dreptul la opinie


Curajul de a fi sinceri cu noi însine

Pubblicato 5 aprile 2013 | Da Irena Cara
Am mai scris-o: sunt românca pentru ca m-am nascut într-un anumit loc geografic, care se cheama România. Nu pot schimba asta. Nu o pot schimba eu, cum nu o pot schimba anumiti dictatori moderni, pe care-i întâlnesc printre persoanele nascute în acelasi loc ca mine. Chiar daca ei ar dori-o, în virtutea acelui “românism autentic”.
Pacat ca românul autentic, de cele mai multe ori, demonstreaza ca nu-si cunoaste bine nici limba materna, care ar fi primul criteriu pentru a fi un patriot demn de acest nume.
Dar el e în prima linie, când trebuie sa apere cu dintii tot ceea ce este românesc.
De exemplu, stiti talent show-urile? E de ajuns ca unul sa fie român, ca sa trebuiasca sa fie sustinut pâna în pânzele albe. Nu are importanta daca are talent! Si nu are importanta daca se face de râs (pe el, înainte de toate, pe români, în al doilea rând). Daca nu-l sustii, esti out! Nu esti român.
De când traiesc în Italia (20 de ani de-acum), am facut indigestie cu o fraza: “Ai uitat de unde ai plecat!”. Aceasta spada a lui Damocles, pe care o avem deasupra capului toti românii care nu ne excitam ca maimutele la orice e românesc, ne ajunge iremediabil în cap dupa doua, maxim trei replici.

Am învatat sa saspund: “Eu n-am uitat, poate tu ai uitat sa te mai întorci?”. Acum exista si Tom Tom cu hartile României, pentru ca, pâna sa fie inventate navigatoarele, nu stiam sa ne miscam în interiorul tarii noastre natale. Probabil pentru ca pasarelele mâncasera frimiturile e care le împrastiaseram pe drm, ca sa regasim calea de întoarcere…
Acum, în top a intrat si fraza: “Orice padure are uscaturi”. Bineînteles, când se vorbeste de români. Si are sensul: “nu bagati în seama, noi stim ca suntem cei mai inteligenti, cei mai muncitori, cei mai onesti, cei mai frumosi, cei mai depilati de pe pamânt. Pâna si soarele ne vrea pe el, ca sa-l ajutam sa se ridice, asa cum am ridicat Italia!” . (Dar România…???)
Ei bine, NU! Eu nu pot sa ma prefac ca nu ma împiedic în vreascuri “pentru ca eu sunt eu, iar voi nu sunteti… decât niste uscaturi”. Daca nu reusim sa recunoastem ca avem o problema (si mai multe), în curând, padurea nu se va mai putea vedea de uscaturi.
Printre multele mele interese, e si filosofia orientala, pe care o gasesc mai aproape de modul meu de a gândi decât orice religie (Dumnezeul,e iar demonstrez ca nu-mi merit certificatul de românca!.
În feng shui (arta de armonizare între om, ambient, natura), o regula importanta este aceea de a curata plantele de partile uscate, de a elimina orice este ofilit, uscat (inclusiv vechile buchete de flori de mireasa uscate). Pentru ca ceea ce e uscat e mort. Iar moartea aduce negativitate. Nu poti spune “ce daca pastrez buchetul de mireasa uscat, e o dulce amintire… si-asa am 3 ghivece cu flori proaspete… “. Se numeste incoerenta.
De ce este nevoie, pentru a fi coerenti? De un lucru simplu: sinceritatea fata de noi însine. Va trebui sa reusim sa recunoastem ca am devenit patrioti de azi pe mâine, doar pentru ca am emigrat si ne lipseste smântâna româneasca pe sarmale. Ca atunci când eram in România, snobam tot ceea ce era autohton, de la muzica pâna la ciocolata cu rom, preferând Michael Bolton si ciocolata Milka. Ne curgeau balele la lucrurile pe care scria în limbi straine, la blugi, la dulciuri, la pantofi, la toate lucrurile interzise, chiar si la indicatoarele unde se ura “Bine ati venit în UE”.
Acum am devenit “patrioti” si malaiul italian e diferit de al nostru, trebuie sa-l cumparam (scump) din magazinele românesti, altfel ne sta în gât.
UE? Cine naiba o vrea? Doamne fereste, nu vrem sa fim colonie, nu vrem sa fim comandati, nu vrem sa fim sclavi! Dar o spunem acum, ca oricum va fi greu sa ne trimita înpaoi, între granitele noastre, sa ne curga balele pentru o invitatie de o luna în Italia. Sau sa ne lasam umiliti la chestura, când ni se luau amprentele pentru un permis de sedere. Si ce sa mai zicem de iesitul dupa tigari, seara târziu, când ne prindea politia fara acte si ajungeam la puscarie, între hoti, violatori si criminali, pentru una, doua, trei luni, în asteptarea unui decret (sigur) de expulsie?
Din nou m-am luat cu vorba, pentru ca acest argument ma înflacreaza. Dar concluzia la aceasta înflacarare a mea e:
A fi patriot, când ai emigrat, e ca si cum ai fi gay cu fundul altuia. Usor!
E mai greu când ramâi acolo (sau te întoci imediat), în tara aia pe care zici ca o iubesti, si dai foc la uscaturile care ascund padurea. Dificil si, se pare, nu pentru toti.
Pentru ca ne place sa câstigam usor…

 

material primit pe mail

Anunțuri
Explore posts in the same categories: vorbe primite, vorbe-napoiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: