Arhivă pentru septembrie 14, 2010

Furăciune! CV fain…

septembrie 14, 2010

umblând creanga, dezşegat de toate cele am sărit în ograda lui Emil Brumaru, boier de boier şi m-am tupilit până pe sub ferestre unde minune…ce să văz…un CV…
şi fiindcă tare mă mâncau deştele numa ce văz că se lipeşte de ele şi dau să sar io pârleazul el (CV-ul) după mine…ajung leşinat acasă…el după mine…mă aşez aici la mantinelă, el aleturea…încep a sporovăi cu voi…el lipit cu scotch (nu…nu era beutura aia de-mi place)…aşa ca dacă văzui că nu mai scap l-am lăsat slobod pe aciulea să văz cum se simte…

Mama mi-a spus că, de fapt, m-am născut pe 25 decembrie 1938. Tata mi-a spus că, pentru a fi luat cu un an mai tîrziu la armată, naşterea mi-a fost declarată la Primăria din Bahmutea (judeţul Tighina) pe 1 ianuarie 1939. Eu le-am spus, mult mai tîrziu, pe la vreo douăzeci de ani, contractînd un t.b.c. pulmonar, că degeaba s-au strofocat ei, tot n-am făcut armata, deşi, ca medic uman, am grad de ofiţer! Indisciplinat din scutece, am fost eliminat de la grădiniţă fiindcă trînteam fetiţele în zăpadă, le ridicam rochiţele şi le muşcam de burtică. În clasa întîi la Ciceu, m-am înhăitat cu Ani, o unguroaică de vîrsta mea, ce mă striga arhetipal: Băiatule! Da, umblam prin gunoaie şi mîncam resturile găsite, ni se păreau delicioase. Tot de la Ani, într-o vizită a părinţilor mei la ai ei, am furat o planşă colorată cu soiuri de ciuperci, decupînd-o, expert, cu lama, dintr-o enciclopedie germană. O am şi acum! Şi tot cu ea, într-un beci, ne-am arătat unul altuia puţele. Numai că Ani m-a pîrît îngeraşului, iar el i-a zis mamei de isprava asta; maică-mea m-a bătut şi mi-a interzis s-o mai frecventez pe Ani. Drept care am racolat-o pe Doiniţa, am dus-o în coteţul plin cu lemne tăiate, am dezbrăcat-o şi am iniţiat-o! Doiniţa s-a lăsat şcolită, apoi a ţîşnit, goală, prin curte şi s-a dus urlînd la maică-sa!!! Nou scandal! Nu mai aveam acces decît la femei mature. Profitînd, am mîngîiat-o, luat protector în patul ei de veşnică bolnavă, pe doamna Manolache, soţia picherului; avea coapsele moi şi sînii destul de generoşi. Ea, amuzată, a ţinut secretul doar între noi doi. Anii au trecut. Veşnic îndrăgostit de fete de seama mea, mai mari ca mine, dar şi de femei în toată firea (mai ales de ele!), fui dezvirginat de o mătuşă drăgălaşă, fină, citită, soţie de ofiţer în retragere. Ea mi-a cumpărat şi Cronică de familie, în trei volume cartonate, a lui Petru Dumitriu, apoi Ion Sîntu, de Ion Marin Sadoveanu, şi m-a ajutat, ascunzîndu-le în geamantanul dînsei, să fur de la un unchi din Curtea de Argeş, unde îmi petreceam vacanţele de elev şi student, Amantul doamnei Chatterley, versiunea strong, şi încă vreo patru cărţi care m-au obsedat mereu, Golem, de Gustav Meyrink, Camera obscură, de Vladimir Nabokov-Sirin, şi două de Ştefan Zweig: În luptă cu demonul (Hölderlin, Kleist, Nietzsche) şi Tămăduirea prin spirit (Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigmund Freud). Mă întorc la clasa a patra, cînd am avut un coleg de bancă, fiul unui mic comerciant, al cărui frate mai mare adunase cărţi de aventuri cu duiumul, un pod întreg. Citeam cîte două-trei cărţi pe zi! Am rămas cu patima asta. Şi, printr-un noroc imens, de prin clasa a noua, maică-mea lucrînd la o şcoală unde era şi un profesor de idiş, Eleizer Frenkel, am avut acces la biblioteca lui fantastică. Nu i-am furat nici o carte!!! În timpul liber mă ocupam cu colecţionarea a fel de fel de boli. Am adunat multe: scarlatină, oreion, hepatită epidemică, t.b.c, diabet, o criză comiţială inaugurală, neo de piele (operat în 2003), cîteva episoade depresive grave (cu internări la balamuc) etc. Nu ştiu de ce mi-a plăcut să fiu scriitor. Cert e că mi-am dorit dintotdeauna. Am ucis în mine un mare fotbalist, un cîntăreţ celebru, un posibil detectiv particular şarmant… Am debutat cu versuri pe la 27 de ani, în revista Luceafărul, iar în volum la Editura Albatros, la 31 de ani. Din 1992 mi s-a dat o rubrică săptămînală la România literară, „Cerşetorul de cafea“. A fost întreruptă o singură săptămînă din cauză că începusem să scriu proză! Mai am şi-o rubrică în Suplimentul de cultură, „Crepusculul civil de dimineaţă“, acolo îmi fac de cap! Acum m-am mai cumințit și încerc, împreună cu Veronica D. Niculescu, tot în SDC, fel de fel de “Diabloguri”.

(http://www.hobbitul.ro/cv/)

Bocet de adult (III)
de Emil Brumaru [EmilBrumaru ]
(2009-10-25 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen)

Pentru cracii tăi de mirt
De trei zile beau în birt
Numai spirt
Şi-aştept să-i scobori din rai,
Delicaţi şi ditamai,
În ciorapi cu jartiere,
Potcovioară la pantofi,
Cine-i vede-o dată piere,
Of!

Să-i aduci
Şi să mă-njugi
La dânşii până-mi distrugi
Sufletul meu blând ca boul
Care-ţi rumegă furoul,
Sufletul meu zvelt ca renul
Care-ţi ia-n coarne sutienul,
Sufletu-mi crud ca coioţii
Care-ţi clănţăne chiloţii
Gingaşi, de sub malacof,
Of!

* Dintr-o scorbură de morcov(1998)

Reclame

Cantecul vantului…

septembrie 14, 2010

ADEVĂRUL- Vîntu, agăţat într-un dosar de siguranţă naţională REALITATEA- Cum au reuşit procurorii să-l intercepteze pe Vîntu EVENIMENTUL ZILEI- Metodele „oarecum ilare” ale lui Vîntu
ROMÂNIA LIBERĂ- Popa i-a promis lui SOV că nu-l va turna
GÂNDUL- Judecătorul: „Periculozitatea socială a lui Vântu s-a reliefat pregnant”. Apărarea: SOV are o bună reputaţie şi o situaţie familială stabilă
ANTENA3- Motivarea judecătorilor în cazul arestării lui Vîntu: Reprezintă un pericol public
REALITATEA- Sorin Ovidiu Vântu, victimă colaterală într-un alt dosar de siguranţă naţională?
ZIUAVECHE- Catalin Harnagea, fost sef SIE: Sorin Ovidiu Vantu a vrut sa ma ucida!
REALITATEA- Vîntu ar putea scăpa cu o amendă

minciună

septembrie 14, 2010

Moebius

Urmatorul va rog!
As dori si eu…
Ca doar n-o sa vreau eu. Repede va rog.
Bucata aceea suculenta de spatiu. Mi se pare numai buna
Nici prea fada nici prea …numai buna.
Pentru?
Pentru doua persoane. O cina romantica,
Pe muzica de sfere amorfe.
Si grandomanie.
O impachetez sau o luati asa?
Domnule, te rog! sunt o Doamna,
Cum o sa umblu cu bucata aia sangeranda pe timpul asta?
Ce-o sa zica lumea?
Doar nu ne putem permite sa-I invitam pe toti…
Te rog…putina decenta…
Doamna e servita! Altul la rand…va rog…

Bezmetisme…Oameni care m-au crescut…

septembrie 14, 2010

La Oglinda

Azi am sa-ncrestez in grinda
Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am inchis usa la tinda
Cu zavorul.
Iata-ma! Tot eu, cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Si la ureche,
Uite-o floare.
Asta-s eu! Si sunt voinica!
Cine-a zis ca eu sunt mica?
Uite, zau, acum iau seama
Ca-mi sta bine-n cap naframa,
Si ce fata frumusica
Are mama!
Ma gandeam eu ca-s frumoasa!
Dar cum nu! Si mama-mi coasa
Sort cu flori, minune mare
Nu-s eu fata ca oricare:
Mama poate fi faloasa
Ca ma are.
Stii ce-a zis si ieri la vie?
A zis: -„Ce-mi tot spun ei mie!
Am si eu numai o fata,
Si n-o dau sa fie data:
Cui o dau voiesc sa-mi fie
Om odata”.
Mai stiu eu! Si-asa se poate!
Multe stiu, dar nu stiu toate.
Mama-mi da invatatura
Cum se tese-o panzatura,
Nu cum stau cei dragi de vorba
Gura-n gura.
N-am sa tes doar viata-ntreaga!
Las’ sa vad si eu cum se leaga
Dragostea – dar stiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine –
Hai, ma prind feciorii draga
Si pe mine!
Ca-s subtire! Sa ma franga
Cine-i om, cu mana stanga!
Dar asa te place dorul:
Subtirea, cu binisorul
Cand te strange el, sa-ti stranga
Tot trupusorul.
Bratul drept daca-l intinde
Roata peste brau te prinde
Si te-ntreaba: -„Draga, strangu-l?”
Si tu-l certi, dar el, natangul,
Ca raspuns te mai cuprinde
Si cu stangul.
Iar de-ti cere si-o gurita –
Doamne! Cine-i la portita?
Om sa fie? Nu e cine!
Hai, e vantul! Uite-mi vine
Sa vad oare cu cosita
Sta-mi-ar bine?
O, ca-mi sta mie-n tot felul!
Sa ma port cu-ncetinelul:
Uite salba, brau, si toate!
Si cosite cumparate,
Stai, sa-nchei si testementul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fata
Stai sa te sarut o data!
Tu ma poti, oglinda, spune!
Ei, tu doara nu t-ei pune
Sa ma spui! Tu ai, surata,
Ganduri bune.
De-ar sti mama! Vai, sa stie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am sa fiu tot fata,
Voi fi si nevast-odata:
Las’ sa vad cat e de bine
Maritata.
Ca mi-a spus bunica mie
Ca nevasta una stie
Mai mult decat fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna
Si ma mir eu ce-o sa fie
Asta una!
Brau-i pus! Acum, din lada
Mai ieu sortu! O, sa-mi sada
Fata cum imi sta nevasta…
Aolio! Mama-n ograda!
Era gata sa ma vada
Pe fereastra.
Ce sa fac? Unde-mi sta capul?
Grabnic, hai sa-nchid dulapul,
Sa ma port sa nu ma prinda.
Salba, jos! Si-n cui, oglinda!
Ce-am uitat? Inchisa usa
De la tinda.
Intra-n casa? O, ba bine,
Si-a gasit niste vecine,
Sta la sfat… toata-s vapaie!
Junghiul peste piept ma taie:
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bataie!

(George Cosbuc – 1890 Balade si idile)

si io care ma gandeam sa incep a scrie un pomelnic pentru pomenirea celor vii si indestulatori precum si a celor ce au trecut marele prag…
da noroc cu oglinzile astea ca m-am scos…parca sta careva sa ma caute la adevarurile nespuse…sau se mire ca…
m-as nerva si io un pic
sa ma strang in ombilic
buricul pamantul
si tzatzana ceriului
dar pana sa ma traznesc
ma pornesc si ma ploiesc
pot sa tun ca nu m-adun
colo sus in prepeleac
paratrasnitul sa-l fac…

asadar si prin urmare
orice baba-are catare
daca toarce si intoarce
ciurul spart cu bobi-n poala
fiertura turnata-n seara
cositorul nelipit
in fereastra racorit
ori dospit…

cine astea le-o ceti
de ras tot s-o burduji
si-alt pomelnic o-ntocmi

Doamne, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma uit in oglinda, ma stuchesc de tri ori sa nu ma deochiu de cat is de falciu (ori bocciu), si asa ce ma mai recunosc in ochii multora…

PS: pa cuvantu mieu daca’s serios…ca am voit a scrie altuceva si o iesitu prostu…da la’ca-mi trece nenumitul si fac iara recetal

deşertul…aşa cum l-am trăit…

septembrie 14, 2010

Bucura-te! Fiecare clipa aduce ceva nou si fiecare moment trebuie trait la maximum. Dar totul doar atunci cand esti inconjurat de cei dragi. De unul singur nu poti trai bucuria. Poti fi fericit, poti trai extazul dar bucuria este reflectarea ta in sufletele si mintile celorlalti. Asa cum tu esti o oglinda pentru implinirea celor din jur, tot asa si ceilalti nu fac altceva decat sa reflecte implinirea ta. Cred ca cel mai frumos monument dedicat omului este povestea celui ce si-a dorit cu ardoare sa se impace cu lumea dar care s-a razvratit impotriva ei, ducandu-si crucea singuratatii prin pustiul tristelor rataciri. Si-a dorit sa iubeasca si sa fie iubit dar s-a trezit urand cu disperare. Si-a dorit sa se impace dar pribegeste dispretuit si uitat. Vesnicul ratacitor in cautarea iertarii. “Emotiile oamenilor conduc lumea si hotarasc destinul civilizatiei”. Merita gandit asupra acestui punct de vedere…

Omului (vorbesc de mine in primul rand) ii este FRICA sa vorbeasca despre visele lui. Pentru ca cei jur vor rade de el. De el si de visele lui. Dar daca omului ii iei visele ce-I mai ramane? Nu stiu ce se intampla inauntrul unui lup, a unui elefant, a unei caracatite sau a unui delfin dar stiu ca in capul meu este o continua furtuna de vise care se infoaie si se invartoseaza, incontrandu-se. fara acestea eu poate ca nu as mai fi eu. Nimeni din cate stiu eu nu a povestit ce se intampla cu un om care nu mai viseaza…

Daca nu mai poti – continua. Daca crezi ca drumul se sfarseste pentru tine – continua. Invata de la toate, invata de la toti, invata sa fi om, invata ca sa poti. Cei tineri au o multime de invatat de la cei batrani dar si cei batrini trebuie sa mai invete din cand in cand de la cei tineri. Pot si au ce invata. Tot ce stiu este ca trebuie sa-mi schimb statutul, stilul, nivelul de dorinte, asteptari si realizari. Voi porni razboiul cu mine insumi. Prima intrebare : Ce este de facut? Ce pot schimba? Ce doresc sa schimb? Ce sunt dispus sa schimb? Intrebari care isi cauta raspuns in teama mea de a privi adevarul in fata. Teama de success si teama de esec sunt cele doua mari temeri care ne pun frana viselor. Ce sa facem cu succesul daca nu stim? Ne este frica sa gandim? Ne este frica sa simtim. Nici nu banuim cate de bine poate fi. Este primejdios totodata, dar cine prefera stabilitatea si nemiscarea poate astepta. Imi doresc sa schimb ceva in viata mea. Caut o a doua slujba ceea ce inseamna ca imi doresc mai mult si sunt constient ca pot mai mult. Astept ideile. Stiu ca nu vor intarzia sa apara. Vor veni aducand cu ele miracolul si preaplinul bogatiei astfel ca voi putea ajuta pe toti cei ce-mi sunt dragi si apropiati. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!…

(Fragmente de jurnal…)

astăzi n-am făcut nimic

septembrie 14, 2010

-da, chiar aşa s-a întâmplat
-disgusting…nu pot ca să cred…
-ba poţi să mă crezi…mor nu alta când cineva nu mă crede…
-ia spune, te-ai dat jos din pat astăzi?
-dap, după cum mă vezi…
-ţi-ai băut cafeaua dimineaţă?
-nu numai că am băut-o dar mi-am şi pregătit-o…cu mânuţele-astea două am făcut cafea la ibric
-şi-ai băut-o după ce te-ai spălat pe dinţi sau înainte
-ha, ha…nici măcar pe faţă nu m-am spălat…
-şi…nu puţi?
-ăăă, nu cred…
-capculatorul l-ai deschis?
-şti doar că ăsta-i primul lucru pe care-l fac când încep să mişc…
-păi şi atunci de ce spui că n-ai făcut nimic astăzi?
-păi şi ce-am făcut?
-ai trăit…o zi mizerabilă ce-i drept, dar ai trăit…ai habar ce-nseamnă moartea?
-ăăă nu.
-după ce-o să afli, să vi să-mi spui şi mie…cât despre gogoşi…mie îmi plac cele rumenite şi tăvălite bine prin zahăr…