Duminica-Invierii


Invierea Domnului

Invierea Domnului Invierea Domnului

Hristos a Inviat!

Nici un evanghelist nu descrie Invierea Domnului, deoarece nu au fost martori la aceasta minune. Evanghelistii consemneaza numai ceea ce s-a petrecut dupa ce Hristos a iesit din mormant. Din evanghelii aflam ca in prima zi a saptamanii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormantul lui Hristos, cu care aveau de gand sa unga, dupa obicei, trupul lui Iisus. Maria Magdalena, venita cu celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta mesajul – ca Hristos a inviat.

Pe cand femeile mironosite mergeau catre apostoli sa vesteasca cele intamplate, sunt intampinate de Hristos cu urmatoarele cuvinte: „Bucurati-va” si „Nu va temeti”. El le repeta indemnul dat de inger: „Duceti-va si vestiti fratilor Mei, sa mearga in Galileea si acolo ma vor vedea”.

La mormant ajung si Ioan si Petru. Desi Ioan soseste primul, el intra in mormant dupa Petru. In afara de prezenta giulgiului si a mahramei, care indicau ca Hristos a inviat, apostolii au vazut in mormant ceva minunat. A fost o experienta invaluita in taina, care a constituit o adevarata iluminare. Din aceasta clipa, Ioan a crezut fara sovaiala in Invierea lui Hristos. Cei doi apostoli vor merge sa vesteasca si celorlalti Invierea lui Hristos. Maria Magdalena, care ii urmase pe cei doi ucenici, nu pleaca de la mormant, ramane aici sa planga. Gandul ei era ca trupul lui Iisus fusese furat. Pe cand plangea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri. Dupa putin timp, i se arata si Hristos, pe care Il aseamana pentru inceput cu un gradinar, caruia ii cere sa-i vesteasca unde a fost pus Hristos. Dupa ce are loc recunoasterea lui Hristos, primeste misiunea sa merga si sa vesteasca ucenicilor: „Mergi la fratii Mei si le spune: Ma voi sui la Tatal Meu si Tatal vostru”.

Desi trupul lui Hristos fusese preamarit, Hristos accepta, in rastimpul celor 40 de zile, sa se adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman. Acest „trup al slavei”, dupa expresia paulina, nu mai este dependent nici de spatiu, nici de timp, caci nu mai face parte din lumea cazuta. Aratarile sunt un pogoramant fata de slabiciunea omeneasca. Domnul se face accesibil simturilor: poate fi vazut, auzit si chiar pipait. Hristos cel inviat este tot atat de real ca si Cel dinainte de Patimi, dar se afla la alt nivel existential, deoarece trupul Sau nu mai este supus mortii, in El straluceste Duhul. Desi trupul a fost indumnezeit, ca si natura Sa omeneasca, firile vor continua sa ramana neschimbate si de sine statatoare pentru vesnicie.

Invierea lui Hristos nu este o simpla revenire la viata pamanteasca, ci inceputul altei vieti: viata vesnica, in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii. De aceea, Biserica Ortodoxa canta in ziua de Pasti: „Praznuim astazi omorarea mortii si inceputul unei alte vieti, vesnice”.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Mantuitorul a refacut chipul divin din om, lepadand in mormant, in dimineata Invierii, trasatura patimitoare. Din momentul mortii si a invierii Domnului, istoria intra in perioada eshatologica, iar Imparatia, aflata deocamdata in transcendent, tinde sa inglobeze treptat toata creatia. In Hristos cel inviat incepe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descopera decat prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinteniei.

Trebuie sa retinem ca Invierea nu-L indeparteaza pe Hristos de oameni. El continua, chiar sezand de-a dreapta Tatalui, lucrarea de prefacere a lumii.

Cine poate vedea Invierea lui Hristos?

La aceasta intrebare Sfantul Simeon Noul Teolog raspunde: „Cei mai multi oameni cred in Invierea lui Hristos, dar foarte putini sunt cei ce o au si o vad in chip curat; cei ce n-au vazut-o insa nici nu se pot inchina lui Iisus Hristos ca unui Sfant si Domn, caci „nimeni, zice, nu poate sa spuna ca Iisus este Domn decat numai in Duhul Sfant” [1 Co 12,3], si altundeva: „Duh este Dumnezeu si cei ce se inchina Lui trebuie sa I se inchine in Duh si Adevar” [In 4, 24]. Caci nici preasfanta cantare, pe care o avem acum in fiecare zi in gura, nu spune: „Invierea lui Hristos crezand „, ci: „Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat”.

Cum deci Duhul Sfant ne indeamna sa zicem acum: „Invierea lui Hristos vazand”, ca unii ce am vazut-o, desi n-am vazut-o, de vreme ce Hristos a inviat o data pentru totdeauna acum o mie de ani, si nici atunci nu L-a vazut cineva Inviind? Oare dumnezeiasca Scriptura vrea ca noi sa mintim? Sa nu fie! Dimpotriva, ea ne indeamna mai degraba sa spunem adevarul: si anume ca in fiecare din noi, cei credinciosi, are loc Invierea lui Hristos, si aceasta nu o data, ci in fiecare ceas, atunci cand, precum spuneam, Insusi Stapanul Hristos invie Intru noi, stralucind si scanteind cu scanteierile nestricaciunii si Dumnezeirii.

Caci venirea [si prezenta] purtatoare de lumina a Duhului ne arata, ca niste zori, Invierea Domnului, sau mai degraba ne da harul de a-L vedea inviind pe El Insusi. De aceea si zice: „Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua” [Ps 117, 27] si, insemnand a doua Lui venire, adaugand, zicem asa: „Binecuvantat Cel ce vine Intru numele Domnului” [Ps 117,26]. Deci cator li Se arata Hristos inviind, li Se arata in chip cu totul duhovnicesc, fiind vazut cu ochii duhovnicesti. Pentru ca atunci cand vine in noi prin Duhul, ne invie din morti, ne face vii si ne da sa-L, vedem intreg si viu intru noi, pe El, Cel nemuritor si nepieritor; dar nu numai aceasta, ci ne daruieste si harul de a-L cunoaste limpede ca pe Unul ce impreuna-invie si este impreuna-preamarit cu noi [Ef 2, 6; Rm 8, 17], precum marturiseste toata Scriptura.

CrestinOrtodox.ro

 

Articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/paste/invierea-domnului/invierea-hristos-biruinta-iubirii-rastignite-88669.html

 

***

Maica Domnului, primul martor al Invierii

Unul dintre cele mai evidente detalii, pe care le observam atunci cand citim pericopele evanghelice ce ne descriu evenimentele legate de Invierea Domnului, este faptul ca Maica Domnului nu apare nicaieri amintita in mod expres. Nu exista o referire clara, care sa ne precizeze, „fara drept de apel”, legatura dintre persoana sa si Invierea Domnului. Evenimentele sunt relatate in asa maniera de catre cei patru evanghelisti, incat daca am ramane doar la textul Sfintei Scripturi, fara a apela la Traditia Bisericii, am fi tentati sa credem ca Maica Domnului s-ar fi numarat printre ultimele persoane care au aflat despre Inviere.

De ce tocmai Maica Domnului, despre care stim ca S-a aflat langa Hristos atunci cand Acesta era rastignit, ca a ajutat la pogorarea Sa de pe Cruce si punerea in mormant (dupa cum ne adevereste si iconografia), pare a fi trecuta cu vederea, pare a se gasi intr-un plan secund, in ceea ce priveste aflarea vestii despre Invierea Fiului si chiar in privinta unei posibile intalniri cu Hristos Inviat? De ce este accentuat rolul femeilor mironosite si, in special, al Mariei Magdalena, in tot acest context, stiut fiind faptul ca acestea sunt cunoscute indeobste ca primii martori ai Invierii?

Sunt intrebari la care ne raspunde Traditia Bisericii pe temeiul Sfintei Scripturi. Singurele izvoare ale relatarii Invierii Domnului sunt Evangheliile canonice, declarate autentice prin hotaririle autorizate ale Bisericii, sinoade si Parinti bisericesti. Ele relateaza Invierea Domnului nu istorisind misterul insusi al invierii, care n-a fost surprins de nimeni, ea ramanand o minune insesizabila, ci numai probele Invierii Domnului si anume: aflarea mormantului gol, unde fusese inmormantat Domnul Hristos, de catre femeile mironosite si Sfantul Apostol Petru si Ioan – aratarea Domnului Hristos acelorasi femei mironosite, Apostolilor si unor ucenici in diferite randuri pana la Inaltarea Sa la cer, cu care se incheie seria aratarilor.

Toate aceste fapte de dupa Inviere, precum si incercarile iudeilor de a falsifica adevarul istoric, al evenimentului Invierii sunt expuse de evanghelisti nesistematic, nefixand cronologic faptele si privind aceleasi fenomene din diferite unghiuri, dand impresia unor contradictii intre ele.

Insa, in pofida acestor aspecte, inca de timpuriu, Traditia Bisericii a marturisit ca Domnul Hristos Inviat S-a aratat mai intai Mamei Sale, Sfanta Fecioara Maria. In ceasul cand celelalte femei mironosite Il cautau pe Iisus printre morti, ea il vazuse deja viu si slavit. Evangheliile semnaleaza indeosebi ceilalti martori ai Invierii deoarece marturia unei mame in favoarea fiului ei ar fi parut in ochii celor mai multi drept indoielnica si, prin urmare, nedemna de crezare.

Maica Domnului, primul martor al Invierii

Atat scrierile Parintilor primelor veacuri, cat si unele scrieri apocrife, o amintesc pe Maica Domnului chiar in centrul evenimentelor legate de Invierea Domnului. Printre Parintii si Scriitorii Bisericesti ii amintim pe: Origen (arata ca aceasta traditie exista deja in secolul al II-lea), Tatian ( afirma ca Maica Domnului L-a vazut pe Hristos inviat chiar in ziua Invierii), Sfantul Chiril al Ierusalimului, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Grigorie de Nyssa ( o identifica pe Maica Domnului ca una dintre femeile aflate in centrul evenimentelor de dupa Inviere).

Aceasta traditie a devenit insa mai evidenta dupa secolul al IX-lea. Prima sursa cunoscuta in acest sens este o omilie a Mitropolitului Gheorghe al Nicomidiei in care acesta vorbeste despre prezenta Fecioarei la Mormantul Domnului. Mai mult, acesta arata ca Maica Domnului a fost prezenta la Mormant in ziua Invierii, chiar inaintea sosirii celorlalte femei, ea fiind primul martor al Invierii Domnului.

Traditia este dezvoltata apoi in „Viata Maicii Domnului”, scrisa de Sfantul Simeon Metafrastul: „Dupa infasurarea cu giulgiu, ungerea cu smirna si dupa ingroparea frumoasa, dupa ce Iosif si Nicodim s-au retras, numai Maica a ramas singura la mormant, contemplandu-l si asteptand neadormita, spre deosebire de celelalte Marii – femeile mironosite, care faceau drum dus-intors intre mormant si ucenicii ascunsi de frica iudeilor. […] Sezand necontenit, cu afectiune materna aprinsa, stand treaza cu duh fierbinte, Maica Domnului a vazut toate exact asa cum au fost, marile minuni care au insotit Invierea: cutremurul, pogorarea dintr-o data a ingerului, rostogolirea pietrei, amortirea strajerilor si trezirea lor din nou, oarecum si intoarcerea unora dintre ei in cetate. Nu s-a lepadat catusi de putin de mormant pana ce n-a vazut de viata purtatoarea Inviere. Ea este martora cea dintai vazatoare a stralucirii Fiului.”

Aceasta traditie este confirmata si explicata in chip magistral si de catre Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie a sa la Duminica Femeilor Mironosite. Acesta, analizand cu minutiozitate textul Sfintei Scripturi, si luminat de Duhul Sfant, sfarseste prin a conchide ca, nu Maria Magdalena este primul om care L-a vazut pe Hristos inviat, desi evangheliile asa lasa sa se inteleaga („Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, El S-a aratat intai Mariei Magdalena…” [Marcu 16, 9]. ), ci Maica Domnului: „cea dintai dintre toti oamenii care a primit vestea cea buna a invierii Domnului – asa cum se cuvenea si era drept – a fost Nascatoarea de Dumnezeu iar ea a primit vestea chiar de la Domnul; Ea a fost cea care, inaintea tuturor, a stiut ca El inviase, cea care s-a bucurat de cuvantul Sau dumnezeiesc si nu doar ca L-a vazut cu ochii si L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintai si singura care I-a atins cu mainile ei picioarele neprihanite, desi evanghelistii nu spun in chip limpede toate acestea, nevrand ca tocmai Mama sa fie adusa drept martora, spre a nu da prilej de banuiala celor necredinciosi.”

Sfantul Grigorie ne spune ca „dupa ce Maria cea pururea Fecioara a venit cea dintai la mormant si ea cea dintai a primit vestea invierii Lui, multe au fost cele care au venit (celelalte femei mironosite) si au vazut piatra rostogolita, i-au auzit pe ingeri si, intorcandu-se dupa ce privisera si ascultasera, s-au despartit. […] Mironositele erau multe, iar ele nu au venit la mormant o singura data, ci in doua sau trei randuri, mai multe impreuna, nu aceleasi de fiecare data, insa toate de dimineata. Asadar, n-au venit toate la acelasi ceas: doar Maria Magdalena, singura dintre celelalte, a revenit si a ramas mai mult. Deci fiecare dintre evanghelisti, spunand ca n-au venit impreuna decat o singura data, trece sub tacere celelalte veniri. Dar pentru mine, care am pus laolalta spusele tuturor evanghelistilor, dupa cum v-am aratat la inceput, Maica Domnului este aceea care a venit mai intai dintre toate la mormantul Fiului si Dumnezeului ei, luand-o inaintea Mariei Magdalena.”

Atunci cand Evanghelistul Matei, spune: „… au venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul. Si iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti” [Matei 28, 1-4]”, Sfantul Grigorie arata ca, de fapt, „cealalta Marie” este Maica Domnului care revine, de aceasta data impreuna cu Maria Magdalena, la mormant.

Maica Domnului, primul martor al Invierii

Mai mult, Sfantul Grigorie arata ca ingerul vestitor era insasi Arhanghelul Gavriil: „de indata ce a vazut-o pe Maica lui Dumnezeu grabind catre mormant – el, care odinioara ii graise: „Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu” [Luca 1, 30] -, se grabeste [la randu-i] sa coboare si in acea zi, ca sa-i graiasca din nou aceleasi cuvinte celei de-a pururea Fecioare, vestindu-i invierea din morti a Celui Nascut din ea fara de samanta, sa ridice piatra si sa arate mormantul gol si giulgiul, intarind astfel, pentru ea, vestea cea buna. Caci sta scris: „Iar ingerul, raspunzand a zis femeilor: Nu va temeti, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici, caci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut” [Matei 28, 5-6]. ”

De altfel, Traditia pastreaza prin imnografie acest moment al comunicarii vestii despre Invierea Fiului ei: „Ingerul a strigat celei pline de har curata Fecioara bucura-te: ca Fiul Tau a inviat a treia zi din mormant”.

Si traditia iconografica a Bisericii ne arata ca, „cealalta Marie”, amintita in Evanghelia dupa Matei este insasi Maica Domnului, in scena „Femeile mironositele la mormantul gol”, unde, de obicei, doua femei sunt infatisate impreuna ca fiind primele martore ale Invierii lui Hristos. Femeia in rosu, culoarea traditionala a vesmantului Maicii Domnului, este Fecioara Maria. Cea mai veche reprezentare de acest fel este o miniatura ce infatiseaza Rastignirea si Invierea din Codexul Rabula (Syria si Palestina, datat 586-587). In multe reprezentari ulterioare Maica Domnului apare ca avand numele scris langa aureola precum si cele trei stele specifice (ce arata intreita feciorie) reprezentate pe frunte si pe umeri. Cu timpul, aveau sa apara si devieri de la aceasta reprezentare, Maica Domnului fiind inlocuita cu una din celelalte femei mironosite ce purtau numele Maria.

Amintim faptul ca, din punct de vedere teologic, asa cum spune si Parintele Staniloae, Invierea a inceput in iad. De pe Cruce Hristos se pogoara intru cele mai de jos ale adancului si li se arata protoparintilor Adam si Eva, pe care‑i ridica impreuna cu cei asemenea incatusati. Asadar, marturisim ca ei sunt primii martori ai Invierii din randul celor trecuti la cele vesnice, in timp ce Maica Domnului, asa cum ne arata aceasta traditie a Bisericii, ar fi primul martor din randul oamenilor.

Radu Alexandru

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/maica-domnului-primul-ultimul-martor-invierii-135519.html

 

***

Nu te atinge de Mine

Dupa ce Mantuitorul ii descopera Mariei Magdalena ca a inviat din morti, aceasta doreste sa atinga si sa sarute picioarele Sale. Hristos nu o lasa, spunandu-i: „Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu” (In 20, 17)

Din Scriptura stim ca Hristos nu i-a impiedicat pe oameni, inainte de invierea Sa, sa se atinga de El. Amintesc in acest sens de femeia care suferea de curgerea sangelui. Ea se atinge de marginea hainei Lui, in drumul Sau spre casa lui Iair (mergea sa o ridice din moarte pe fiica lui Iair). Mantuitorul nu se supara ca a fost atins de aceasta femeie, dimpotriva, ii spune: „Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace” (Lc. 8, 48).

La intrebarea: De ce Hristos o opreste pe Maria Magdalena sa se atinga de El?, parintele profesor Dumitru Staniloae raspunde: “Dupa Inviere si mai ales dupa Inaltare, trupul invaluit in taina dumnezeirii nu ne mai este accesibil decat in Sfanta Impartasanie, prin Duhul Sfant invocat de Biserica”. Deci, Maria Magdalena este oprita pentru ca umanitatea nu primise Duhul Sfant. Dupa Inaltarea Sa, peste zece zile sau cincizeci de zile de la Invierea Sa, va avea loc pogorarea Sfantului Duh. In acest sens Mantuitorul le-a vestit Apostolilor: „Va este de folos ca sa Ma duc. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi” (In. 16, 7).

Faptul ca Hristos ne este accesibil dupa Inaltarea Sa prin Taina Impartasaniei, ne-a fost descoperit si prin Legea Vechiului Testament, care poruncea sa se junghie mielul, chip al lui Hristos, dar sa nu manance din el, cel care nu este taiat imprejur (Ies. 12, 48) Dupa cum cel care era netaiat imprejur era considerat necurat si nu putea manca din miel, tot astfel, cei care nu au fost botezati, nu se pot impartasi cu Trupul si Sangele Domnului. Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca din acest motiv, slujitorii Tainelor dumnezeiesti striga catre cei ce vor sa se impartaseasca cu Trupul Domnului: „Sfintele, Sfintilor”, aratand ca numai celor sfintiti in Duh, li se cuvine sa se impartaseasca de cele sfinte.

Atingerea trupului Domnului de catre Toma dupa Inviere, a fost o exceptie. Mantuitorul a dorit sa-I convinga pe Apostoli ca nu a inviat cu un trup aparent, ci cu unul real.

Asadar, Maria Magdalena este oprita sa-L atinga pe Hristos, nu pentru ca I-ar fi adus o intinare Domnului, ci pentru ca Duhul nu se pogorase.

Adrian Cocosila

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/nu-atinge-mine-124682.html

 

 

Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: