poveste de departe


Într-o localitate din Muntii Pamir se vorbeste limba româna
de Acad. Nicolae Dabija

Întâmplarea de mai jos mi-a fost povestita de un scriitor tadjic, acum vreo zece ani. Mi s-a parut instructiva prin ingeniozitatea de care da, câteodata, dovada basarabeanul nostru când e pus în conditii-limita.
În primii ani de dupa razboi, un compatriot de-al nostru, ca sa scape de deportare, a fugit în… chiar locurile catre care erau deportati unii dintre consângenii sai.
Adica nu chiar acolo, dar cam încolo. S-a ascuns în niste munti de la celalalt capat al fostei URSS, undeva aproape de frontiera cu Afganistanul, într-un aul din Badahsanul-de-Munte al Tadjikistanului, într-o scoala pierduta în Muntii Pamir, si a predat toata viata sa, timp de aproape cinci decenii, limba franceza.
Aulul era mic, situat între doua prapastii de munte, rar cine ajungea în acel satuc, rar cine pleca din el.
S-a întâmplat ca în toiul restructurarii un tadjic sau o tadjica din acel catun sa coboare ca sa-si încerce puterile ca sa intre si el (sau ea) la o institutie de înva?amânt, unde urma sa sustina si examen la limba franceza.
Dar, spre stupefac?ia membrilor comisiei de examinare, desi acestia erau mari specialisti în studiul limbii franceze, nici unul dintre ei n-a priceput nici o iota din ce le vorbea în franceza candidatul. Fostul elev, cel mai bun la obiectul respectiv din acea scoala, a ramas si el foarte surprins ca acestia nu-l în?elegeau.
Alertata, comisia a anuntat pe data ministerul, iar Ministerul Înva?amântului din Tadjikistan a trimis o inspectie sa vada ce fel de franceza se preda acolo în aulul cela din creierul muntilor, de n-o poate pricepe nici un specialist.
Ajunsi la fata locului, membrii comisiei au constatat cu stupoare ca mai bine de patruzeci de ani, în loc de limba franceza, basarabeanul nostru le predase mai multor generatii de tadjici limba… româna. Cu atât mai mult, le-a recunoscut membrilor înaltei comisii, de-acum batrnul profesor, ca o alta el nici nu cunoaste.
Pâna la urma comisia a fost de acord cu argumentele ca si limba româna e o limba straina, ca si ea e una de provenien?a latina, ca si limba româna e frumoasa, ca si ea poate fi vorbita în niste tari din lume s.a.m.d.
Comisia a dat pâna la urma a lehamite din mâna si – cum profesorul era prea batrân si-l iubea tot aulul, ca sa-l pedepseasca prea aspru – i-a permis s-o predea mai departe, pâna va sosi în localitate un specialist de adevarata franceza, cu o singura conditie – sa nu-i mai spuna limbii predate de el „franceza”, ci româna…
Astfel, în cataloagele acelei scoli – unica în Tadjikistan, dar banuim si-n toata Asia Mijlocie – la capitolul „limba straina” e trecuta „limba româna”, iar multi dintre maturii care ?in în mâini atestatele acelor fii si fiice de tadjici se întreaba poate în gândul lor: la ce le-o fi trebuind acestora limba româna si unde o vor putea aplica acestia vreodata în viata lor de tadjici?!
Mi s-a mai povestit ca – asa cum în acea fosta republica sovietica începuse imediat dupa aceea si un razboi fratricid, care mai continua – autoritatile au si uitat în curând de „profesorul” basarabean, un alt profesor de „limbi straine” Ministerul de la Du?anbe si asa n-a mai expediat în satucul din vârful Pamirului, acesta predând în continuare limba româna acelor tadjico-persani. Cum domnul profesor a fost unul bun, dar si exigent –neposedând suficient de bine nici tadjica, nici rusa, a comunicat cu mai multe genera?ii de elevi deveniti ulterior parinti si bunici doar în „franceza” lui –, tot aulul cela de lânga Afganistan vorbeste doua limbi: tadjica si româna.
Iar când a aflat ca ministerul inten?ioneaza sa le trimita un alt profesor, mai tânar, cu o altfel de „franceza” „adevarata”, satul a expediat pe data o scrisoare de protest la Du?anbe, men?ionând ca el nu doreste o alta franceza, ca el s-a obisnuit cu aceasta vorbita de „efendi înva?ator” si pe care locuitorii lui – fiind elevi sârguincio?i la vremea lor – o cunosc suficient ca sa-?i poata ajuta copiii sau nepo?ii sa-si faca temele pentru acasa, fiind si prea batrâni ca s-o ia de la capat.

 

material primit pe mail

Explore posts in the same categories: vorbe primite, vorbe-napoiate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: