Arhivă pentru septembrie 1, 2010

Orson Scott Card…şi lumile sale…

septembrie 1, 2010

După festinul prilejuit de ciclul „Jocul lui Ender” şi continuarea povestirilor în cel de-al doilea ciclu „Saga umbrelor” iată că acum mă voi delecta cu noua serie „Întoarcerea acasă”…

Orson Scott Card este singurul autor de science fiction care a primit in doi ani consecutivi prestigioasele premii Hugo si Nebula.

Amintirea pamantului spune povestea celor care au parasit Pamantul distrus de razboaie si s-a stabilit pe planeta Harmony. Pentru a nu repeta erorile ce au dus la distrugerea civilizatiei terestre, computerul principal de pe orbita planetei a fost programat ca gardian al acestei lumi. Misiunea sa este sa apere specia umana de singurul dusman care ar putea-o distruge: omenirea insasi.

Pe Harmony nu exista arme de distrugere in masa si nici tehnologii care le-ar putea construi. Insa, dupa 40 de milioane de ani, inteligenta artificiala de pe orbita constata ca a pierdut accesul la unele banci de memorie si ca se confrunta cu avarii repetate. Iar pe planeta oamenii incep sa se gandeasca la putere, bogatie si cuceriri…

„E imposibil sa te intrerupi din lectura, dar trebuie! Altfel nu mai poti face nimic zile la rand…” San Francisco Chronicle

„Stralucirea cartii nu rezida atat in intriga, desi nu este in niciun caz neinteresanta, ci in personaje. Card ne arata ca actiunile si alegerile tuturor personajelor pot fi intelese, daca nu chiar justificate, cat timp evenimentele sunt prezentate din perspectiva lor. «Raul» nu este prezentat ca dorinta innascuta de a face rau, ci ca tentativa nereusita de a face bine.” SFRevu

„Inca o poveste minunata purtand marca inconfundabila a lui Orson Scott Card.” Publishers Weekly

mniam, mniam, mniam…

Reclame

femeie…

septembrie 1, 2010

ce e de la brâu în gios?
un maidan mai pântecos
şi-o pădure flocoşită
ameţită ori zburlită
dacă nu-i toată cosită.
de trecuşi de dealul mare
printre buze arse-n soare
dai de ţarcul iedului
şi de poarta iadului
că acolo scrie mare:
ai intrat? nu ai scăpare!
că e sursă de izvoare
laptele-i o ţâr-mai sus
mierea-i natural produs
iar de le vrai pe-amândouă
laşi cloşca să stea pi ouă
te duci sus, vii fuga gios
şi-aşa gustul e gustos.

Dară de la brâu în sus?
Cine păcatu m-o pus,
Că plecai pe-o coastă-n sus
Să cat ziua ce s-o dus,
Zmotocind şi-nfulecând
Păcatele rând pe rând
Al din dreapta-i mai zemos
Îi ca măru de frumos
Ăl din stanga tot aşa
Îi mai roş ori o părea?
Dădui să trec printre ele
Mă oprii oftaturi grele.
În dosul gurguielor
Unde-i strunga ochilor
Dădui de tăpşan mănos,
Mătăsos alunecos.
Şi pe scoaba gâtului
Ii sarea săracului
Tot întinge, nu-i ajunge
Gustu-n dragoste prelinge
Că se-opreşte-n buze moi
Lasă ţaţo că-i de noi
Şi-om culege murele
Ce sclipesc, viclenele.

drum de ape…

septembrie 1, 2010

Mai lasă-mă odată apa
S-o-ncerc cu vâsla-mi ostenită
De paza-am stat pe ţărmul ăsta
Şi mi-e carena putrezită,

Iubesc apa,
Şi-atunci o las să-mi tăinuie privirea
ce-i mai adâncă decât noaptea de-nceput
şi decât ziua de pe urmă.

Iubesc apa
şi ea-mi iubeşte tăcerile şi lacrimile
privindu-mă-n amurgul meu de mal
ce în nisipul ei plecat mă dau.

Iubesc apa

Sus pe cer se rostogoleste vantul.
Ademenind culorile topite in arama
Din cerul guri-nsangerat cuvantul

fulguiri…

septembrie 1, 2010

Să nu mă crezi
Sunt doar un biet Faun
Bătrân nebun ce am iesit din uz acum.

Repetitiv, laitmotivul ma strabate,
Si clopotele soaptele-si anina.
Plecat ma dau splendori-ntunecate
Si-apoi ma scald in dulcea ta lumina

O minciuna mai mare decat nu

Ce se afla la un pas dincolo de infrangere?
Am sa va spun, sau poate nu
Dar mai intai am sa va spun ceva de NU.
Nu nu inseamna intotdeauna o negatie
El poate ascunde doar teama
Sau poate durerea ce roade adanc
Iar acest Nu, este filonul meu de aur
Datorita caruia sunt bogat.

Povestea unui viol tacut

Avea frisoane,
inima ii batea nebuna
cine va mai fi lumii sa-i spuna
povestea incredibila a lui n-aude n-a vede
pe care istoria însăşi il roaga, să o posede.

Suferinta are sens numai daca dureaza o clipa
Prea multa durere inseamna risipa
Indeamna-i sa ceara pedepse mai grele
Si da-le atat cat sa urle-n zabrele,
Mai da-le o zi de-asteptare.

Cat ti-ai dorit si iata-te al Timpului stapan.
Căderea unei clipe însemna-va veşnicie pentru tine,
Asa cum insasi veşnicia iti va fi senină
Precum căderea unei clipe
Din trena istoriei.

Sunt două împrejurări in care omul isi doreste
Sa schimbe clipa, s-o lungeasca-n vesnicie:
Momentul cand iubirea-ti infloreste
Sau cel in care viata se prelinge-n agonie
Te-ajuta de-a Styxului cadere
Dar nu-ncerca sa bei apa uitarii.

implicare directă

septembrie 1, 2010

Frumusetea nu poate indura sa ramana necunoscuta caci are oroare de val.

Frumusetea vrea sa se dezvaluie, sa radieze sa comunice.

Daca de pilda in cugetul tau apare o idee rara, pretioasa, vei fi obsedat de ea si vei resimti imboldul firesc de a o exprima.
(Anca Manolescu – Dilema Veche 229/5)