a binelea. Ei? Va placut jocul?

poveste cu vârcolaci, mere şi omuşor…

Ianuarie 28, 2010

partea luminoasă a lunii
s-a întâlnit cu gaura neagră
ce creştea în pântecele Genovei,
noaptea.
pe când toată lumea dormea.
s-au oglindit o vreme, ochi în ochi
fără să-şi vorbească
şi-au plecat.
luna s-a dus să-şi fixeze nişte extensii
blonde
iar gaura neagră
a alunecat printr-o gaură de vierme
până dincolo de mărul lui Adam
stârnind o uşoară gâdilitură
când s-a agăţat de omuşor
ca să nu se piardă
prin măruntaiele Universului