semneaza!


Quo vadis patrimoniul cultural?
Alo, România! Se evacueaza muzeele!
Acasa » Actualitate
Gala?i. Cel mai valoros muzeu de arta contemporana din România, Muzeul de Arta Vizuala, se muta din palat la bloc. Colectiile sale vor fi depozitate într-o fosta uzina… Palatul Episcopal a fost retrocedat Arhiepiscopiei, care construieste acum acolo Muzeul Spiritualitatii, Culturii si Ordodoxiei al Dunarii de Jos. Viitorul suna bine, nu? Cu bani europeni si fonduri de la stat.

Oradea. Muzeul ?arii Crisurilor e mai norocos. Evacuat din Palatul Baroc, retrocedat Bisericii Romano Catolice, se muta într-o fosta cazarma, suficient de mare pentru a adaposti cele peste 400.000 de exponate, a cincea colectie muzeala ca marime din România.

Brasov. Muzeele de Arta si cel de Etnografie, singurele mentionate în ghidul turistic Michelin, asteapta sa fie evacuate din cladirea, retrocedata si ea – de data asta Bisericii Evanghelice.

Cluj. Muzeul de Arta mai are înca cinci ani de pasuire pâna la evacuare, conform legii în vigoare. Palatul Banffy, care gazduieste muzeul, a fost recent retrocedat mostenitorilor familiei Banffy.

Cine se mai pregateste?

Exista tari care au ales sa se dezvolte prin cultura. România, din nefericire, nu a ales asa. Nu-mi este de altfel clara optiunea de dezvoltare a României, asa ca ramân la patrimoniul cultural. Atât cât mai este.

Întreb daca în România exista vreo lege prin care sa fie aparat patrimoniul cultural? Muzeele, în speta. Acolo unde ni se oglindeste trecutul si prezentul.

Vorbesc cu directorul Muzeului de Arta din Cluj, Calin Stegereanu, care îmi spune ca ar fi Legea Monumentelor Istorice. „Cladirile istorice sunt inalienabile, nu se pot înstraina…” Ma trimite însa spre Consiliul Judetean, proprietarul de pâna acum al cladirii. Patrimoniul muzeului apartine totusi statului…

Iar „statul” asta, cine o fi el, este ba indiferent, ba ocupat cu alte treburi.

Si totusi, Clujul, aflu cu stupoare, are mai mare noroc decât Galatiul. De ce? Pentru ca deciziile pentru Cluj se iau acolo, în timp ce pentru Galati raspunde Suceava. Mai sunteti cu mine sau v-am pierdut pe drum?

Viitorul patrimoniului cultural – între Kafka si Urmuz

Directorul muzeului din Galati, Dan Nanu Basarab, istoric, îmi spune ca exista un proiect, aprobat, pentru construirea unui muzeu nou si modern, ca pentru secolul XXI. Îmi salta inima la loc. „Dar nu exista fonduri”, adauga domnia sa.

Pai de ce nu au facut ca cei de la Arhiepiscopie, care, iata, nu numai ca evacueaza muzeul, dar au mai obtinut si 3,5 milioane euro din fonduri europene, plus bani de la stat, pentru a transforma Palatul Episcopal în Muzeul acela al Culturii si Ortodoxiei Dunarii de Jos?

Raspunsul corect, mi-a explicat situatia dl. Basarab, este ca Muzeul depinde de fondurile de pe… Axa de dezvoltare România-Moldova-Ucraina! Acolo e blocajul… cu fondurile, cu axa…

Pentru Galati, cultura se declina la timpul trecut. Peste o luna, veti cauta muzeul de arte vizuale pe undeva printre blocuri, iar colectiile vor fi departe, în depozite cu aer conditionat, e drept, dar din câte am aflat, undeva, într-o fosta fabrica.

„Am fost singurul muzeu de arta din tara care a fost o oglinda pentru evolutia artei românesti contemporane, din interbelic pâna în prezent”, îmi sopteste un vechi si sufletist muzeograf local.

Clujul este pesimist. „Nu sunt bani sa facem alt muzeu”, îmi spune Calin Stegerean.

Ma întorc cu gândul la Oradea, ca parca acolo ziceau ca sunt mai norocosi, cu cazarma cea suficient de mare pentru a adaposti colectiile enciclopedicului Muzeu al Tarii Crisurilor.

„Muzeele au fost parasite de factorul politic si chiar de Ministerul Culturii”, îmi spune directorul muzeului, distinsul istoric de arta Aurel Chiriac.

Punem sau nu de o petitie, ca sa deblocam lucrurile?

O raza de speranta vine însa de la Brasov, unde aflu din presa locala ca directoarea Muzeului de Etnografie Ligia Fulga a lansat o petitie, pentru sustinerea celor doua muzee în prag de evacuare, cel de arta si de etnografie, si a cerut declansarea unei campanii nationale de salvare a institutiilor de cultura.

Rezonez pe deplin cu aceasta brava doamna din Brasov, care aflu ca a mai trimis si un memoriu autoritatilor noastre de stat, solicitând o lege/legi pentru protejarea speciala a muzeelor din România si a patrimoniului detinut.

Tot o petitie, „Pentru Brukenthal si cultura româna”, a lansat deunazi si o britanica inimoasa, mare iubitoare a României, indignata de ceea ce numeste ea zidul de indiferenta si tacere care înconjoara declinul institutiilor culturale din Romania, neglijate de stat.

„Rusinoasa situatie actuala a Brukenthalului este legata de soarta în declin rapid a culturii române, care va continua în absenta unei restructurari totale a sistemului învechit care persista si acum. Facem apel la o dezbatere publica despre soarta culturii române in secolul XXI, la care sa participe Ministerul Culturii, muzeele, institutiile culturale, ONG-urile, pentru a defini cursul reformelor atât de disperat necesare în acest domeniu vital pentru viitorul României”, citim în finalul petitiei, publicata pe blogul Sarah in Romania.

E drept, Brukenthalul nu a fost evacuat sau retrocedat nimanui (înca???). Dar directorul muzeului sibian îmi spune ca s-a simtit umilit, recent, când, dupa saptamâni întregi de memorii fara raspuns la Ministerul Culturii, a trebuit sa apeleze la presa pentru a rezolva o problema interna curenta, dar presanta – plata salariilor si a facturilor la gaz si electricitate.

Istoricul Sabin Luca, elevul lui Daicoviciu, mi-a spus ca nici un muzeu, mai ales unul de talia Brukenthalului, al carui director este, nu ar trebui sa se autofinanteze, ca pe vremea comunismului. Sistemul contabil este din anii saizeci, iar atitudinea si mentalitatea functionarilor din minister sunt staliniste, de apatie si indiferenta. „Acest sistem învechit trebuie destructurat”, mi-a spus domnia sa.

Aproape toti cei evacuati, cu muzee cu tot, cu care am vorbit mi-au spus ca problema nu este retrocedarea cladirilor catre diferitele biserici – ortodoxa, romano-catolica sau evanghelica, ci faptul ca statul nu protejeaza muzeele si patrimoniul acestora, care este proprietatea sa.

„Am sa tot strig, pâna îmi pierd glasul si tot obtin cele 2.000 de semnaturi”, spune Sarah Grant pe blogul ei.

Va invit si eu, în calitatea mea de co-autoare a petitiei generic numite ”pentru Brukenthal si pentru cultura româna”, redactata în româna, engleza, germana si franceza, pentru o cât mai mare diseminare, sa facem ceva, împreuna, ca sa o ajutam macar pe britanica Sarah sa ajute muzeele si patrimoniul nostru cultural.

Daca doriti sa cititi si sa semnati petitia, va rog apasati AICI (http://www.petitieonline.com/pentru_brukenthal_si_cultura_romana). Si apoi sa o dati mai departe.

articol preluat:

http://www.cotidianul.ro/alo-romania-se-evacueaza-muzeele-210893/

PS: trebuie sa fie o solutie decenta la aceste retrocedari…nu putem sa ne aruncam putinul tezaur care ne-a mai ramas in beciuri

Anunțuri
Explore posts in the same categories: de prin ziare...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: