fulguiri…


pot fi

 

lucrurile inutile sunt vizibile

pentru că celelalte îşi văd lungul nasului

şi îşi cunosc locul

 

cerul nu-şi numără norii pentru a-şi vedea preaplinul

şi nici norii nu-şi caută locul sau culoarea

ei se nasc şi mor, pete de culoare

rătăcitoare

 

copacul nu-şi numără frunzele şi nici rădăcinile

dar pământul simte fiecare fir ce se naşte

sfărâmându-i stabilitatea

şi e conştient că fără rădăcini

s-ar pierde pe sine

 

atâta timp cât capul meu sprijină cerul

fără a pretinde recunoştinţă

şi picioarele calcă pământul fără a plăti tribut

eu sunt.

 

lumea nu este nici mai bogată şi nici mai săracă

pentru că eu sunt

dar cine oare e dispus să-mi ia locul?

Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, coltul cu poezii, de suflet...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: