iubirea aproapelui…


 

Iubirea departelui

Iubirea departelui este opusul acelei porunci dumnezeiesti care spune „Iubeste-ti aproapele!”, iar orice este opus poruncilor dumnezeiesti vine de la diavolul. Aceasta este lucrarea celui potrivnic, sa denatureze Adevarul, adica sa ii indemne pe oameni exact spre lucrurile care ii indeparteaza de Dumnezeu. Iubirea departelui „Aproapele” este tot omul pe care-l intalnim in calea noastra, iar „departele” este acela pe care nu-l intalnim, nici nu-l vedem, ci doar stim despre el ca exista. Din pacate, de multe ori, in loc sa traim iubirea aproapelui, traim iubirea departelui, adica ne credem iubitori fara a iubi cu adevarat. Nu de putine ori se intampla ca sa simtim mai multa „mila” si „iubire” fata de cei nevoiasi din Africa sau din alte locuri indepartate si vitrege ale lumii, decat fata de saracii si patimasii din satul, blocul sau orasul nostru, peste care, daca scapa de judecata, mustrarea si batjocura noastra, trecem cu indiferenta in fiecare zi. Intr-un alt cuvant: cum putem crede ca-l iubim pe cel pe care nu il vedem, cand pe cel de langa noi nu il putem iubi si ne pornim cu manie sau dispret impotriva lui?! Comunicarea virtuala, popularizata mai ales prin telefonie si retelele de socializare pe internet, inlocuieste tot mai mult comunicarea reala. Cea dintai este jefuita de factorul expresivitatii umane vii, care este caracteristica intalnirii autentice dintre doua persoane. Instrainarea fiecarui om fata de aproapele sau este tot mai mare. Cunoastem persoane din toata lumea si intamplari dintre cele mai emotionante, insa nu crestem in mila si iubire fata de cei din casa, blocul, satul sau orasul nostru, ba chiar crestem in dispretuirea lor, ca fata de unii care „ne deranjeaza” tot timpul. Sfaturile unui diavol batran ! In cartea lui C.S. Lewis, anume „Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar”, unde un diavol batran il invata pe unul mai tanar cum sa-l insele mai bine pe om, gasim infatisat urmatorul viclesug: „Scoate-i omului din minte cele mai elementare indatoriri (aproapele), aplecandu-l asupra celor mai avansate si mai spirituale dintre ele (imaginarul, departele). Apasa pedala acelei caracteristici umane care ne e mereu de mare ajutor, anume oroarea in fata evidentelor si neglijarea lor (mandria si frica de a ne recunoaste slabiciunile). Trebuie sa-l aduci in stare sa practice scrutarea de sine timp de un ceas fara sa descopere nici unul din acele lucruri care sar in ochi oricui a trait vreodata in aceeasi casa cu el sau a lucrat in acelasi birou.” „Orice-ai face, in sufletul pacientului tau (crestinul) vor sta amestecate si ceva bunavointa, si ceva rautate. Marea arta e sa-l faci sa-si verse rautatea in capul vecinilor cu care se intalneste in fiecare zi, iar bunavointa sa si-o risipeasca aiurea, spre regiuni cat mai indepartate, in beneficiul unor indivizi pe care nu-i cunoaste. Rautatea va deveni, astfel, cat se poate de reala, pe cand bunavointa se va dilua in imaginar.” „Nu are nici un rost sa-i inflamezi ura pentru… (un neam, un partid, o grupare) daca, in acelasi timp, creste in el proasta tendinta de a se purta cuviincios cu mama sau seful lui, sau cu persoana intalnita intamplator in tren (aproapele).” „Gandeste-te la omul tau ca la o serie de cercuri concentrice, unde cea mai aproape de centru e vointa, la mijloc sta intelectul si spre exterior se afla fantezia. (…) Efortul tau trebuie sa urmareasca maturarea tuturor virtutilor catre exterior, pana cand, intr-un final, se aseaza toate pe cercul fanteziei, in vreme ce insusirile care ne convin noua (patimile) le vei impinge catre interior, spre cercul vointei. (…) Soiul acela de virtuti pe care le boieste fantezia sau le aproba intelectul, acelea care-si atrag iubirea si admiratia, nu-l pot feri pe om de casa (iadul) tatalui nostru (diavolul).” Traim „acum si aici”, nu „atunci sau acolo” ! Cugetand despre noi „la departare”, ne socotim intotdeauna mai buni decat suntem in realitate. Adesea, aceasta inselare este fatala. „Eu de dincolo” sunt intotdeauna mai bun decat „eu de aici”, caci „daca as fi eu acolo, in cutare loc sau situatie, as face cutare si cutare fapta mare”, iar „eu de atunci” sunt intotdeauna mai bun decat „eu de acum”, caci „daca as fi trait eu in alte vremuri, trecute sau viitoare, as fi facut cutare fapte mari”. A ne socoti biruitori asupra unor patimi sau mari facatori de bine, in anumite situatii imaginare, este totuna cu a trai in imaginar, adica in minciuna-inselare, adica departe de Dumnezeu. Cand il iubim pe aproapele nostru, cu siguranta il iubim si pe cel de departe. Cand nu-l iubim pe aproapele, cu siguranta nu-l iubim nici pe cel de departe. Neiubirea aproapelui ne indica faptul ca nu iubim deloc ! Evanghelia lui Iisus Hristos „Si apropiindu-se unul din carturari, care ii auzise vorbind intre ei si, vazand ca bine le-a raspuns, L-a intrebat pe Iisus: Care porunca este intaia dintre toate? Iisus i-a raspuns ca intaia este: „Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.” Si: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta.” Aceasta este cea dintai porunca. Iar a doua e aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Mai mare decat acestea nu este alta porunca. Si I-a zis carturarul: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca unul este Dumnezeu si nu este altul afara de El. Si a-L iubi pe El din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele. Iar Iisus, vazandu-l ca a raspuns cu intelepciune, i-a zis: Nu esti departe de imparatia lui Dumnezeu” (Marcu 12, 28-34). Sfantul Ioan Teologul, apostolul iubirii dumnezeiesti, spune: „Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: Cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau” (I Ioan 4, 20-21). Sfantul Apostol Pavel spune: „Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii” (Romani 13, 8-10). Teodor Danalache articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/iubirea-departelui-140758.html

Explore posts in the same categories: ...fides in..., de prin ziare..., de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: