LA si…dragostea


 

mentéa
Postat de Leonard Ancuta în Aprilie 9, 2013 la 11:46am
Vezi blog

sa vorbesc despre dragoste înseamna sa va spun despre acea luciditate teribila care m-a invadat,
despre acea limpezime demonica a gîndurilor ca si cum as fi vazut distinct fiecare flux electric
care ia nastere în neuroni, sa va povestesc despre acea stare de contemplare totala de parca
întreaga cunoastere a universului s-ar varsa în mine si nimic nu mi-ar mai fi strain.

si în ce fel se uita lumea la tine cînd esti îndragostit si nu poate întelege ca în tine se produc
mutatii mai complicate decît în fuziunea nucleara, ca magnetismul tau natural capata valente uriase
si gravitatia aproape ca nu te mai recunoaste. cum sa priceapa ei ca la nivel subatomic evoluezi
într-o zi mai mult decît toate speciile pîna la aparitia omului si ca acuitatea vizuala se mareste
pîna vezi în detaliu fiecare particula materiala sau fiecare componenta a undelor luminoase.

ce singuratate dintr-o data cînd întelegi dragostea, cînd mintea ta rezoneaza cu descarcarile
chimice si descompune fiecare emotie în impulsuri electrice, cîta degajare cînd esti ca un paratraznet
prin care curge puterea si informatia, cîta siguranta cînd te umpli de atîta energie încît ai putea face
pestii sa lumineze în ape, pasarile sa zboare fara sa loveasca aerul cu aripile, muntii sa se înalte
fara orogeneza, aerul sa se întareasca pîna la consistenta inoxului.

si uite ca dragostea te invadeaza pe milioane de canale, te copleseste cu forta ei si brusc ai putea
repeta big-bang-ul de o mie de ori, numai asa în joaca. stii ca nimeni n-ar putea face fata acestei forte,
stii ca ai putea distruge totul cu o atingere de pleoape si totusi te napustesti înainte ca sa renunti
la toata puterea asta pîna devii mai slab, mai bicisnic decît pîlpîirea unui licurici pe moarte. fiindca asa
e în dragoste, te lasi absorbit, consumat pîna la ultima bataie de inima, oferi toata stralucirea ta.

si cum regresezi la fiecare miscare a secundarului la fel ca în ubik, iar toata energia aceea colosala
nu mai poate topi nici un fulg de zapada, si cum minutele devin din ce în ce mai scurte pîna cînd
încep sa se scurga invers si-ti retraiesti rapid vîrstele trecute iar durerile cresc, se aduna una într-alta
cînd pierzi dragostea, la fel cum ai asculta toate cîntecele compuse vreodata interpretate simultan.
Vizualizari: 50

 

poem preluat from: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1819216&xgs=1&xg_source=msg_share_post

Explore posts in the same categories: ai carte?, ai un top maică?, coltul cu poezii, trăgând cu ochiul la...alţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: