fulguiri…


alungat din viata

 

toate-au putrezit sub tine, urla vantul suparat

eu traznesc tacerile, revarsandu-mi ploile

 

spune-mi cand s-a intamplat sa ramana nemiscat tintuit pe cer senin?

cine oare te-a-nvatat si de ce l-ai ascultat?

nimeni nu mi-a povestit, nimeni nu a apucat sa-mi spuna ca-i un pacat

sa stai tintuit pe cer…prins in ac ca un mister

ce te-a-ndemnat sa ramai, plecare sa ti-o amai? ce a fost in mintea ta

de nu te-ai dus undeva?

n-am putere sa vaslesc, eu pot doar sa potopesc

fara vant sa ma goneasca si soare sa ma slabeasca cin’sa-mi ia puterile

in ploi sa ma potopesc si viata sa mi-o jelesc?

 

asa plangea un nor pe cer, uitat in lumea lui, stingher

poaia-I spala de-ndoiala

ia cu sine bolile si toate durerile, apa vietii i-o aduna

si o cerne pe-nserat pe pamantul insetat ce-i asteapta sangele

sa-nmoaie semintele, sa zgarie crengile, durerea sa-mboboceasca si viata sa infloreasca

 

de-ar sti cata suparare strans-am cat am stat in lume

n-ar mai spune cate spune…

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, coltul cu poezii, de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: