patimile…


Patimile Celui fara de patimi

In limbajul bisericesc cuvantul „patima” are doua sensuri principale. El desemneaza atat pacatul devenit omului „a doua fire”, cat si starea de suferinta, de chin. Faptul nu este intamplator deoarece din punct de vedere al credintei crestine pacatul si suferinta sunt doua realitati profund legate. Iar acest lucru se observa pana si la nivelul limbajului.

Stim din Sfanta Scriptura ca plata pacatului este moartea spirituala si trupeasca. Pacatul impune astfel drept conditii ale firii umane pervertite, instrainate de Dumnezeu, suferinta si moartea. Asa cum nu exista om fara de pacat nu exista om care sa nu le cunoasca pe acestea. Vorbim de o lege implacabila a conditiei noastre de acum. Aceasta „plata a pacatului” nu reprezinta insa pedeapsa pentru pacat, cat leacul pentru acesta.

Patimile lui Hristos, temei al despatimirii noastre

Exista in istorie o singura Persoana care S-a supus intr-un mod unic si irepetabil acestei „legi”, Hristos, Dumneze-Omul. Ne spun Sfintii Parinti ca Mantuitorul a fost intru totul asemenea noua afara de pacat. El a mostenit insa firea umana cu toate afectele ei, adica cu toate „ranile” pacatului si necesitatile ce decurg din acestea. Mantuitorul a flamanzit, a plans, a dormit, a suferit si a cunoscut moartea. Ca Dumnezeu intrupat Hristos S-a supus, din dragoste pentru noi, aceleiasi legi a „platii pacatului”, desi ar fi putut mantui neamul omenesc si pe alta cale. A facut-o pentru ca El sa Se regaseasca in suferinta si moartea fiecarui om, dar mai ales pentru ca fiecare om sa se regaseasca in suferinta si moartea pe care, ca Dumnezeu, Le-a biruit prin Inviere.

De aceea, perioada liturgica pe care o parcurgem acum, Saptamana Patimilor, ne cheama, ca la randul nostru, sa participam intr-un mod cu totul special la patimile Celui fara de pacat. Auzim aceasta chemare intr-o cantare de la Denia din Vinerea Mare: „Inchina-mu-ne Patimilor Tale Hristoase…”. Nu se cere de la noi un simplu exercitiu intelectual, de memorie sau de imaginatie, ci prosternare, participare in chipul cel mai real cu putinta.

Noi continuam adesea sa participam la ele tot din perspectiva omului care nu numai ca nu a inteles adevarata insemnatate a celor intamplate, dar care chiar Il osandim la moarte. O facem ca si Iuda, fariseii, carturarii, soldatii romani sau iudeii care strigau „Rastigneste-L!, Rastigneste-L!”. Iar dovada concreta a acestui fapt sunt pacatele si patimile noastre. Mai mult decat atat, ne revoltam si refuzam a purta de multe ori cu smerenie si credinta chiar consecintele propriilor noastre pacate. Ne clatinam ca o trestie in bataia vantului cand se pune problema asumarii suferintei si mortii.

Credem intr-un Iisus istoric, fara a-L mai vedea pe Hristosul Bisericii, pe Hristos-euharistic, Care este cu noi pana la sfarsitul veacurilor. Este trist ca desi numaram anii istoriei plecand de la Hristos, nu am ajuns in schimb „sa numaram” anii vietii noastre si masura deplinatatii ei (mai degraba a lipsei ei), plecand tot de la El.

Ori tocmai aceste momente binecuvantate pe care le praznuieste atat de intens in aceste zile Biserica pot constitui acel „inceput bun” pe care mereu si mereu il vom pune undeva mai sus pe scara urcusului duhovnicesc. Ne-am obisnuit din nefericire cu „mersul inapoi” sau cu „caderile” (acel amagitor „stat pe loc”), desi Parintii Bisericii ne spun ca urcusul duhovnicesc prin care Il cunoastem pe Dumnezeu se cere a fi unul neincetat.

Numai participand asa cum Biserica ne indeamna si ne mijloceste prin randuielile sale, la Patimile Celui fara de pacat, putem face din patimile noastre, din suferintele si incercarile prin care trecem, o cale de despatimire. Dupa cum Hristos „cu moartea pe moarte a calcat”, si noi, uniti cu El, putem cu „patimile pe patimi sa calcam”.

Acesta este demersul ascetic pe care Biserica ne cere sa-l urmam impreuna cu Hristos cel Inviat, dupa cum da marturie in cantarile sale pascale: „Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am eliberat si cu Invierea Ta din stricaciune ne-am izbvit.”

Radu Alexandru

 

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/patimile-celui-fara-patimi-135572.html

Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: