despre… taine


Minunea de la Sfântul Mormânt si Martirul Sfintei Lumini – Anul 1326

Biserica Sfântului Mormânt este numita de ortodocsi Biserica Învierii, pentru ca nu moartea, ci Învierea Domnului este temelia, cununa, biruinta crestinilor. Biserica Sfântului Mormânt este o constructie mareata din secolul al XI-lea, înaltata de cruciati, în locul altei biserici vechi, zidita de Sfânta Elena în secolul IV, în Ierusalim, Israel. Ea adaposteste cele mai scumpe locuri ale crestinilor: Muntele Golgota si Mormântul Domnului nostru, Iisus Hristos; iar jos, în stânca de piatra, se afla pestera unde s-a descoperit Crucea Domnului de catre Sfânta împarateasa Elena.

În partea de rasarit a Bisericii Învierii, plecând de la Altarul închisorii lui Iisus spre Golgota, întâlnim pe rând doua paraclise mici. În primul dintre ele, traditia localizeaza locul în care soldatii romani au omorât un sutas roman, cu numele Longhin. Acest sutas era un fel de superior al soldatilor romani, însarcinat cu supravegherea rastignirii lui Iisus. Miscat profund de toate cele vazute, el a marturisit înaintea tuturor, zicând: “Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.” (Matei 28, 54). Pentru marturisirea acestui adevar, el a fost decapitat, iar capul sau aruncat în groapa de gunoi a orasului. O femeie oarba din oras descopera prin vedenie capul Sfântului si primeste îndata vindecare.

Astfel, Sfântul Longhin a devenit primul martir si marturisitor al credintei crestine. Acesta a fost pe vremea lui Tiberiu cezarul din Capadochia, sutas sub ascultarea lui Pilat, guvernatorul Iudeii si a fost rânduit din porunca aceluia sa slujeasca la cinstitele patimi ale lui Hristos si la rastignire si sa pazeasca mormântul cu straja, adica cu ceata sa de ostasi ce avea sub ascultarea lui. Vazând el minunile ce se faceau, cutremurul si întunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, mortii care ieseau afara si pietrele care se despicau, a strigat tare, zicând: “Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.

Acesta si cu alti doi ostasi, care mai pe urma cu el au marturisit, n-a primit argintii care i s-au dat de catre iudei ca sa tagaduiasca Învierea. Apoi lasându-si slujba ce era pe seama lui si mergând în tara sa, propovaduia apostoleste pe Hristos Dumnezeu. Deci plecându-se Pilat, mai vârtos fiind stricat prin fagaduinta de bani de la iudei, a pârât pe Longhin cu scrisori catre Tiberiu cum ca si-a lasat slujba si se afla în patria lui, propovaduind pe Hristos Dumnezeu. Si Tiberiu îndata a trimis cu porunca lui de i-a taiat capul si lui si celor doi ostasi ce erau cu el si i-au adus capul din Capadochia la Ierusalim, ca sa se încredinteze Pilat si iudeii de moartea lui si pentru ca sa ia Pilat cele ce i se fagaduisera.

Deci i-au ascuns cinstitul cap afara din cetate în niste gunoi. Si peste multi ani, o femeie slavita din Capadocia, pierzându-si vederea ochilor, a mers la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic-nascut, ca sa poata sa-si gaseasca leacul orbirii la acele Sfinte Locuri; si ajungând-o si moartea fiului sau, îsi plângea îndoita jale. Deci aratându-se în vis fericitul Longhin, si spunându-i cine este si aratându-i unde era capul îngropat, a îndemnat-o sa sape, sa-l scoata de acolo, ca se va tamadui la ochi si îsi va vedea si pe fiul sau, ca se afla preamarit. Femeia, aflând gunoiul, sapa cu mâinile si scoase capul sfântului si îndata i s-a tamaduit vederea ochilor si a vazut în vis pe fiul sau ca era împreuna cu sfântul si avea cinste acolo.

Atunci a îngropat moastele fiului sau într-un loc cu capul sfântului; fiindca asa îi zisese sfântul prin vis; si s-a dus la Capadochia, ca si Saul, care cautând asinii tatalui sau, a dobândit împaratia.
Asa si ea, cautându-si lecuirea ochilor, a dobândit aceasta si pe sfântul l-a aflat de atunci cald ajutator. Drept aceea zidind ea mucenicului o biserica foarte frumoasa si punând acolo mucenicestile moaste, se îmbogati si ea si toti credinciosii de izvoare de tamaduiri, întru marirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Martirul Sfintei Lumini – din anul 1326

În anul 1326, erau trei sultanate turcesti, unul în Damasc, unul în Egipt si unul în Babilon. Ce au zis turcii? Când vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile, sa nu le dam voie sa slujeasca, pâna ce nu vor plati taxa de 9.000 bani de aur, caci turcii nu cred în Hristos. Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma, pentru ca crestinii ortodocsi erau putini în Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni în Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis:
Platim noi taxa!

Dar turcii i-au întrebat: “De ce iese Sfânta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?” Armenii au zis: “Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormântul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte”. “Dar, daca veti sluji voi, va veni Lumina?” Noi platim si taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi, la armeni!” Turcii au zis: “De nu iese lumina la voi, o s-o patiti!” Noi îi scoatem pe ortodocsi din Mormânt – si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au închis în Manastirea Sfântul Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.

A zis Patriarhul: „Daca nu ne lasati sa facem slujba la Mormântul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sfântul Iacob, care este aproape de Mormânt”, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormânt. Crestinii au început a plânge si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a îndepartat de la Mormântul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: “Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare.”

Armenii ziceau ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei, nu avem noi, ortodocsii, ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noaptea, dar n-a mai venit Sfânta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfânta Lumina, ca ati platit taxa? În acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe când rasarea soarele si când a zis patriarhul: “Hristos a înviat!”, un stâlp de marmora din Biserica Sfântul Iacob a crapat si a iesit Sfânta Lumina în vârful Stâlpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfânta Lumina din vârful stâlpului si în acest fel Sfânta Lumina a iesit tot la ortodocsi.

Generalul turc de pe vârful stâlpului, care pazea acolo pe stâlp, a strigat: “Cred în Hristos!” Celalalt general de lânga el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede în Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini sunt în Ierusalim si acest turc este „Martirul Sfintei Lumini”.

Anul 1326

De atunci a ramas o zicala: “Este bine sa te duci cu armenii la Biserica, dar sa nu manânci cu ei, ca ei cauta sa te spurce, asa cum i-au spurcat turcii pe ei, când n-a venit Sfânta Lumina.” Distanta de la Sfântul Mormânt pâna la Biserica Sfântului Iacob, unde s-a aprins Sfânta Lumina, este de 100 metri. Stâlpul este fotografiat si mura, fiind pus în Altarul Bisericii Sfântului Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326.
Generalul turc convertit si martir al Sfintei Lumini este pus în Biserica Sfântului Iacob. De aici se vede ca Iisus Hristos numai o Biserica a întemeiat – pe cea Ortodoxa – aceasta este mântuirea, lumii. Sfânta Lumina este dovada sigura ca numai ortodocsii sunt pe calea adevarului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.

 

from: http://www.facebook.com

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: