fulguiri…


in nomine

 

lăsaţi cerul să-şi poarte norii

lacrimile lor nu pot aduce decât bucurie

 

dacă am apărut ȋnseamnă că am fost cerut

căci şi lumina trebuie să aibă un sâmbure de adevăr

zidit ȋntr-o noapte de-nceput

 

trupul meu este puntea dintre un trecut irosit

şi un viitor ce nu mai poate să aştepte marea de cuvinte

ţesută ca ultim legământ

 

carmea mea creşte cuvinte ascunse

ce se cheamă, se atrag, ȋmpingând ȋntunericul

la picioarele tronului

 

cine are răbdare poate să caute

dar taina tipărită la vedere

e greu de desluşit

 

dincolo de mine se zămisleşte viitorul

şi din carnea lui se-nfruptă ziua

care va umbri trecutul

 

pământul se tânguie-n colbul drumului

lepădându-şi sufletul istovit

 

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, coltul cu poezii, de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: