la vremuri noi, noi eroi


Saturday, 23 March 2013. 179 vizualizari, 9 comentarii, 3 voturi
Un sinucis cu grija: Adrian Nastase

Autor: Florin Toma
În mod cert, e cea din urma înviere. Stim sigur. Pentru ca, altfel, e imposibil. Un personaj de talia sa – e prea greu, e corpolent – nu poate învia de mai multe ori. Ci o data, maximum de doua ori. Nu-l tine aerul. Dupa aceea, intervine rutina!..

În plus, de aici încolo, Adrian Nastase are un rost mesianic, traieste cu un singur scop: sa roada tot cascavalul adunat, locuind concomitent în cele 15 case despre care se fac vorbiri sau, uneori, doar aluzii. Si constatarea este ca a strâns enorm pentru o singura viata de om (ati vazut ce repede a scos din buzunar 750.000 de euro?!). Ce e mai trist însa este ca aceasta grava observatie o facem noi – cei care-i numaram ouale – nu Justitia.
Dincolo de anecdota, trebuie sa ne amintim înca o data cu tristete ca legea nu reuseste ca, în cazurile de coruptie uriase (cum e cel care-l priveste pe A.N.), în toate dosarele sale, atât cele deschise si închise, cât si în cele înca nedeschise!), sa impuna imediat confiscarea averii celui despre care se dovedeste a fi realizat-o în mod ilegal.
Într-o tara normala la cap si cu dreptul la zi, treaba ar fi foarte simpla: planeaza banuiala asupra cuiva ca tot ceea ce poseda este obtinut prin coruptie, atunci, hat! se pune sechestru pe tot: avere, lichiditati, conturi, bunuri mobile si imobile, paduri, iazuri, terenuri, pasuni, fânete, bijuterii, tablouri, pesti de sticla, absolut tot, tot, tot. Ba, sa n- aiba bani nici sa-si plateasca avocatul, macar. Iar, apoi, treptat, pe masura ce acestea (sau doar o parte din ele!) sunt certificate si se „gasesc” hârtiile asiguratoare cum ca ele au fost dobândite legal, atunci, încet-încet, i se reda dreptul de a reintra în posesia lor. …
Dar la noi, nici vorba! În România, îl salta justitia pe corupt (daca da Dumnezeu sa-si duca demersul pâna la capat si penalul nu scapa, ca urmare a prestatiei cohortelor de avocati platiti regeste!), asta îsi trece iute averea pe numele nevestei si apoi are liber la martiraj. Pozeaza în eroul nefericit al unei erori (sau, mai comod: e proces politic!). Si, sta el ce sta la pârnaie, unde zice ca se chinuie ca un câine (daca nu cumva, cum e cazul infractorilor „norocosi”, dispune de o celula confort I, aproape fara usi!), dar sa-i fie cu noroc, ca aduce si folos: „dividendele” merg mai departe. Iar uzufructul creste mai ceva ca aluatul de cozonac. Dupa care, omul se întoarce acasa si face naveta la Monte Carlo(!).
Averea lui Adrian Nastase este, ca orice avere facuta la repezeala, bazata pe lacomie. Iar, atunci când se afla la putere, stiti si dvs. ca rapacitatea n-are pic de criterii. Nu tine cont de nimic!!…Aduceti-va aminte, de pilda – sau deja ati uitat?! – ce scria în rechizitoriul din dosarul Zambaccian (à propos, cauza e gata-gata sa fie prescrisa luna viitoare, prin bunele oficii ale procurorului Elena Matiesescu de la DNA, careia nu i- au ajuns noua luni spre a formula recursul la sentinta cu suspendare data de instanta inferioara, astfel ca dosarul se „stinge” în aprilie!). Ce însiruire abracadabranta de obiecte care erau descarcate cu harnicie din containerele primite din China: de la pisoare si faianta italieneasca, popice de ghips pentru scara tip Scarface ori dulii pentru becuri, pâna la pile de unghii, rame, agrafe si crema de ghete. „Utile dulci” si inutile grotesti! (Citeam odata despre ceea ce s-a gasit, dupa moarte, în sertarul de la birou al unui savant celebru, recunoscut pentru meticulozitatea lui iesita din comun, maladiva chiar: bucati de sfoara, înfasurate frumos într-o banda de hârtie pe care scria delicat si cu rabdare: „Capete de sfoara ce nu folosesc la nimic”!).
Savantul de care fu vorba era, bietul de el, doar o fiinta excesiv de ordonata. În schimb, Adrian Nastase aduna inutilitati din cu totul si cu totul alte cauze. Pentru ca are jind. Pofteste. Râvneste. E „basically” un hapsân rustru. Dar, atentie! cu mot. Orgolios. Cu vanitati atoase. Este, de fapt, un monstru al lacomiei poleite. Al hotiei onctuoase, cu staif. Al tâlhariei mofturoase, cu panas. Al jafului ce-i musai sa dezmierde. Ooo, v-ar iubi la nebunie, daca i-ati da urmatoarea replica: „Va multumesc din suflet, domnule Nastase, pentru ca m-ati jefuit chiar dvs.!
De aceea, va ramân vesnic recunoscator si…îndatorat!”. E unul care vrea sa traiasca numai din prisos si, de aceea, refuza jignit realitatea masurii. E neîndestulat la cel mai primitiv mod interior, însa are grija ca la suprafata sa dea impresia de rafinament si eleganta. Ca o patachina cu ifose de hetaira, care, luata de vârtejul placerii mecanice, uita ca, de fapt, prapadita! presteaza pe centura(!). De aceea, trebuie sa fi avut zdravene gâdilaturi si sa-l fi luat cu lesin la lingurica fuduliei (permiteti un transfer de-o clipa?!…Serban Cioculescu avea o vorba geniala: „Draga, vorbeste, te rog, mai tare! Ca, nu stiu daca stii, dar singura mea fudulie e la ureche!”), ei bine, i s-a întarit fudulia lui Adrian Nastase, a ramas mut, dar nu surd, în fata orgiei mediatice organizate de catre televiziuni în cinstea lui (cinstea am scris?!!). I-a saltat inima-n piept cu tahicardie (de aceea, s-a si oprit la o clinica sa-si faca un consult!), vazând întâmpinarea megalomana ce i-a fost facuta la reintrarea în viata civila. El, care – asa cum a flatulat unul si mai stupid decât cel care voia sa-i dedice o amnistie – ar fi nici mai mult, nici mai putin, decât „o legenda vie, pentru ca s-a purificat prin suferinta”(sic!).
Sa iesi din închisoare si sa fii aclamat în halul asta! – oare ce-si mai poate dori un Baraba?! Aaa, da! Sa mai aiba si timp, sa stea în tihna si sa-si rumege „agoniseala”.
Nu e nicio îndoiala, avem în Adrian Nastase portretul „renascentist” al celui mai trudnic cotcar din câti au existat în România. Grupa mare! Toti ceilalti sunt mici copii pe lânga el. Un sarlatan dibace, panglicar, pervers si alunecos, dar cu niste standarde, un sic si o subtilitate ale nelegiuirii absolut înfioratoare, date, probabil, de oarecari apartenente minoritare(!). E, în acelasi timp, si ingenios, si strateg, si viclean, pentru ca mizeaza enorm pe cretinismul stâncos al maselor si pe memoria colectiva ce se stinge mai iute decât un carbune încins luat de ape.
Va mai aduceti aminte de penibilul cosmic, de ridicolul halucinant al tentativei de suicid din str. Zambaccian? De haloimasul acela incredibil, de ne frecam la ochi daca e aievea sau nu. Când ne-a luat de prosti la modul cel mai sinistru-melodramatic posibil, cu pistolul ala care face zob totul de la trei metri, însa doar l-a zgâriat de la 10 cm.; cu politistul începator în luptele corp la corp; cu „lasa-ma, Zitooo, ca eu voi sa moooor!” si „viata mea-i perduta, ucisa din amor”; cu moartea vine pâs! pâs! pâs! ca plosnita pe gât, împachetata în fularul Burberry sau cu testamentul acela zemuind de emotie care a facut sa lacrimeze natiunea mai dihai decât icoana de la Pissiota, dar i-a si înfiorat la oase pe dusmani…Greata! Un caraghioslâc ramas în analele criminalisticii moderne drept poate cea mai apropiata de perfectiune sinucidere ratata din greu, prin snopul de miracole imbecile, târla de imponderabile burlesti si nenumaratele confuzii scapate prin crapaturi… Pe bune, acum, nu simtiti în toata afacerea asta un miros suspect de rântas împutit si de prune uscate prajite (duhoarea aceea care l-a dat gata pe Lefter Popescu, aflat în cautarea „jaghetei a cenusii”…va amintiti?…„care jagheta, boiarule?”!)? Aferim!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-sinucis-cu-grija-adrian-nastase-1029296.html#ixzz2OMKeObMv

articol primit pe mail

Anunțuri
Explore posts in the same categories: de prin ziare..., vorbe primite, vorbe-napoiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: