buchisind în cartea vietii


La manastirea Antim…
Cred ca era prin anii 1966-1967 si locuind in Bucuresti la 15 minute distanta de manastirea Antim, mama ma lua impreuna cu fratele meu (mai mic cu 2 ani decat mine, eu aveam 7-8 ani) si aproape in fiecare seara ne ducea la manastire. Atunci l-am cunoscut pe Parintele Sofian Boghiu. Nu incerc sa-i fac o descriere pentru ca nu ma simt vrednic; dar cine nu-l cunoaste pe Parintele Sofian?!

De multe ori vecernia se oficia in Paraclisul manastirii si intr-o seara, abia invatasem sa citesc, Parintele Lucian, frate adevarat al Parintelui Sofian, m-a pus sa citesc rugaciunile incepatoare. Si am citit; „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi de trei ori.” A fost murmur in biserica si zambete intelegatoare pentru ca „de trei ori” era scris cu rosu, nu trebuia citit… era o explicatie.

Mai tarziu, eram cu fratele meu in cafas, unde Parintele Sofian cu mai multi coristi faceau repetitie. Intr-o pauza, cuviosul Parinte Sofian ne-a luat in brate pe genunchi si l-a intrebat pe fratele meu: „ce vrei sa te faci cand vei fi mare ?” „Cofetar” i-a raspuns cu mandrie. Carui copil de 5-6 ani nu-i plac prajiturile? „Dar tu Nicolae… ce vrei sa te faci?” „Ministru” i-am raspuns prompt si hotarat. Veselia a fost generala, si probabil s-au intrebat (cum m-am intrebat si eu mai tarziu) de unde oi fi avut ideea asta ?! Televizor nu aveam, nici nu avea multa lume pe vremea aceea, dar avand un difuzor, cine stie ce oi fi auzit la el de mi-a ramas in minte ca ministru n-ar fi tocmai rau sa fii.

Din ziua aceea, de cate ori ma miruia la sfarsitul Sfintelor Slujbe, Parintele Sofian imi spunea, dupa ce ii sarutam mana; „sa traiesti Nicolae… ministru sa te faci.”

Au trecut anii si fiind elev la Seminarul Radu Voda din Bucuresti, Parintele Sofian picta biserica din curtea manastirii, realizand o capodopera, punand penelul pe fiecare centimetru patrat.

Intr-o dimineata coboram impreuna cu mai multi colegi pe alee, inspre poarta, si ne intalnim cu Parintele Sofian. Cine era Parintele Sofian? Era o mare personalitate… staret la Manastirea Antim… picta biserica seminarului… avea o oarecare varsta… il admiram toti din toata inima. Pe cand noi eram niste copii, nu cunosteam pe atunci suferintele prin care trecuse, nu auzisem de „Rugul aprins”, nici nu aveam cum ! Si toti il salutam pe Parintele Sofian aproape in cor; „Saru`mana Preacuvioase.” „Sa cresteti mari mai copii,” si uitandu-se la noi da cu ochii de mine… si continua mirandu-se intentionat si exagerat; „Ooooo, sa traiti domnule ministru,” imi spune zambind.

Va inchipuiti ce bine m-am simtit, cat am crescut in ochii colegilor mei care nu si-au ascuns mirarea si admiratia ca sunt cunoscut de Parintele Sofian si-mi mai spune si domnule ministru.

La un sfarsit de saptamana, nu mai tin minte ce sarbatoare era, Parintele Director Ionescu (noi elevii ii spuneam Taica) dadea bilete de voie la elevi sa plece acasa. Cred ca eram in anul II, ca nu indrazneam sa intru in cancelarie, intrau cei din anul IV sau V. Dar imi vine o idee. Merg in biserica la Parintele Sofian (era pe o schela, picta) si dandu-i un bilet scris l-am rugat sa intervina la Parintele Director pentru o invoire. „Mai Nicolae n-am facut niciodata asa ceva, dar… pentru un ministru… trebuie s-o fac !” A mers la Parintele Director si in cateva clipe a iesit cu biletul de voie aprobat. Mai tarziu am realizat ca poate nu ar fi trebuit sa-l pun in situatia respectiva dar pun totul pe seama varstei pe care o aveam.

Am fost hirotonit la Manastirea Antim de Preasfintitul Vasile Targovisteanu si am facut practica impreuna cu Parintele Sofian, cu Parintele Adrian Fageteanu, si Parintele Paisie Prelipceanu. Nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu mi-a dat aceasta binecuvantare sa ma impartasesc din acelasi Potir cu mari duhovnici ai Bisericii noastre. Am citit de nenumarate ori moliftele Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfantului Ioan Gura de Aur impreuna cu Parintele Sofian si Parintele Adrian.

Draga cititorule, poate te intrebi de ce am scris aceste cuvinte care sunt mai mult amintiri personale ? Pentru acelasi motiv pentru care Ion Creanga a scris „La cirese.” Si pentru ca am vrut sa mai adaug o pagina in cartea vietii Parintelui Sofian Boghiu (atunci cand se va scrie) vrednic staret al Manastirii Antim din Bucuresti.

Preot Nicolae Trusca, Negoiesti

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/religie/la-manastirea-antim-139514.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: