Arhivă pentru Septembrie 2012

negresele…

Septembrie 30, 2012

Angela Musica-Popa
12 hours ago near Bucharest, Bucuresti ·
Fructele și legumele de culoare… NEAGRĂ

Dragi prieteni,
A sosit în sfârșit vara, anotimpul meu preferat ; și odată cu ea au început să apară fructele și legumele de culoare… NEAGRĂ (practic ceva intermediar între indigoul spre negru și vișiniul cel mai închis) !
De ce vreau să vă atrag extrem de serios asupra acestei minunății de culoare, o veritabilă binecuvântare a lui Dumnezeu ? Deoarece aceste fructe și legume de culoare NEAGRĂ conțin… un colorant polifenolic numit RESVERATROL, adică de departe cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut !!!
Când am folosit în limbaj medical cuvântul ”anti-oxidant” primul lucru la care trebuie să vă gândiți este ”anti-cancer” (atât prevenție, cât și terapie naturală), anti-îmbătrânire și status antiinflamator ; dar nu numai atât !
Să nu cumva să uitați că a doua cauză de deces la nivel European este reprezentată de CANCER ; însă în România, începând cu 1997 principala cauză de deces este reprezentată de cancer și apoi de bolile cardio-vasculare!
Dar oare această minune a cerului (Resveratrolul) să știe să facă doar atât ? Nici pe departe ! Hai să vedem împreună :
– Întâi de toate se găseşte în general în fructele de culoare indigo-vișiniu spre negru (dar nu numai) : dude NEGRE, cireșe NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar și albi), mure NEGRE, corcodușe NEGRE, coacăze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza roșie, ceapa roșie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRĂ, fasolea NEAGRĂ, dar şi din varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă), fragi, alune. Ultimele 3 sunt varietățile de legume și fructe care nu prezintă culoarea NEAGRĂ, dar conțin totuși Resveratrol într-o cantitate mică !
– Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate
– Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac) și a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii și una dintre primele 3 localizări tumorale ca agresivitate)
– Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai știe să-l facă genisteina și daidzaina din SOIA (altă minune de plantă), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in și sulforafanul din crucifere (varză, broccoli, conopidă)
– Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii

– Este SINGURUL anti-oxidant care acționează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevității”) având capacitatea de a crește durata și calitatea vieții
– Are și efect de potențator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele și vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
– Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc
– Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
– ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
– Este un vasodilatator arterial
– Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
– Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
– Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
– ­ elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât și în piele (astfel având şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
– Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
– Există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative
– ­ toleranța la efort, performanțele fizice și psihice
– ­ durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (cu 15-30%)
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind și combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viață a acestora + se opun apoptozei (morții) acestora !
g) Crește eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa și riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
h) (Fito-) estrogenii sunt substanţe inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creşte sinteza antioxidanţilor endogeni, a substanţelor necesare corpului etc.
Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de păpădie și de pătrunjel, salata (lăptuca), granulele de polen, seminţele de mărar, grape-fruit- ul roşu
Am afirmat mai sus că Resveratrolul se comportă și ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezintă nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adică cel produs de organism) :
a) Risc de cancer de sân, endometru (uter) și de prostată, hormonul estrogen (dar NU și cel fito-estrogen !) fiind și hormon de creștere
b) Creșterea sânilor la ambele sexe, indiferent de vârstă, hormonul estrogen (dar NU și cel fito-estrogen !) fiind și hormon de creștere
c) Edeme ale membrelor inferioare prin retenția hidro-salină consecutivă
d) ­ coagulabilității sângelui cu risc trombo-embolic
e) ­ riscul de a dezvolta forme de hipertensiune arterială extrem de rezistente la tratament
f) ¯ fertilității masculine și a potenței

Nu aș dori să închei acest mesaj fără a le aduce la cunoștință tuturor prietenilor mei, cărora le dedic acest articol, cea mai mare minune a naturii create de Dumnezeu (după părerea mea !), o bogăție de anti-oxidanți într-un singur produs : sucul de varză roșie.
Gustul acestuia va putea fi „dres”, la cei care nu-l prea suportă, adăugând peste el suc de morcov, iar datorită faptului că poate conține fibre celulozice dure va fi strecurat prin tifon ”în 4” (cvadruplu).
Reţineţi câteva aspecte esenţiale despre varza roşie :
– conţine resveratrol = cel mai puternic factor natural anti-cancerigen cunoscut, potenţator de efect pentru toate celelalte minerale şi vitamine + distrugător al vaselor care alimentează tumora + blochează metastazarea celulelor maligne ;
– conţine sulforafan = substanţă care distruge vasele care alimentează tumora ;
– conţine indol-3-carbinol = substanţă care dă distrugere tumorală directă ;
– conţine vitamina B 17 = produce distrugere tumorală directă
– reprezintă o sursă majoră de vitamina C. Având în vedere termolabilitatea acestei vitamine şi faptul că ea se oxidează repede la aer, sucul de varză roşie va fi consumat imediat după ce a fost preparat
– este cea mai bogată sursă cunoscută de luteină şi zeaxantină, 2 antioxidanţi fundamentali şi extrem de potenţi, cu specificitate pentru macula lutea, dar nu numai. Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi de luteină administrată timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%). Efectul luteinei este amplificat de licopen, colorantul roşu din legume (tomate) şi cea mai mare parte a fructelor. Luteina previne degenerescenţ a maculară la persoanele diabetice.
…şi dacă ar fi numai aceste efecte ar fi mai mult decât suficient pentru sucul de varză roşie, dar nu sunt nici pe departe singurele efecte !

ATENȚIE !!!
– Persoanele care NU au cancer în acest moment pot consuma TOATE alimentele menționate mai sus de culoare NEAGRĂ pentru a beneficia de cât mai mult Resveratrol
– Însă persoanele care au în acest moment cancer le sfătuiesc să se abțină de la folosirea strugurilor negri (cresc nepermis de mult glicemia și pot ¯ drastic imunitatea acelor persoane) și a oricăror alimente NEGRE dar acre (coacăze) sau insuficient coapte, deoarece acestea induc aciditate în organism, factor major stimulator al dezvoltării tumorale. Rețineți aceste precauții esențiale !!! Acestora din urmă le recomand sucul de varză roșie, dudele, cireșele, corcodușele NEGRE, afinele…
Vă doresc numai bine + să ne bucurăm de acest factor NEGRU pentru sănătatea noastră !

Cu drag,
Dr. Mărginean Călin
medic specialist medicina muncii
medic specialist medicina generală
competență în medicina de întreprindere
atestat nutriție
(dintr-o scrisoare de la o prietena)
See Translation

(from: http://www.facebook.com)

Anunțuri

culorile copilariei…

Septembrie 30, 2012

http://www.leeroyvanilla.com/#/content/start/

locul unde se ascunde…

Septembrie 30, 2012

http://www.alexanderjansson.com/

Nemira si… inima de copil…

Septembrie 30, 2012

Inimă de sticlă
de Sally Gardner

„Inima de sticla” este al doilea titlu semnat Sally Gardner din portofoliul Editurii Nemi. Scriitoarea britanica recidiveaza in literatura pentru copii cu o poveste plasata in decorul romantic al Venetiei. Este o poveste pentru copii, dar si o parabola despre fragilitatea sentimentelor, a inimilor omenesti.

Cu mult timp in urma, intr-un oras construit pe ape, traiau un rege si o regina care aveau trei fete frumoase si sensibile cu inimi de sticla. Preocuparea regelui era sa le apere pe cele trei fiice de orice emotie pentru ca inimile printeselor sa ramana intregi, sa nu se sparga. Dar cum prin viata nu poti sa treci fara sa simti, inevitabilul are loc. Cea mai mare dintre fete moare. Inima se sparge atunci cand iubirea nu-i este impartasita. Inima celei de-a doua se crapa la vederea frumusetii unui trandafir inflorit, dar ea supravietuieste pentru ca uneori „inimile crapate rezista chiar mai mult decat inimile nevatamate”. Cea de-a treia fiica ramane cu inima intreaga datorita unui baiat care o iubeste indeajuns pentru a invata totul despre sticla.

Sally Gardner foloseste tenica povestii in poveste pentru a scrie despre sensibilitate si simtire, despre lucrurile importante si lucrurile mai putin importante. O face cu delicatete preferand sa lase cititorii pe ganduri in loc sa-i trateze superior-moralizator.

Trebuie spus ca Sally Gardner stie ce inseamna o inima franta. Declarata dislexica, a reusit sa citeasca prima carte la varsta de 14 ani. A fost bataia de joc a colegilor de scoala, dar a crezut in lumile interioare ale propriei imaginatii.

„Sa devii scriitor atunci cand nu poti sa silabisesti si habar nu ai de regulile de punctuatie pare o gluma proasta, o farsa. Dar am invatat ca a fi scriitor nu are nimic de-a face cu ortografia, ci cu imaginatia si vocea interioara.”-declara scriitoarea intr-un interviu.

„Uneori o inima franta rezista mai mult decat inimile nevatamate” este lectia predata in scris si pe viu de Sally Gardner.

(recenzie preluata: http://www.librariacopiilor.ro/produse/inima-de-sticla.html)

ma te leg ma, auzi ma?

Septembrie 30, 2012

Control fulger al Inspecţiei Sanitare și DSP-ului la Spitalul Judeţean – doi bolnavi, găsiţi legaţi de paturi

Controlul a fost făcut după ce ieri, în ședința Consiliului Județean, managerul spitalului, Adrian Șanta, a declarat că, la chirurgie, unii pacienți sunt legați de pat din cauza lipsei de personal.

CUTREMURĂTOR – Pacienţi legaţi de pat la spitalul judeţean Sibiu

De ce sunt legati pacienţii de pat, la Sibiu: exista doar două asistente la 50 de bolnavi, noaptea

Dezastru la clasificarea spitalelor, în judeţul Sibiu

Reprezentanții Inspecției Sanitare spun că au găsit două persoane în situația descrisă de Șanta, și susțin că în ambele cazuri măsura legării de pat era necesară.

”Am găsit doar două persoane, dintre care una a suferit o operație, era asistată de ventilator și era sedată – risca să-și scoată tubul de dren, iar cealaltă – persoană pentru care se solicită consult psihiatric. Legarea este necesară pentru că ei încearcă să-și smulgă tuburile de dren, încearcă să-și smulgă acele de perfuzii”, a spus Lucian Blăguțiu, șeful Inspecției Sanitare de Stat.

Potrivit acestuia, o alternativă la legarea pacienților ar fi fost o sedare mai puternică, opțiune care, în opinia lui, nu este recomandată.

Blăguțiu susține că măsura legării s-ar menține și dacă pe tura de noapte ar fi mai mult de două asistente la 50 de bolnavi, câte sunt acum, potrivit declarațiilor managerului spitalului.

”Un pacient care este agitat, care are o afecțiune de bază pentru care se internează și care are afecțiuni asociate pentru care necesită legarea, el tot timpul va fi legat, indiferent de numărul de asistente, pentru că nu se poate bloca o asistentă la patul bolnavului.

Pentru cazurile acestea nu se va renunța la această procedură, pentru că sunt pe o perioadă limitată și sunt necesare pentru a proteja pacientul și pentru a face ca actul medical să decurgă în mod favorabil lui”, a mai spus Lucian Blăguțiu.

Potrivit acestuia, secția este aprovizionată cu medicamente și materiale sanitare.

”Au și dezinfectante, au și antibiotice, au tot ce le trebuie”, a mai spus șeful Inspecției Sanitare de Stat.

Managerul spitalului revine cu explicaţii

Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Sibiu, Adrian Şanta, a declarat astăzi, că a ales să tragă un semnal de alarmă după ce şeful secţiei de Chirurgie II, Dan Sabău, s-a plans în cadrul unui raport de gardă că pe tura de noapte are doar două asistente la 50 de bolnavi, motiv pentru care unii bolnavi ajung să fie legaţi de pat ca să nu-şi scoată, spre exemplu, tuburile de dren.

CITEŞTE AICI DECLARAŢIA COMPLETĂ A MANAGERULUI ADRIAN ŞANTA!

Directorul DSP are o problemă cu prezenţa presei la control

Fost director al Spitalului Judeţean, actualmente şef al Direcţiei de Sănătate Publică, medicul Gabriel Budescu „îşi pune problema” ce a căutat presa, aseară târziu, la controlul făcut de reprezentanţii instituţiei pe care o conduce, la Spitalul Judeţean. „Eu cred că acea instituţie nu este bine securizată din acest punct de vedere”, a concluzionat Budescu.

VEZI AICI CE A SPUS ASTĂZI DIRECTORUL DSP, GABRIEL BUDESCU

(articol preluat: http://www.adevarul.ro/locale/sibiu/Control_fulger_al_Inspectiei_Sanitare_si_DSP-ului_la_Spitalul_Judetean_0_488351163.html)

deh…multe necunoscute: de ce control…ce cauta presa…unde e banii? de ce nu e bani…s.a.m.d…

Domnului Profesor…cu dragoste.

Septembrie 30, 2012

Didactogenia – realitatea de sub pres
Author: Camelia Condurache, coordonator CJAP Constanta
Profesorul are un rol crucial in viata elevilor. Atat abilitatile profesorale cat si insusirile de personalitate au repercusiuni profunde in inima discipolilor, provocand reverberatii inca multi ani dupa terminarea studiilor.
Misiunea “data” Profesorului nu este deloc usoara – edificarea viitorului umanitatii – dar roadele pe care le culege si ni le daruie sunt deosebite: Oamenii.
Prin felul sau de a fi ori de a nu fi, prin compor­tamente si atitudini, profesorul apropie ori indeparteaza copiii: motiveaza, pedepseste, povatuieste, blamea­za, incurajeaza, demotiveaza etc.
Prin daruirea cu care isi exercita atributiile, prin cunostintele si competentele sale, prin modul in care structureaza in ansamblu interventia educativa, profesorul, influenteaza hotarator elevul, sub toate aspectele personalitatii sale.
Exercitarea profesiunii didactice presupune dobandirea a trei categorii de competente specifice: competente stiintifice (cultura de specialitate, in pregatirea stiintifica pe care o are profesorul intr-un domeniu strict al realitatii sau intr-o arie curriculara), competente psihopedagogice, legate de „maiestria pedagogica” si competente relationale (capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare dar si cu „beneficiarii” – elevi, parinti, comunitate).
Printre dimensiunile personalitatii profesorului care-si pun amprenta pe eficienta interventiilor sale educative putem enumera:
Competenta profesionala, ce reuneste cultura de specialitate, capacitatea de a transmite cunostinte si capacitatea de evaluare corecta a elevilor;
Profilul psihomoral si cultural, ca rezultat al particularitatilor caracteriale, dar si al experientei culturale acumulate;
Experienta culturala implica totalitatea cunostintelor de specialitate si un orizont cultural larg;
Profilul psihofizic, dat de prestanta si de prezenta fizica, precum si de mimica si gesturi;
Componenta psihopedagogica sau atitudinea pedagogica, expresie a unor insusiri precum: umanismul si dragostea fata de copii, constiinta propriei responsabilitati, interesul fata de fiecare elev in parte, interesul fata de perfectionarea continua a propriei pregatiri;
Aptitudinea pedagogica, ansamblul acelor insusiri ale profesorului care mediaza si modeleaza atat continuturile educatiei si invatarii (capacitatea profesorului de a se orienta predominant catre instruire, instruire si rezultate sau doar rezultate; capacitatea de a planifica adecvat sarcinile de invatare; aptitudinile organizatorice; abilitatile de comunicare), cat si aspectele formale ale acestora (aptitudinea de a cunoaste si intelege particularitatile psihologice ale elevilor; capacitatile empatice; spiritul de observatie; tactul pedagogic, ca „simt al masurii“ in manifestarile comportamentale; flexibilitatea si capacitatea de adaptare rapida la situatii concrete; stabilitatea emotionala).

ROLURILE PROFESORULUI
Rolul reprezinta, din punct de vedere social, totalitatea comportamentelor pe care le presupune calitatea de membru al unui grup. Rolurile profesorului se construiesc pornind de la interrelationarile lui cu diferite grupuri de referinta, care ii impun cerinte distincte. In lucrarea de fata vom analiza rolurile profesorului in relatia directa cu elevii sai.
J.J. Gallagher se refera la posibilele roluri ale profesorului, din perspectiva unor abordari diferite ale actiunii pedagogice:
· rolul profesorului executor (preocupat de punerea in aplicare a obiectivelor didactice, prin cele mai eficiente mijloace);
· profesorul empatic (interesat de problemele emotionale si motivationale ale elevilor);
· profesorul-eliberator al mintii elevilor (factor activ in dezvoltarea armonioasa, cognitiva, afectiva si morala a acestora).
Sigur ca nu putem sa nu amintim ca, referitor la locul sau in procesul de invatamant, Anita E.Woolfolk identifica urmatoarele roluri:
· profesorul, ca expert al actului de predare-invatare ce poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de invatamant;
· profesorul, ca agent motivator, ce declanseaza si intretine interesul elevilor;
· profesorul, ca lider al grupului de elevi, exercitandu-si puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici;
· profesorul, in ipostaza de consilier, un observator si indrumator sensibil al comportamentului elevilor; profesorul, ca model, exemplu pozitiv pentru elevi;
· profesorul ca profesionist reflexiv, care studiaza si analizeaza fenomenele psihopedagogice cu care se confrunta;
· profesorul, ca manager al clasei de elevi.
Dupa cum am vazut, atat rolurile pe care profesorul le indeplineste cat si dimensiunile personalitatii profesorului, care-si pun amprenta pe eficienta interventiilor sale educative, sunt de o importanta deosebita pentru formarea personalitatii elevilor sai, viitori membri ai societatii, depasind in importanta chiar formarea academica pe care o confera insusirea disciplinei predate. Disciplina predata de fiecare profesor isi are importanta ei in formarea pentru profesie si viata a viitorului absolvent. Studiile de specialitate sustin ca elevului “ii place” sau “nu-i place” o disciplina in functie de personalita­tea profesorului. In ceea ce priveste randamentul scolar, responsabilitatea cadrului didactic este enor­ma: pe de o parte, conteaza competenta sa profesiona­la, iar pe de alta parte, este la fel de importanta si personalitatea acestuia.
Cunoscand toate aceste adevaruri nu putem trece sub tacere un alt adevar supranumit didactogenie. „Didactogenia este actiunea involuntara a cadrelor didactice soldata cu o serie de consecinte negative asupra elevilor”. In cele mai raspandite astfel de actiuni, se regasesc:
· ridiculizarea elevului in public;
· favoritismul si incorectitudinea in notare;
· agresivitatea verbala a profesorului.
Consecintele acestor actiuni pot fi grupate in:
efecte pedagogice( ex. scaderea motivatiei scolare, absenteism, esec scolar etc.);
efecte psihologice (ex.stima de sine scazuta, mutism electiv, manifestari anxioase, frustrare crescuta);
efecte somatice sau medicale (ex.dureri de cap, aciditate gastrica, tulburari intestinale etc.)
Fiind vorba de efecte negative atat de pregnante, am considerat oportuna studierea fenomenului si mai ales a existentei acestuia in cadrul unitatii in care imi desfasor activitatea.

Metodologia cercetarii
Cercetarea, realizata in perioada mai –iunie 2007, pe un lot de 147 de elevi din clasele a IX-a, a X-a si a XI-a de la Colegiul Tehnic Pontica, s-a centrat pe evidentierea existentei fenomenului si a efectelor acestuia in randul elevilor. Aceasta este si ipoteza prezumata de studiul nostru: existenta unor consecinte negative asupra randamentului scolar provocate de atitudinea profesorilor, consecinte mai putin discutate atunci cand se vorbeste despre lipsa de interes a elevilor pentru anumite discipline sau chiar despre esecul scolar.
Am utilizat ca instrument o proba cu 15 itemi adaptata dupa cea prezentata de Sava F.(anexa 1), proba urmarind efectele atitudinii conflictuale, ostile a profesorilor asupra elevilor. De asemenea am adaugat un chestionar cu trei itemi:
1. „Cum ar trebui sa fie profesorii?”
2. „Cum ar trebui sa fie un profesor ideal?”
3. „Cum sunt de facto profesorii?”
Rezultatele obtinute le-am analizat pe fiecare item in parte. Se pare ca cele mai placute ore sunt cele pe care le realizeaza profesorii de psihologie, educatie plastica, educatie muzicala, romana, biologie, contabilitate si geografie.

Fig. 1. Reprezentarea grafica a preferintelor pentru anumite discipline.

Elevii ar chiuli preponderent de la orele realizate de profesorii de matematica, romana, fizica, chimie si istorie.

40.42% de la matematica
38.29% de la romana
20.63% de la fizica
14.9% de la chimie
10.78% de la istorie
7.96% de la altele.
Pentru Bacalaureat ar alege discipline precum: desen, muzica, sport, informatica si altele.

Fig. 2. Diagrama de structura a optiunilor pentru Bacalaureat.

Aceste rezultate pot sa releve si dezinteresul pe care elevii il prezinta fata de demersul academic in general, ridicand intrebari pertinente asupra adaptarii scolii la cerintele societatii actuale si mai ales asupra cerintelor pietei muncii.
Orele care ii plictisesc cel mai repede pe elevi sunt:
– Chimia ( 63.83% dintre elevi);
– Cultura Civica ( 38.30% dintre elevi);
– Romana ( 38.3 % dintre elevi);
– Matematica ( 14.8% dintre elevi);
– CDL (6.4% dintre elevi);
– Engleza (6.4% dintre elevi).
Vom rezuma itemii cinci si sapte unde am obtinut aceleasi rezultate. Disciplinele la care le place sa invete sunt disciplinele la care profesorii le insufla incredere in forte proprii. Acestea au fost:
· CDL– 72.34% dintre elevi;
· Biologie -70.21% dintre elevi;
· Matematica – 55.32% dintre elevi;
· Religie- 46.80% dintre elevi;
·TAC -46.80% dintre elevi;
· Sport- 42.55 % dintre elevi;
· Laborator -21.27%% dintre elevi.
Daca aici am regasit discipline pe care le gasim si la ore plictisitoare ( ex. matematica) acest lucru se datoreaza faptului ca disciplina este predata de mai multi profesori. Unii reusesc s-o faca atractiva si placuta altii plictisitoare…
O surpriza placuta au evidentiat rezultatele obtinute la itemii sase („ma simt umilit de profesorul…” si itemul opt „Mi-am imaginat moduri de razbunare pentru suferinta prilejuita de conduita profesorului…”) care au dat rezultate negative. Elevii nu s-au simtit umiliti de nici un profesor din unitatea noastra si nici moduri de razbunare nu au imaginat. Gol in stomac, palme transpirate si oboseala le provoaca orele de fizica, chimie si matematica si elemente de tehnologie generala.
– Fizica ( 14.8% dintre elevi);
– Chimie (10.4% dintre elevi);
– Matematica (7.3% dintre elevi);
– ETG ( 7.2% dintre elevi).

Fig.3. Diagrama de structura disciplinelor la care apar efecte somatice provocate de didactogenie.
Fig.3. Diagrama de structura a disciplinelor la care apar efecte somatice provocate de didactogenie.
97% dintre elevi au marturisit ca se simt plini de energie la scoala si ca nu li s-a intamplat niciodata sa li se faca rau. Spatele si gatul incordat dupa orele de scoala resimt 8.64% dintre elevi iar impresia ca nu sunt in stare de nimic o au doar 18.36% dintre subiecti.
Cu intrebarile suplimentare : „Cum ar trebui sa fie profesorii?, „Cum ar trebui sa fie un profesor ideal?” si „Cum sunt de facto profesorii?” am cules o serie de informatii deosebit de importante pe care le-am prezentat in cadrul Consiliului Profesoral alaturi de rezultatele obtinute la chestionarul de didactogenie.
Elevii au avut sarcina de lucru ca la fiecare dintre cei trei itemi sa enumere cateva caracteristici esentiale, in ordinea importantei lor, de la cea mai pregnanta la caracteristica care se manifesta sau ar trebui sa se manifeste, cel mai rar.
Profilurile conturate in urma sondajului sunt alcatuite din insusirile sunt ordonate in functie de procentajul obtinut de fiecare dintre acestea. Pe primul loc se situeaza caracteristica mentionata de mai multi elevi ca fiind cea mai importanta, iar pe ultimul loc – mai putin importanta sau manifestata mai rar.

Profesorul ideal Profesorul real Profesorul dorit
1. Competenta profesionala 1. Subiectivitate 1. Intelegere
2. Obiectivitate 2. Discriminare 2. Umor
3. Corectitudine 3. Autoritarism 3. Obiectivitate
4. Indulgenta 4. Indiferenta 4. Respect fata de elevi
5. Dragoste fata de profesie 5. Inteligenta 5. Competenta profesionala
6. Sociabilitate 6. Bunatate 6. Tinerete
7. Demnitate 7. Exigenta 7. Exigenta
8. Intelegere pentru elevi 8. Apatie 8. Cultura generala
9. Bunatate 9. Ingaduinta 9. Sinceritate
10. Tinuta decenta 10. Agresivitate verbala 10. Altruism
Tabelul 1. Primele zece insusiri notate de elevi.

Alte caracteristici mentionate de elevi pentru “profesorul ideal”:
· sa respecte elevii si sa-i incurajeze;
· sa fie un bun organizator;
· sa tina cont de opinia elevilor;
· sa fie inventiv;
·sa fie coerent si explicit.

Alte trasaturi notate de elevi pentru “profesorul real”:
· lacune in domeniu;
·plictisitor;
· arogant;
· subestimeaza elevii.

Alte caracteristici mentionate de elevi pentru profesorul dorit:
· bun psiholog;
· democrat;
· darnic la note si generos la laude;
· calm si prietenos.

Concluzii

Rezultatele obtinute au validat ipoteza de la care am pornit: didactogenia exista si este o realitate evidenta chiar daca, de cele mai multe ori este ascunsa, precum un gunoi jenant, sub presul indiferentei si sub teama de adevarul crud. Pentru a da validitate ecologica cercetarii, am prezentat rezultatele in cadrul Consiliului Profesoral in care s-a facut si bilantul activitatii pentru anul scolar 2007-2008, prezentand si rezultatele obtinute la cei trei itemi suplimentari unde am accentuat pe creionarea portretelor profesorului ideal si profesorului dorit de elevi.
Am prezentat cu acest prilej colegilor profesori, caracteristicile ce concura la formarea profilului unui profesor eficient.
1. Abilitatea de a-si motiva elevii
Pentru a spori motivatia copiilor, profesorul poate actiona prin intermediul a trei factori de baza:
– valorizarea disciplinei;
– intarirea increderii elevilor in propriul succes;
– abilitarea elevilor de a dirija procesul edu­cational.
2. Managementul clasei
Pentru a realiza un management excelent, profe­sorul trebuie sa fie atent la comportamentul elevilor si la reusita lor scolara, utilizand un spectru larg de tehnologii de predare-invatare.
3. Abilitatea de a crea si a mentine o ambianta placuta, de sustinere si cooperare
Profesorul poate transforma atmosfera din sala de clasa in una agreabila. Problemele de disciplina sau disen­siunile care apar pot fi rezolvate in mod constructiv. Elevii vor fi apreciati pentru rezultatele lor atat in public cat si in particular. Profesorul ii va incuraja sa coope­reze si sa se sustina reciproc.
4. Incurajarea elevilor sa se autodirijeze
In loc sa le indice elevilor deprinderile sau strate­giile ce pot fi aplicate la realizarea unei sarcini, profe­sorul ii va stimula sa decida singuri care ar fi acestea.
5. Racordarea procesului de predare-invatare
Profesorul trebuie sa tina cont de feedback-ul oferit de elevii sai in organizarea procesului educational, prezentarea si structurarea temelor etc., fara a “compro­mite” insa standardele si scopurile stabilite anterior.

Anexa 1. Chestionarul de didactogenie

Imi plac orele de ………………………………………………………………………………………………………..
Daca ar fi dupa mine asi chiuli de la orele de ………………………………………………………………..
Daca toate disciplinele de Bacalaureat ar conta la fel, as alege sa dau examen la ………………
Ma plictisesc repede la orele de …………………………………………………………………………………..
Imi place sa invat la …………………………………………………………………………………………………..
M-am simtit umilit de catre profesorul de …………………………………………………………………….
Profesorul care imi insufla incredere in fortele proprii este cel de ……………………………………
Mi-am imaginat moduri de razbunare pentru suferinta prilejuita de conduita profesorului de
Mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la ora de ……………………………………………..
Uneori am impresia ca nu sunt in stare de nimic : Adevarat Fals
In general ma simt plin de energie la scoala: Adevarat Fals
Imi transpira palmele mai tare decat la alte ore in timpul orei de …………………………………….
Dupa o zi de scoala spatele (gatul) meu devine incordat: Adevarat Fals
Mi s-a intamplat sa mi se faca rau la scoala: Adevarat Fals
Ma simt foarte obosit dupa ora de …………………………………………………………………………………

Bibliografie :
1. Baban, A.,Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Editura Psychological , Cluj Napoca, 2003;
2. Cosmovici, A.( coord.), Psihologie scolara, Iasi, Editura Polirom, 1998;
3. Iosifescu S. (coord.),Management educational pentru institutiile de invatamant, Ed.ISE-MEC, Bucuresti,2001;
4. Jude, I., Psihologie scolara si optim educational, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,2002;
5. Sava Florin, Analiza datelor in cercetarea psihologica. Metode statistice complementare, Editura ASCAR, Cluj Napoca, 2004

(articol preluat: http://www.e-psihologie.ro/?p=60)

cuvinte ce rămân…

Septembrie 30, 2012

„Prin sânge sunt albaneză. Prin cetăţenie, indiană. Prin religie, sunt călugăriţă catolică. Prin chemarea mea, aparţin întregii lumi. Iar în ceea ce priveşte sufletul meu, îi aparţine în întregime Inimii lui Christos.”

Prin puterea credinţei a putut să-i vadă pe toţi oamenii cu ochii supranaturali şi, astfel, să-i iubească. În ciuda muncii dure şi a unei vieţi ascetice, faţa ei iradia întotdeauna bucurie şi pace. Ea a fost un semn al iubirii de Dumnezeu în lumea de azi, fiind considerată de mulţi o adevărată sfântă.

Am avut fericita ocazie să o pot întâlni, în 1991, graţie ÎPS Dr. Arhiepiscopul Ioan Robu, la Catedrala Sfântul Iosif, pe Maica Teresa şi să realizez un interviu cu ea. Un chip de neuitat. O mână de om, de 1,51 metri, adusă de spate şi plină de ridurile vârstei, îmbrăcată ca o indiancă sărmană, cu un sari alb tivit cu albastru. Privirea şi atingerea ei m-au făcut să simt că iradiază o forţă extraordinară. Atunci când mi-a făcut semn s-o urmez, am trăit senzaţia că ochii ei pătrund până în adâncul sufletului. La sfârşitul întâlnirii aveam impresia că în faţa mea se află un înger care m-a atins cu aripa sa. Poate de aceea este supranumită „Îngerul din Calcutta”. Motoul său era: „Nu îngădui niciodată ca cineva cu care te întâlneşti să nu plece mai fericit după întâlnirea cu tine”. Să iubeşti şi să împarţi. Să dăruieşti până când doare. Aşa se definea această femeie mică de statură, cu o credinţă solidă ca o stâncă, numită Maica Teresa, care, de-a lungul întregii ei vieţi, a proclamat infinita dragoste pentru „cei mai săraci dintre săraci”.

O viaţă pentru alţii

La 26 august, cu 100 de ani în urmă, venea pe lume, la Uskub, în Imperiul Otoman (astăzi Skopje, în Macedonia), Agnese Gonxhe Bojaxhiu, cunoscută apoi, în întreaga lume, ca Maica Teresa. „Mother” sau „Maica”, cum o numesc cele 4.000 de surori de toate naţionalităţile, „Mataji” sau „Ma”, pentru milioanele de săraci care au văzut în ea o mângâiere, „Madre”, cum o numeau preoţii, „Maica Teresa”, pentru mass-media.

Maica Teresa şi-a dedicat întreaga viaţă bolnavilor, dezmoşteniţilor soartei, copiilor străzii, muribunzilor, întâi în India, apoi în întreaga lume, înfiinţând şi dezvoltând Ordinul „Misionarele Carităţii”, care, la moartea ei, număra 610 misiuni în 123 de ţări, incluzând cantine populare, centre de ajutor familial, orfelinate, şcoli, ospicii, spitale speciale pentru leproşi, pentru bolnavii de SIDA sau de tuberculoză. Percepută ca un model de bunătate şi altruism, a fost evocată frecvent de presa indiană şi de cea occidentală din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

La vârsta de 12 ani a simţit prima dată chemarea către viaţa monastică. Maica Teresa nu a făcut mărturisiri despre copilăria sa. În schimb, se destăinuia: „Iubirea se construieşte mai întâi în familie şi capătă o altă dimensiune în rugăciune”. La 18 ani îşi părăseşte ţara, aflată în instabilitate politică, şi intră în „Ordinul Surorilor Misionare” de la Mănăstirea Notre-Dame-de-Loreto, în Irlanda. După şase săptămâni, în care învaţă limba engleză şi se convinge de chemarea pentru viaţa de misionară, primeşte numele „Mary-Teresa”, alegându-şi ca patroană spirituală pe Thérèse de Lisieux, călugăriţă carmelită din Franţa, ce fusese canonizată cu trei ani înainte.

După doi ani de noviciat la Darjeeling, depune primul jurământ şi devine „Sora Teresa”. Lucrează întâi într-un dispensar din Bengal, predă apoi geografia într-o şcoală din Calcutta, cu clase ce numărau în jur de 300 de elevi. Şcolarii sunt primii care o numesc „Ma” (mama). În tot acest timp îşi rezervă o bună parte din timp locuitorilor bidonvilurilor şi bolnavilor. Criza economică din India din timpul celui de al Doilea Război Mondial, combinată cu războiul civil, cu mişcările pentru independenţă, cu ciocnirile violente între musulmani şi hinduşi şi gândirea lui Mahatma Gandhi, îi provoacă Maicii Teresa o criză spirituală, care îi întăreşte hotărârea de a se dedica exclusiv celor sărmani.

Este momentul în care se hotărăşte să înfiinţeze un nou ordin religios, care presupune ieşirea dintre zidurile mănăstirii, după 20 de ani de viaţă monastică. Obţine cu dificultate aprobarea din partea Vaticanului. Papa Pius al XII-lea îi acordă, în 1948, permisiunea de a părăsi Ordinul Surorilor de la Notre-Dame-de-Loreto pentru a se consacra săracilor. Este anul în care primeşte cetăţenia indiană şi se stabileşte în bidonvilul Taltola, împreună cu câteva călugăriţe care o urmaseră. Doi ani mai târziu era fondată congregaţia „Misionarele carităţii”. În anii ’60, opera Maicii Teresa era prezentă în toate diocezele din India, fondase, împreună cu părintele iezuit Travers-Ball, congregaţia „Fraţii Misionari ai carităţii”, călugăriţele ei plecaseră în Venezuela. În 1969 se năştea ramura laică a ordinului, „Fraternitatea colaboratorilor Misionarilor Carităţii”.

Începând din 1965, odată cu creşterea numărului vocaţiilor, noi aşezăminte sunt create în întreaga lume. În 1986, ea va merge în Cuba, iar în anul următor, în Uniunea Sovietică. Mai târziu, după 1990, când Cortina de Fier ce separa Europa în două va cădea, ea şi-a îndreptat privirea către ţările ex-comuniste, cum ar fi Iugoslavia, ţara pe care o părăsise în urmă cu 50 de ani, dar şi România. A fost calificată ca „sfântă mediatică”, pentru că stăpânea la perfecţie arta comunicării şi a învăţat să se servească de mass-media pentru servirea propriei cauze. „Am făcut un contract cu Iisus, povestea ea cu umor la sfârşitul vieţii, ca de fiecare dată când cineva îmi face o fotografie, aceasta să servească la mântuirea unui suflet din Purgatoriu… Astfel o să se golească repede!”

Maica fără frontiere

La dorinţa Papei Paul al VI-lea, în 1968, Maica Teresa deschide o Casă de Caritate la Roma şi altele în America Latină. Vor urma noi aşezăminte în marile oraşe din Australia şi Statele Unite. Opera ei se întindea peste tot în lume, unde exista sărăcie, dar mai ales în zonele de conflict, în ţările ostile misionariatului, cum erau cele comuniste. În Yemen, unde s-a ocupat de leprozeriile din deşert, va primi numele de „Maica fără frontiere”, în Beirut va salva copii spitalizaţi de sub tirul artileriei, în Bophal va ajuta victimele catastrofei ecologice, produsă în urma unei explozii chimice înfiorătoare care a ars un oraş întreg. În 1985 deschide primul adăpost la New York pentru bolnavii de SIDA.

În pofida suferinţei fizice şi psihice şi a sărăciei în care a trăit, Maica Teresa a apărat toată viaţa realitatea fericirii terestre, ce poate fi obţinută prin simplitate. Ea a rezumat într-una dintre ultimele scrieri, „Un drum foarte simplu” (1995), cinci precepte menite să asigure adevărata fericire pe pământ: „Fructul tăcerii este rugăciunea. Fructul rugăciunii este credinţa. Fructul credinţei este dragostea. Fructul dragostei este slujirea celuilalt. Fructul slujirii este pacea”. Acuzată adesea că a transformat sărăcia în mit, Maica Teresa făcea o distincţie clară între sărăcia liber aleasă de monah, care este un semn, şi mizeria impusă, pe care o definea ca „rezultat al refuzului nostru de a împărţi bogăţia. Dumnezeu n-a creat sărăcia, el ne-a creat pe noi, oamenii”.

Recunoaşterea activităţii ei în slujba binelui umanităţii se materializează în diverse distincţii. Devine „Doctor Honoris Causa” al mai multor universităţi de pe glob. În 1962, India îi acordă medalia „Padma Shri”, apoi, Premiul „Jawaharla Nehru pentru Dialog Internaţional” (1972) şi, în 1980, Medalia „Bahrat Ratna” cea mai înaltă distincţie civilă a ţării. SUA o onorează cu „Premiul Kennedy pentru Bunul Samaritean”, cu „Medalia Libertăţii”, cea mai prestigioasă din ţară, iar Universitatea din Washington creează special pentru ea titlul de „Doctor al Omenirii”. În 1978 primeşte „Premiul Balzan” pentru umanitate, pace şi fraternitate. În 1979 i se acordă Premiul Nobel pentru Pace, pe care îl acceptă „în numele celor săraci”. Discursul pe care l-a pronunţat cu ocazia decernării prestigiosului premiu, la Oslo, a rămas o referinţă a genului. După ce şi-a făcut semnul crucii pe buze şi a invitat cât se poate de firesc publicul să se roage la Dumnezeu, ea s-a lansat într-o diatribă împotriva lumii occidentale în care sunt permise libertatea moravurilor şi avortul. A fost distinsă şi cu Premiul „Mama tuturor mamelor”.

A avut relaţii excelente cu Indira Ghandi, primul-ministru al Indiei, dar şi cu Lady Diana.

După ce l-a întâlnit pentru ultima dată pe Papa Ioan Paul al II-lea, Maica Teresa s-a întors la Calcutta pentru ultimele săptămâni de viaţă.

La 5 septembrie 1997 a părăsit această lume. Guvernul Indiei i-a organizat funeralii oficiale. Mormântul ei de la Casa Misionarelor Carităţii a devenit curând loc de pelerinaj şi rugăciune, fiind frecventat de oameni de toate religiile şi din toate straturile sociale. La mai puţin de doi ani de la moartea ei, Papa Ioan Paul al II-lea, în prezenţa unui impresionant număr de credincioşi, în Piaţa Sfântul Petru, a permis deschiderea dosarului de canonizare, iar la 20 decembrie 2002 a aprobat decretele privind virtuţile sale eroice şi miracolele. Maica Teresa spunea adesea: „Chiar dacă nu avem prea mult de oferit, putem totuşi să dăruim întotdeauna bucuria unei inimi îndrăgostite de Dumnezeu”. Maica Teresa a fost declarată „fericită” la 19 octombrie 2003.

O mistică, între Orient şi Occident

Viaţa şi opera Maicii Teresa sunt o dovadă a nevoii de a iubi, a măreţiei şi demnităţii fiecărui om, a valorii fiecărui lucru, oricât de mic, făcut cu credinţă şi dragoste. Există însă o latură eroică a acestei femei, care n-a fost relevată decât după moartea ei: trăirea unui sentiment dureros, profund de a fi separată de Dumnezeu, chiar respinsă de El, însoţit de o dorinţă mereu mai intensă de a-I primi dragostea. Ea a numit această experienţă, în scrisorile către duhovnicii săi, „noaptea dureroasă” a sufletului, care a început odată cu munca în slujba săracilor. Experienţa o clasează, după preceptele teologice, în lumea celor aleşi de divinitate şi a constituit unul dintre argumentele canonizării.

Înţelegerea importanţei activităţii ei căpătase dimensiuni însă în urma difuzării, în 1969, la BBC, a documentarului „Something Beautiful for God” de Malcolm Muggeridge şi a volumului cu acelaşi titlu apărut în 1971. În acelaşi timp, Maica Teresa a primit şi onorurile ierarhiei Bisericii Catolice. Papa Paul al VI-lea i-a atribuit „Premiul Ioan XXIII pentru pace”, în 1971, iar cinci mai târziu va fi distinsă cu Premiul „Pacem in Terris”.

Ca orice imensă personalitate a fost adulată şi controversată. A fost acuzată că se foloseşte de mediatizarea activităţii sale pentru obţinerea de bani, deşi anularea banchetului de la primirea Premiului Nobel şi suma aferentă distincţiei au fost donate săracilor din Calcutta. Unii dintre jurnaliştii occidentali au acuzat-o de antifeminism din cauza opiniilor ei privind avortul. I s-au reproşat greşelile politice, din cauza relaţiilor cu dictatorul haitian Duvalier, care i-a acordat „Legiunea de Onoare”, şi a sumelor primite de la escrocul american Charles Keating sau a condiţiilor rudimentare în care acorda îngrijiri bolnavilor şi care nu corespundeau standardelor occidentale.

Dar, la 13 ani de la moarte sa, Maica Teresa este considerată încă una dintre figurile marcante ale secolului al XX-lea. Micuţa călugăriţă înveşmântată în sari alb cu bandă albastră a dezvăluit lumii întregi marea mizerie a bidonvilurilor din Calcutta, a încercat să trezească conştiinţa universală a timpului său.

Onoruri pentru mica-marea Doamnă

În numeroase regiuni ale lumii s-au organizat, în aceste zile, manifestări pentru celebrarea centenarului naşterii sale. Mari ceremonii au loc în India, la Calcutta, unde Maica Teresa a trăit cea mai mare parte a vieţii sale pământeşti şi unde este înmormântată, dar şi în Albania natală.

În volumul „Mirosul Indiei”, cunoscutul scriitor şi scenarist Pier Paolo Pasolini descrie într-un reportaj incendiar momentele care l-au marcat în călătoria făcută în India împreună cu romancierii Elsa Morante şi Alberto Moravia, afirmând: „Un occidental care merge în India are totul şi nu dă nimic. India, în schimb, nu are nimic, dar în realitate dă totul. Ea e cea care a dat-o pe Madre Teresa”. Pasolini o aseamănă prin blândeţea figurii cu Sfânta Anna a lui Michelangelo, „liniştită şi liniştitoare”.

Maica Teresa este astăzi obiectul unei comemorări speciale la Skopje, unde casa în care a copilărit a fost reconstituită şi unde va fi înfiinţat Premiul Naţional „Maica Teresa”, aeroportul din Tirana, strada principală din Pristina (Kosovo), o stradă din Bronx, la New York îi poartă numele. De altfel, în Kosovo, 2010 a fost declarat „Anul Maicii Teresa”.

În India, în 26 august, are loc un simpozion dedicat „Fericitei Maica Teresa”, în prezenţa preşedintelui ţării, Pratibha Devisingh Patil, iar 26 august va fi declarată „Ziua Internaţională a Orfanilor”, ca recunoaştere a grijii ei faţă de victimele părăsite. La Roma, cardinalul Angelo Comastri al Statului Vatican prezidează o slujbă la Biserica San Lorenzo, cu participarea unor numeroase congregaţii şi a unui număr impresionant de oaspeţi din întreaga lume. Va fi inaugurată, cu acest prilej, expoziţia de fotografii „Fericita Teresa de Calcutta. Viaţa, opera, mesaje”. Şi tot la Roma, la Teatrul Gradinetti, importanţi actori, muzicieni, balerini vor nara, traversând diferite genuri muzicale, viaţa acestei „mici-mari doamne” şi lucrurile pe care le-a făcut prin iubire, într-un spectacol intitulat „Maica Teresa în musical”. Banii obţinuţi vor fi donaţi victimelor cutremurului din Haiti, pentru că musicalul comunică nu numai bucuria, dar şi speranţa.

n afara documentarului de la BBC, un film regizat de Kevin Connor, „Maica Teresa: în numele săracilor lui Dumnezeu”, cu Geraldine Chaplin în rolul principal, şi un serial italian de televiziune, în care Maica Teresa este încarnată de Olivia Hussey şi care a fost apoi adaptat pentru marele ecran reconstituie viaţa şi opera exemplare ale acestui simbol al iubirii de oameni. Într-un interviu acordat cu prilejul premierei filmului, Geraldine Chaplin mărturisea ca a fost atât de impregnată de rol încât a trăit senzaţia că se identifică cu Maica Teresa. A început să dăruiască elegantele haine pe care le avea şi timp de câţiva ani a avut sentimentul că nu mai poate trăi în hotelurile elegante, că stilul ei de viaţă îi jigneşte pe cei din jur.

Celebrul coregraf Maurice Béjart a creat un impresionant balet, cu Compania M, formată din dansatori din întreaga lume, intitulat „Maica Teresa şi copiii lumii”, pe muzică indiană mixată cu Bach, Mozart şi rock, iar numărul biografiilor ei nu încetează să crească.

După beatificare, efigia sau statuile ei au apărut în multe biserici din Europa, Statele Unite şi din America Latină.

Madre Teresa a luptat, a suferit, s-a rugat, şi-a deschis inima pentru toţi şi a reuşit numai prin iubire să creeze o oază a Speranţei, traversând această lume cu micile sale arme: simplitatea, generozitatea şi iubirea.

Accesari: 8026
Publicat Joi, 26 august 2010 Magdalena Popa Buluc

(articol preluat integral: http://www.cotidianul.ro/123107-Pe-urmele-pasilor-Ingerului-din-Calcutta)