Toparceanu


 

Balada chibritului de George Toparceanu
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universitatii,
Casa mare cu grilaj.

Casa asta, din pacate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate…
Dar încolo avea tot:

Scari, balcoane, coridoare
Si, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe –
Fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasa,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud pasi în urma mea.

Si-o usoara silueta
Îmi vorbi abia soptit:
“-Daca nu sunt indiscreta,
Domnule, n-ai un chibrit ?”

O fi tânara? Frumoasa?
Doamna maritata, sau…?
Fara multe marafeturi,
Scot chibritul si i-l dau.

Urc apoi o scara-n fuga
Dar când trec prin coridor,
Drept în fata mea o usa
Se deschide-ncetisor.

Si prin crapatura usii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasa:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”

Pe-asta o cunosc eu bine:
E frumoasa ca un paj,
O servesc la repezeala
Si mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna
Ce treceau printr-o perdea,
Ce sa vezi? O doamna bruna
Îmbracata-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea! –
Femeia dupa care ma topesc
De vreo zece zile-ncoace
Si nimica nu-ndraznesc!

N-aveam înca cunostinta:
„Scuza-ma daca-mi permit,
Sotul meu e dus de-acasa,
N-ai matale un chibrit?”

Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo doua-acum,
I-as fi dat chiar patru daca
Nu faceam risipa-n drum.

Alta scara, cea din urma,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fata-n casa,
Numa-n bluza si jupon.

Ma opreste cu sfiala:
“-De nu sunteti prea grabit,
Ma iertati de indrazneala,
V-as ruga…-Ce? -Un chibrit…”

Trebuia sa-i dau ca altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:

„Am gasit o gamalie,
Doar atât, îmi pare rau,
Nu stiu daca s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tau!”

Când, în fine, ajuns-odata
În odaia mea: tablou!
O amica (are cheie)
M-astepta ca pe-un erou:

„De trei ceasuri stau în bezna,
Zice, esti nesuferit,
Sunt grozav de enervata,
Scoate fuga un chibrit.”

Iar chibrit? Simti-i ca-mi sare
Tandara, curat pârjol:
„Ce-s eu fabrica de fosfor?
Sunt regie? Monopol?

De când am intrat în casa
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu` sa va ia pe toate,
Nu mai am, le-am ispravit!

 

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13940260/

 

Explore posts in the same categories: ai carte?, coltul cu poezii, vorbe primite, vorbe-napoiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: