din parabole


 

13  În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare.

S-au adunat la El mulțimi mari, de aceea El S-a suit și S-a așezat într-o barcă, pentru a le vorbi, iar mulțimile au rămas pe țărm.

Le-a vorbit despre multe lucruri, folosind parabole: „Un țăran s-a dus să-și semene ogorul.

Dar, în timp ce el semăna, o parte din semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat.

O altă parte din semințe s-a întâmplat să cadă pe un teren stâncos, așa că plantele răsărite s-au uscat repede, pentru că pământul nu era destul de adânc pentru ele

și când a răsărit soarele și a dogorât deasupra lor, ele s-au ofilit, deoarece nu aveau rădăcini suficient de adânci.

Alte semințe au căzut printre mărăcini, iar mărăcinii au crescut și le-au înăbușit.

Dar altele au căzut pe un pământ bun și au rodit: unele boabe au rodit o sută, altele – șaizeci, altele – treizeci.

Ar trebui să luați aminte la aceste lucruri!”

10 Ucenicii au venit la El și L-au întrebat: „De ce folosești parabole atunci când vorbești cu oamenii?”

11 Isus le-a răspuns: „Vouă Dumnezeu v-a dat capacitatea de a înțelege misterele Împărăției cerurilor, însă lor nu le-a dat-o,

12 pentru că celui care are i se va mai da, astfel încât va avea mai mult decât suficient, dar de la cel ce nu are se va lua chiar și puținul pe care-l are.

13 De aceea le vorbesc în parabole – ca să nu vadă, deși privesc, și ca să nu audă, deși ascultă.

14 În cazul lor se împlinește profeția lui Isaia:Vor asculta, dar nu vor înțelege,

vor privi, dar nu vor vedea,

15 pentru că acest popor a devenit incapabil să înțeleagă –

sunt greoi la minte

și refuză să ia seama,

ca nu cumva să vadă

și să audă,

să înțeleagă și să se întoarcă la Mine,

iar Eu să-i vindec.

16 Dar fericiți sunt cei care văd și aud!

17 Vă spun că, într-adevăr, mulți profeți și oameni drepți au dorit mult să vadă ceea ce vedeți voi – dar n-au văzut, și să audă ceea ce auziți voi – dar n-au auzit.

18 Așadar, să vedem care este explicația parabolei semănătorului.

19 Locul de lângă drum îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul cu privire la Împărăție, dar nu-l înțeleg. Atunci, vine Cel rău și smulge sămânța care a fost semănată în inima lor.

20 Terenul stâncos îi reprezintă pe cei care, imediat ce aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie,

21 dar, întrucât Cuvântul nu a pătruns adânc în ei, noua lor stare nu durează mult. Atunci când vin necazuri sau persecuții din cauza Cuvântului, ei renunță ușor la credință.

22 Locul dintre spini îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul, dar îngrijorările vieții și înșelarea bogăției îl înăbușă – așa că el devine neroditor.

23 Pământul bun îi reprezintă pe cei care aud Cuvântul și-l înțeleg, aducând astfel într-adevăr rod, unii – o sută, alții – șaizeci, alții – treizeci.”

24 Le-a mai spus încă o parabolă: „Cu Împărăția cerurilor se întâmplă ca și în cazul unui om care a semănat sămânță bună în ogorul lui,

25 dar, în timp ce el dormea, a venit dușmanul lui și a semănat buruieni printre grâu, apoi a plecat.

26 Când plantele au răsărit și au început să rodească, au ieșit la iveală și buruienile.

27 Sclavii acelui om au venit și i-au zis stăpânului lor: „Stăpâne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în ogorul tău? De unde au apărut atunci buruienile?”

28 El le-a spus: „Un dușman a făcut lucrul acesta.” Sclavii l-au întrebat: „Vrei să mergem să le smulgem?”

29 Dar el le-a răspuns: „Nu, pentru ca nu cumva să dezrădăcinați și grâul atunci când smulgeți buruienile.

30 Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar când va veni timpul secerișului, le voi spune secerătorilor: „Smulgeți mai întâi buruienile și legați-le pentru a fi arse, iar grâul adunați-l în hambarul meu!”

31 Apoi le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este ca sămânța de muștar semănată de un om în ogorul său:

32 ea este cea mai mică dintre toate semințele, dar când crește, se face mai mare decât plantele de grădină și devine un copac în ramurile căruia păsările își pot face cuiburi.”

33 Le-a mai spus încă o parabolă: „Împărăția cerurilor este ca drojdia pusă în făină: până la urmă face să dospească tot aluatul.”

34 Isus spunea mulțimilor toate lucrurile acestea prin parabole. Nu le vorbea deloc fără să folosească parabole.

35 S-a împlinit astfel ce a spus profetul:Voi vorbi în parabole,

le voi vesti lucruri care nu au fost cunoscute de la crearea lumii.

36 După aceea a lăsat mulțimile să plece și a intrat în casă. Ucenicii au venit la El și L-au rugat: „Explică-ne ce înseamnă parabola cu buruienile de pe câmp!”

37 Isus le-a răspuns: „Cel care aruncă sămânța bună este Fiul Omului.

38 Câmpul reprezintă lumea. Sămânța bună îi reprezintă pe oamenii care aparțin Împărăției. Buruienile îi reprezintă pe oamenii care aparțin Celui rău.

39 Dușmanul care le-a semănat este Diavolul. Secerișul reprezintă sfârșitul acestei ere. Secerătorii sunt îngerii.

40 Așadar, așa cum sunt adunate și arse în foc buruienile, la fel va fi și la sfârșitul acestei ere:

41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care îi vor strânge din Împărăția Lui pe toți aceia care îi fac pe oameni să păcătuiască și pe toți nelegiuiții,

42 iar El îi va arunca în cuptorul de foc, adică în iad. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.

43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele, în Împărăția Tatălui lor. Ar trebui să luați aminte la aceste lucruri!

44 Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă pe un câmp. Omul care o găsește o ascunde din nou și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără câmpul acela.

45 De asemenea, cu Împărăția cerurilor se întâmplă ca și în cazul acelui negustor care caută perle frumoase:

46 când găsește o perlă foarte prețioasă, vinde tot ce are și cumpără acea perlă.

47 Sau Împărăția cerurilor este ca o mreajă care a fost aruncată în mare și în care au fost prinși tot felul de pești:

48 când este plină, pescarii o scot pe țărm, se așază și adună peștii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.

49 La fel va fi și la sfârșitul acestei ere: îngerii vor veni și îi vor strânge pe cei răi dintre cei drepți

50 și-i vor arunca în cuptorul de foc, adică în iad. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.

51 Ați înțeles toate acestea?” Ei i-au răspuns: „Da.”

52 El le-a zis: „Acesta este motivul pentru care orice învățător al Legii care devine un ucenic în Împărăția cerurilor este ca și proprietarul unei case, care scoate lucruri noi și lucruri vechi din depozitul lui de lucruri scumpe.”

53 Când a terminat de spus aceste parabole, Isus a plecat de acolo și s-a dus în orașul de unde era El.

54 Acolo a început să dea învățătură în sinagogă, în așa fel încât oamenii erau foarte uimiți și se întrebau: „De unde are El înțelepciunea aceasta? Dar puterea de a face minuni?

55 Nu este El oare fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt oare frații Lui?

56 Și nu locuiesc oare aici toate surorile Lui? De unde are El atunci toate aceste lucruri?”

57 Și astfel, ei L-au respins. Isus însă le-a zis: „Nici un profet nu este respectat de cei între care trăiește și nici de cei din familia lui.”

58 Și, din cauza necredinței lor, n-a făcut multe minuni acolo.

 

(from: http://www.biblegateway.com/passage/?search=Matei%2013&version=TLCR)

Anunțuri
Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: