despre simtire…


Un singur lucru trebuie Un singur lucru trebuie

Cred ca am mai spus-o, insa nu pot sa nu repet cat de frumoase si pline de „adanc” sunt cuvintele Sfintei Evanghelii. Din pacate, suntem invatati ca tot ceea ce citim sa o facem in fuga… Alergam cu pasii, cu vorba, cu gandul si nu lasam nimic sa se aseze in inimile noastre spre a prinde rod, vrem doar sa fim la inaltime! Este ca si cum am semana din zbor, si pana sa atinga pamantul, samanta este deja uscata, pamantul inimii parjolit si apa de care avem atata nevoie este de neajuns…

Sa recitim impreuna: „Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, [Iisus] a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acestvames; Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului!” (Luca 18, 10-13)

Amandoi mergeau la templu, deci sunt pe drumul cel bun…Doi oameni… Doua pozitii diferite in societate, fariseul cunostea legea si o implinea cu mandrie; vamesul doar se ruga pentru a-l milostivi Dumnezeu, cu rusine de cele facute si smerenie. Probabil ca si el stia cum trebuie sa tina legea (!?…), caci nu ne spune Mantuitorul daca isi indeplinea „datoriile” catre Dumnezeu, ci doar se simtea pacatos, nu indraznea sa-si ridice privirea din pamant.

Credinciosi ei, credinciosi si noi… Se rugau ei, ne rugam si noi… Bine ar fi ca atunci cand mergem la Biserica sa fim constienti de faptul ca poate fi mantuitoare aceasta nevointa, dar numai daca ma voi pocai pentru pacatele mele, caci pentru a ma pocai de pacatele celorlalti este aproape imposibil acum. Iar daca comportamentul nu mi se schimba dupa aceea, ci raman cu aceleasi obiceiuri: de a impinge pe fratele, de a-i face observatii despre comportament, de a nu imparti binecuvantarile cu ceilalti, de a nu-mi fi mila de sufletul indurerat, de a ma ruga numai pentru mine; atunci degeaba am fost martor la Jertfa lui Hristos- Sfanta Liturghie– si osanda-mi este daca nu ma voi schimba!

Din pacate exista doua categorii de oameni: cei ce-si vad pacatele lor si smereniacelorlalti, si cei ce vad smerenia lor si pacatul celorlalti! Cel ce este atent la pacatele lui nu are timp sa le observe pe-ale vecinului… Intr-adevar, pacatul de cele mai multe ori este vizibil; dar pocainta celuilalt dupa ce savarseste pacatul o vedem?… Daca pe el il va milui Domnul pentru ca se pocaieste; iar eu ca judec, voi fi judecat?

Daca intram in Biserica cu sentimentul ca ne intalnim cu Hristos, atunci voi avea si eu comportamentul vamesului, care pacatos simtindu-se, cere Mila Domnului. Frumos cuvantul IPS Anthony Bloom: „Daca nu simt cat de pacatos sunt, inseamna ca nu m-am aflat niciodata fata in fata cu Dumnezeu”.

Si noi traim intr-o societate, intr-o lume crestina ce din pacate si-a alcatuit „sistemul de valori”, in asa fel incat sa ne simtim inca din copilarie doar niste „membrii” ai unei societatii civilizate; nu oameni, sau suflete mult-iubite de Dumnezeu! Mai rau decat atat, suntem fara sa vrem angrenati in acest sistem ce promoveaza intrecerea dintre noi…

Inca de la gradinita trebuie sa iesim in evidenta cu calitatile noastre, la scoala trebuie sa luam premii si sa fim printre cei mai buni; si cand ne angajam trebuie sa ajungem sefi, s.a.m.d… Ni se spune mereu: „TREBUIE!” si de multe ori parintii devin complicii lumii, uita ce „trebuie” sa faca copiii in fata lui Dumnezeu.

Insa in fata lui Dumnezeu nu ne aflam intr-o competitie, ci din contra, ar fi bine sa invatam cum sa ne ajutam unul pe celalalt, in asa fel incat toti sa fim primii. Ar fi mantuitor gandul ca noi ne raportam la Hristos si nu la aproapele nostru! Iar daca vrem sa pastram aceasta obisnuinta de a ne intrece, atunci sa ne intrecem in a face binele, in a iubi si mai mult, in a marturisi credinta, in a trai smerit, in a-i ajuta pe ceilalti sa fie primii in Imparatia Cerurilor.

Parintele Galeriu spunea ca un singur lucru trebuie: „Sa invocam neincetat Duhul Sfant care „revarsa iubirea Lui Dumnezeu in inimile noastre” (Rom 5,5)”. Sa facem aceasta si toate celelalte ni se vor adauga noua….

Arhim. Siluan Visan

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-vamesului-a-fariseului/un-singur-lucru-trebuie-139630.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: