fulguiri…


si m-am facut apa lasandu-te sa-mi sfasii trupul

mi-am dus mainile valuri la ureche sa-ti ascult plutirea

si-ntr-un tarziu, m-am lepadat de toata incertitudinea si vehementa

zidindu-ma-n pustiul plajei solidare

 

***

 

La belle époque

 

daca ma intrebi ce floare are multe petale

poate ca am sa spun o minciuna

cu visele ce-nfloresc pe luna

sau poate ca am sa tac

cu toate ca viata-mi cere un tac

sa loveasca bilele multicolore

cele mai multe minore

ocrotite de lege

 

viata este o forma goala

pierduta-n priviri cu mainile-n poala

asteptand sa se-ntample

minunea care muta un munte

 

cerul a sorbit toate culorile

scuipand a boala nuantele, griurile

si parca nici contururile

nu-si mai gasesc cuvintele

 

uita-te-n urma, o mana te cere

si viata ta scapa-n tacere

ca o durere

inutil de persistenta

pe undeva, chiar contondenta

cine oare se va strecura

seara, in asternuturi cu ea?

poate doar, recea si morganatica…

 

 

 

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: