pasiunea nu se plateste


De ce smecheria romaneasca e respinsa la Oxford?

Aveam doar o banuiala, dar o intamplare fericita mi-a confirmat faptul ca educatia inseamna cu totul altceva decat smecheria care se practica in sistemul de invatamant romanesc.

Daca ar fi altfel, n-ar trebui ca scoala de la noi sa produca generatii de clienti ai cluburilor de fite, n-ar trebui ca un procent atat de mare dintre premiantii care ajung la facultatile din strainatate sa clacheze dupa primul semestru, n-ar trebui sa avem o rata atat de scazuta a reusitei la BAC, n-ar trebui sa avem un invatamant superior atat de slab, nicio universitate locala nu e in top 500 universitati internationale.

Daca ar fi altfel, in societatea romaneasca s-ar respira alt aer, strazile n-ar mai fi pline de idioti la volan lipsiti de orice urma de umanitate, n-ar mai fi o adevarata psihoza a succesului fara efort, n-ar mai fi o obsesie intalnita la tot pasul pentru a inventa scheme de inselat aproapele. E clar, sistemul de educatie a dat faliment, scoala joaca un rol minor in educatie si apara mai mult privilegiile profesorilor, decat interesele copiilor.

La acest lucru se adauga obsesia bolnavicioasa a parintilor de a-si modela copiii conform propriilor vise ca sa nu le zic frustrari. Se perpetueaza in societate o dorinta de a oferi copiilor oportunitatea sa faca „tot ce n-a reusit parintele”. Adica, daca tatal a visat la 18 ani sa conduca un BMW, iar familia n-a avut bani sa-i ia unul, acum, daca lucrurile s-au schimbat, de ce sa nu-i indeplineasca loazei din generatia urmatoare visul.

Cum am spus, banuiam ca presiunea pusa pe copii in scolile publice e ceva artificial, banuiam ca puzderia de concursuri scolare in care daca un pusti n-a facut 100 de puncte e pierdut pentru societate de la inaintata varsta de 9 ani, banuiam ca daca ii dai o suta de probleme la matematica de pe o zi pe alta ii stingi din fasa orice posibila atractie viitoare pentru aceasta disciplina. Dar a fost nevoie de textul Cosminei Dorobantu, „Cum am ajuns la Oxford”, publicat pe adevarul.ro, ca sa realizez ca nu e doar o banuiala.

„De cand mi-am inceput studiile la Oxford, sute de parinti m-au intrebat ce traseu ar trebui sa urmeze copiii lor pentru a ajunge si ei studenti aici”, spune Cosmina in debutul articolului. E o fraza definitorie pentru mentalitatea parintilor si, daca vreti, pentru mentalitatea societatii noastre. Cosmina nu poate fi atat de desteapta, sigur a avut o schema pe care a folosit-o, isi spun ei. Trebuie s-o aflam ca sa ne aranjam odraslele.

Soc total, povestea Cosminei este atipica pentru sistemul de educatie din Romania, pentru mintea ingusta a multor dascali de la noi, pentru lipsa totala de creier a majoritatii politicienilor care s-au ocupat de destinele invatamantului dupa 1990 si de neinteles pentru multi parinti. Cosmina n-a facut meditatii, n-a stat inchisa in casa saptamani intregi, tocindu-si coatele si invatand pe de rost manuale doar pentru a lua un numar de puncte, Cosmina n-a fost olimpica pe sector, pe oras, pe judet, pe tara, pe Europa, pe intreaga lume, a fost doar o fata care, la un moment dat in viata, si-a descoperit pasiunea.

De multe ori ma gandesc la faptul ca, probail, multi parinti din Romania nu suporta fericirea propriilor copii, pentru asta ii supun de mici la cazne inumane, ii indoapa cu lectii de pian, desi nimic nu-ti spune ca piciul transpirat simte vreun fior cand atinge clapele cu degetele boante, lectii de pictura, de balet, de tenis, de matematica, de germana, chineza, japoneza, de tot ce vrei si ce nu vrei, dar nicio lectie despre ceva ce-l intereseaza cu adevarat pe copil.

Ce stie el, spune cu dispret adultul. Si asa ajunge un copil talentat la limbi straine sa fie sufocat cu matematica, un dansator sa faca tenis, iar un talent la tenis sfarseste in spatele unui cal, dand ture intr-un tarc plin cu noroi. Si, in toata aceasta nebunie, copiii nostri nu primesc nicio lectie de viata.

Citind povestea Cosminei, parintii vor descoperi cu stupoare ca,, pentru a intra la Oxford, nu-ti trebuie decat o mare pasiune si sa demonstrezi ca timpul petrecut acolo te va ajuta sa-ti implinesti visul, iar cunostintele dobandite le vei folosi pentru a-i ajuta pe ceilalti si nu pentru a te impauna cu o diploma care-ti va garanta o existenta usoara si mediocra.

Emilian Isaila

articol preluat: http://www.ziare.com/scoala/invatamant/de-ce-smecheria-romaneasca-e-respinsa-la-oxford-1229027

Anunțuri
Explore posts in the same categories: de prin ziare..., povesti de succes

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: