fulguiri…


o ȋntrebare care macină

 

să nu-mi cauţi urmele

lasă-le să-şi doarmă uitarea

ȋngropate alături de toate neputinţele

unui simplu trecător

 

printre cuvinte, m-am semănat

qui prodest? mărăcinii au dreptul la viaţă

chiar daca nu ajută nimănui

 

am auzit că spinii plâng ȋnainte de a muri

şi nu pentru că-i doare uscăciunea

nu, nu de uscăciune se tem

ci de inutilul din viaţă

 

dacă cineva ȋţi spune că are nevoie de linişte

ȋnseamnă că ȋi este frică

de toate tăcerile

 

oare noii spinii, suntem buni numai ca să rănim?

 

Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, coltul cu poezii, de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: