asirienii


Asirienii – Între Ashurnasirpal si Andre Agassi
Nicolae Pârlog | 12.08.2011 | 4 Comentarii

Asirienii – Între Ashurnasirpal si Andre Agassi

Popor milenar, contemporan în istorie cu vechii egipteni, persi, iudei, hititi si alte popoare antice din Orient, asirienii au supravietuit cu greu pâna în zilele noastre. Posesori ai unei culturi, civilizatii si limbi originale, asirienii au reusit sa-si mentina identitatea chiar si în diaspora. Dincolo de zbaterile, dramele si framântarile care le-au însotit parcursul istoric tumultuos, au ramas în esenta un popor de învingatori, cu o poveste deosebit de interesanta.
La curtea zeului Assur

Cunoscuti în istorie sub diverse denumiri, între care cele mai frecvente sunt cele de siriaci, siri, assouri, crestini siriaci, assirienii sunt un popor de origine semita, vorbitor ai dialectului estic al limbii aramaice si ale carui origini se pierd în negura timpului.

Dovezile arheologice descoperite pâna în prezent vorbesc despre o continuitate neîntrerupta în zona Mesopotamiei antice, de acum circa 3.500 ani.

Celebra civilizatie antica a summero-akkadienilor se constituie în civilizatia înaintasa a asirienilor de astazi. A fost înca de la începuturile sale sub egida zeului Assur (sau Ashur, în unele traduceri), cel care a dat numele primei capitale asiriene. Imaginea zeului, cuprinsa de un cerc si aureolata de aripile sale caracteristice, a devenit simbolul istoric al acestei mari civilizatii a omenirii.

Vechiul teritoriu al Mesopotamiei a fost locuit initial de sumerieni si de triburile semite native ale akkadienilor din aceasta regiune. Cu peste 2.400 ani înainte de Hristos, akkadienii, condusi de ambitiosul rege Sargon cel Mare, i-au cucerit pe sumerieni, fondând astfel primul imperiu din istoria omenirii. Nu a rezistat decât aproximativ 300 de ani. În momentul imediat urmator colapsului, akkadienii s-au scindat în doua natiuni, asirienii, respectiv babilonienii. Cele doua entitati asemanatoare cultural, dar separate pe plan politic, au coabitat armonios acum 1.900 ani înainte de Hristos, când amoritii, un alt trib semitic, au invadat vestul Mesopotamiei, distrugând regatele akkadiene Isin si Larsa.

Amoritii au fondat ulterior Babilonul sub forma unui oras cu prerogative de stat independent. Bucuria amoritilor a durat doar 100 de ani, dupa care au fost izgoniti din Asiria de regele-erou Adasi.

Asiria si Babilonul aveau sa devina cele mai mari puteri regionale, beneficiind de influxul unor civilizatii vecine precum hurrienii, kasitii si mitannii. Imperiul neo-asirian dintre anii 911-608 a constituit un creuzet în care asirienii s-au amestecat si convietuit cu triburile aramaice sosite dintr-un mic regat aflat la periferia Mesopotamiei. Tot în aceasta perioada istorica, multe triburi de evrei au fost deportate în Asiria, iar o proportie importanta de evrei a fost înglobata în componenta etnica asiriana.

Punctul de cotitura al civilizatiei antice a asirienilor a fost caderea stravechii cetati Ninive. Timp de 700 de ani de la acest moment dramatic, tinuturile asiro-babiloniene au cazut pe rând sub dominatia persilor ahemenizi, a macedonenilor lui Alexandru cel Mare, a partilor arascizi, a romanilor condusi de Traian si a persilor sasanizi.

Crestinismul siriac
Crestinismul oficial, cât si cel gnostic, cu sectele sabienilor si maniheistilor, s-a instalat în aceasta regiune între secolele I-III d. Hr. Regele partilor zoroastrieni Shapur I a ordonat masacrarea tuturor crestinilor din regatul sau în anul 214 d. Hr. Întâmplator sau nu, marea majoritate a crestinilor erau asirieni. În timpul persecutiei, circa 1.150 crestini au fost martirizati. Crestinii asirieni – sau siriaci, cum au fost numiti din momentul crestinarii – au fost divizati în secolul al V-lea de schisma nestorienilor, iar din secolul as VIII-lea au devenit o minoritate religioasa, în urma cuceririi Mesopotamiei de catre arabii musulmani.

Sfântul Efrem Sirul reprezinta cea mai importanta personalitate religioasa data de crestinismul siriac, exegezele biblice, poemele si rugaciunile sale bucurându-se de o mare apreciere si circulatie în lumea crestina.

Loviturile Islamului
Invazia araba a însemnat o mare lovitura data asirienilor. Cu toate acestea, ca urmasi ai stravechii civilizatii mespotamiene, asirienii au avut o contributie uriasa la proaspata civilizatie islamica.

În perioadele ulterioare, sub conducerea ommeyazilor si a abbasizilor, asirienii au tradus în araba operele filozofilor si matematicienilor greci. Asirienii au excelat, de altfel, în stiinte, filozofie si tehnologii. Nu a contat prea mult. Refuzul lor de a se islamiza în masa a dus la excese amplificate de aplicarea stricta a legii Sharia. Excesele au dus la fuga multor asirieni în Asia Centrala, India, China si chiar Mongolia, locuri îndepartate unde asirienii au fost primii crestini care au ridicat biserici.

Loviturile istorice au continuat însa, concretizate sub forma invaziilor mongole si turcice.

Dupa cadera Bagdadului din anul 1258, hanii mongoli au fost deosebit de toleranti cu crestinii. Nu la fel se poate spune si despre Tamerlan, ale carui masacre la adresa crestinilor siriaci au fost aproape de a-i duce pe acestia la exinctia totala.

Regiunea a cazut apoi în mâinile a doua confrerii de triburi turcice, Aq Qoyunlu si Kara Qoyunlu. În secolul al XV-lea, turcii otomani cuceresc la rândul lor regiunea. Crestinii siriaci au fost înglobati alaturi de armeni în asa-zisele millyet-uri, forme de conducere relativ autonome, constituite pe criterii etnico-sociale, în care turcii înglobau comunitatile religioase ne-musulmane din Imperiul Otoman.

O alta lovitura grea peste aceasta natiune greu încercata a constat în masacrul de la Hakkari. În anul 1842, asirienii car traiau linistiti în muntii Hakkari din sud-estul podisului anatolian au fost atacati gratuit si abuziv de catre fortele armate otomane si trupele kurde. Atacul s-a soldat cu zeci de mii de morti în rândul asirienilor neînarmati.

Renasterea pan-islamismului în rândul muribundului Imperiu Otoman, condus de sultanul Abdul Hamid al doilea, a ajuns la apogeu odata cu masacrele carora le-au cazut victime în egala masura crestinii siriaci si cei armeni, între anii 1894-1897.

Rezultatul „otomanizarii” întreprinse cu arma în mâna de trupele turcesti si bandele de kurzi a constat în moartea altor mii de crestini si distrugerea, jefuirea si incendierea unui numar de 254 sate locuite de asirieni. Femeile acestora au fost violate, torturate si vândute. Aceeasi soarta cumplita au avut-o si copiii.

Asirienii astazi

Nici perioada moderna nu a adus mult asteptata pace si liniste pentru acest popor stravechi si pasnic în egala masura. Al treilea genocid asirian, întreprins tot de trupele turcesti si voluntarii kurzi, s-a desfasurat între anii 1914-1918 si a dus la moartea unui numar de 500.000-750 000 asirieni, adica nu mai putin de doua treimi din întreaga populatie. Supravietuitorii au fugit în Rusia, Georgia, Armenia, Siria, Iran si Irak.

Masacrul de la Simele a fost unul dintre primele maceluri la care a fost supusa populatia crestina de catre guvernul irakian din anul 1933. Campania al-Anfal, în urma careia Saddam Hussein a ordonat eradicarea kurzilor din nordul Irakului, avea sa însângereze si unele orase si sate asiriene. Odata cu Razboiul din Irak si invazia americana din anul 2003, anarhia instalata si nelinistile sociale au dus din nou la izbucnirea de violente neprovocate la adresa crestinilor siriaci. Au fost loviti atât de musulmanii suniti si siiti , cât si de gherilele kurde.

În aceste conditii nu trebuie sa ne mire ca, la ora actuala, diaspora asiriana numara mai multi oameni decat comunitatile traditionale din Orientul Mijlociu. Cei mai multi asirieni traiesc în Siria, Irak si Iran. In diaspora, cele mai mari comunitati se întâlnesc în Statele Unite, Suedia, Iordania, Germania, Australia, Rusia si Canada. Festivalurile si sarbatorile lor coincid, în general, cu cele din calendarul crestin, Pastele fiind cea mai importanta sarbatoare. Cu toate acestea, asirienii au pastrat si o serie de sarbatori precrestine precum Kha b-Nisan, Anul Nou asirian, celebrat pe 1 aprilie, Som Baoutha, Sarbatoarea de Ninive sau Somikka, un fel de Halloween asirian, a carui menire este de a speria copii neastâmparati.

Genetic si rasial, asirienii au fost catalogati drept rasa alba caucazoida cu tipologie mediteraneana. Au pielea maslinie, nas acvilin, parul si ochii negri. Genetic, s-au pastrat destul de omogeni, în conditiile invaziilor si atacurilor pe care au trebuit sa le înfrunte. Printre personalitatile marcante de origine asiriana se numara anticul rege Ashurnasirpal al doilea, Nineveh Dinha (reporter Fox News), biblicul rege Abgar din Edessa, cel care a purtat o corespondenta cu însusi Iisus Hristos, si cu voia dvs. celebrul tenismen Andre Agassi, al carui tata este etnic asirian. Fosta glorie a tenisului mondial s-a implicat, de altfel, în sponsorizarea mai multor organizatii al caror obiect de activitate este prezervarea culturii si civilizatiei asiriene.
articol preluat: http://www.descopera.ro/cultura/8603997-asirienii-intre-ashurnasirpal-si-andre-agassi

Anunțuri
Explore posts in the same categories: de prin ziare...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: