ca o depresie…politica


o toamna trista bate in ferestre
un teatru si mai trist isi numara lojele
umbre ramase din stagiunile trecute
si roluri ingropate in afise smulse
strazile se ascund sub pasi trecatori
ploaia bate pe la toate usile resemnata
otravurile au primit viza de lucru
anulandu-i normalitatea chioara
turbinele macina sisturi revoltate
dintele cariat se viseaza-n palat de aur
iar imparatul uita ca e atat de gol
incat nici ecoul nu-l mai reflecta
nici padurile nu se simt prea bine
si-au luat cheresteaua-n dulapi
si trec granita cu acte de buna purtare
fara sa se mai uita inapoi
cine mai crede in limpezimea izvoarelor
nu a intrebat tumorile canceroase
ce rasar ca ciupercile pe toate malurile
pana la gurile de varsare
Explore posts in the same categories: ai carte?, ale mele, atitudini, de prin ziare...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: