Archive for the ‘despre starea culturii’ category

OMUL ZILEI – Paul Negoescu. Regizor

martie 18, 2013

OMUL ZILEI -Paul Negoescu. Regizor
Autor: Paul Rogojinaru18 Mar 2013 – 00:05

OMUL ZILEI - Paul Negoescu. Regizor

De o bună bucată de vreme începe să nu mai fie pentru nimeni o mirare, ci o reînnoită bucurie faptul că filmele româneşti tind să câştige numeroase trofee şi premii la festivalurile la care participă. Astfel, pelicula “O lună în Thailanda”, debutul în lungmetraj al regizorului Paul Negoescu, a câştigat sâmbătă seară premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor (FIPRESCI), pentru cel mai bun film din competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Sofia. În cadrul festivalului au fost prezentate 200 de filme (lungmetraje, scurtmetraje şi documentare), printre invitaţii speciali numărându-se regizorul Costa-Gavras şi fraţii celebri Paolo şi Vittorio Taviani. “O lună în Thailanda” relatează povestea lui Radu (Andrei Mateiu), care, în noaptea Anului Nou, descoperă că nu e mulţumit de viaţa sa sentimentală şi decide să se despartă de prietena sa, Adina (Ioana Anastasia Anton). Porneşte într-o călătorie prin cluburile şi petrecerile bucureştene în căutarea fostei iubite (Sînziana Nicola). Întrebarea este însă dacă ea este cu adevărat femeia de care Radu are nevoie. Negoescu a mai participat cu pelicula sa la Festivalul de Film de la Veneţia, Festivalul Internaţional de Film Francofon de la Namur, la Festivalul de Film de la Zürich în competiţia oficială şi la Festivalul Noului Cinema de la Montreal, în selecţia internaţională. Pentru acest premiu câştigat chiar cu filmul său de debut în lungmetraj, Jurnalul Naţional îl declară Omul Zilei pe tânărul regizor Paul Negoescu.

articol preluat:  http://jurnalul.ro/calendar/omul-zilei-paul-negoescu-regizor-639391.html
Reclame

sa dam Cezarului…

martie 15, 2013

http://falezedepiatra.net/

o seara la opera

martie 15, 2013

„Dau un leu, pentru festivalul meu!”

martie 14, 2013

 

Update: ICR respinge de la finantare cele mai importante evenimente culturale din Romania. Sunt invocate motive „tehnico-financiare”
de MVA     HotNews.ro
Joi, 14 martie 2013, 17:56 Actualitate | Esenţial

 

Andrei Marga, presedintele Institutului Cultural Roman
Andrei Marga, presedintele Institutului Cultural Roman
Foto: PNL
 Sase dintre cele mai cunoscute si de succes evenimente culturale organizate in Romania au fost declarate neeligibile pentru finantare de catre Institutul Cultural Roman. Printre ele se numara TIFF, Festivalul National de Teatru sau Festivalul de Jazz de la Sibiu, care au fost respinse in „etapa administrativa de selectie a dosarelor”.

Conducerea ICR a anuntat miercuri ca „fiecare aplicant va primi, in cursul zilei de astazi, un e-mail in care li se va explica motivul pentru care dosarul a fost declarat neeligibil”. Joi, 14 martie, acest e-mail nu ajunsese inca la o parte dintre concurentii respinsi.

„Autoritatea finantatoare are obligatia de a verifica daca solicitantii intrunesc toate conditiile de participare la selectie”, se mentioneaza in comunicatul ICR. Printre proiectele declarate neeligibile in aceasta etapa administrativa se numara:

  • Festivalul International TIFF de la Cluj;
  • Festivalul de Jazz de la Sibiu;
  • Festivalul de film independent Anonimul;
  • Festivalul National de Teatru organizat de UNITER;
  • Festivalul de film documentar One World Romania;
  • Festivalul National de Teatru Tanar IDEO IDEIS;
  • productia pe DVD a filmului premiat la Cannes „Dupa dealuri” si regizat de Cristian Mungiu.

Printre proiectele declarate eligibile gasim:

 documente
  • Analiza strategiilor de dezvoltare urbana pe coasta Marii Negre in anii 60-70. Studiul raporturilor si schimburilor din bazinul Marii Negre – Turcia si Romania (candidat: B.I.A. Istudor Sorin O. Nicolae);
  • Gala premiilor VIP (Editura Arte);
  • proiectul Minerva care include dizertatii si recitaluri de poezie (Asociatia Bibliopolis);
  • proiectul fotografic „Din mosi-stramosi: Valea Trotusului”.

Din informatiile HotNews, pana joi 14 martie, e-mail-ul in care urmau sa fie explicate motivele respingerii nu a fost primit de o parte dintre concurenti. In comunicatul ICR s-a precizat ca acest e-mail va fi trimis in cursul zilei de miercuri.

UPDATE: Institutul Cultural Roman a revenit cu o precizare, ulterioara publicarii stirii HotNews.ro, in care mentioneaza ca respingerea proiectelor s-a datorat „strict aspectelor de ordin tehnico-financiar”.

„Se intelege ca de indata ce dosarul cu actele tehnico-financiare va fi depus si corespunde cerintelor legale, proiectul devine eligibil”, considera comunicatul ICR. „In acest sens, solicitam respectarea perioadei legale de contestatie in asa fel incat sa poata fi luate in discutie toate proiectele ce au documentatia in conformitate cu OG nr 51/1998 (privind imbunatatirea sistemelor de finantarea programelor, proiectelor si actiunilor culturale, aprobata prin Legea nr 245/2001 cu modificarile si completarile ulterioare). Ultima zi de depunere a contestatiilor este 18 martie.”

In anuntul initial publicat pe site-ul ICR a lipsit orice precizare clara in acest sens.

Iacob Florea, directorul Directiei ICR de promovare a culturii, a declarat pentru Mediafax ca respingerea dosarelor Uniter si TIFF a fost o decizie tehnica luata de comisia ICR care a verificat conformitatea dosarelor. Asadar, au fost acceptati doar cei care au depus la dosar toate actele necesare. „Prezenta pe site-ul Institutului nu reflecta si nu vorbeste despre calitatea si importanta dosarelor”, a precizat Florea.

articol preluat: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14416611-icr-respinge-finantare-cele-mai-importante-festivaluri-culturale-din-romania.htm
NB: e timpul sa ne intoarcem in pestera?

concurs

februarie 26, 2013

Teatrul Romanesc
Teatrul National Timisoara, în calitate de organizator, lanseaza Concursul National de Dramaturgie, editia 2013. CND se adreseaza dramaturgilor de limba româna, debutanti sau consacrati, din România sau diaspora.

Dosarele sunt asteptate la secretariatul Teatrului National pâna cel târziu sâmbata, 23 martie 2013, data postei.

http://teatrul.com/concurs-national-de-dramaturgie-timisoara-2013/

omul si vioara

februarie 10, 2013

Alexandru Tomescu, sunetul Stradivarius: In Romania, normalitatea e ceva exotic – Interviu Ziare.com (II) 
Alexandru Tomescu, sunetul Stradivarius: In Romania, normalitatea e ceva exotic - Interviu Ziare.com (II)
O vioara venerabila ascunde o multime de secrete si de povesti pe care numai talentul viu le poate scoate la iveala. Dar Alexandru Tomescu reuseste sa comunice intr-un fel aparte cu vioara Stradivarius, sa fie un om al secolului al XXI-lea, care intelege si vorbeste perfect limba unui lucru creat in 1702.

Instrumentele muzicale create de Antonio Stradivari nu au fost inca egalate de nimeni. Pentru lutieri, spune Alexandru Tomescu intr-un interviu acordat Ziare.com, sfantul Graal este construirea unei viori cel putin la fel de buna ca un Stradivarius.

Alexandru Tomescu este asociat, din 2007, cu numele acestui instrument atat de pretios. Cara cu el, aproape zi de zi de atunci, cateva milioane de euro. Nu sunt bani cash, nici stivuiti in carti de credit, ci ascunsi intr-o cutie banala de vioara.

Alexandru Tomescu: In Romania, nu e prea putin oxigen pentru cultura – Interviu Ziare.com (I)

Dincolo de vioara Stradivarius, Alexandru Tomescu incearca sa traiasca cat se poate de normal, „intr-o tara in care normalitatea este mai degraba ceva exotic”. Este pasionat de fotografie si calatorii si este fan Ada Milea. Munceste foarte mult pentru proiectele sale umanitare

Vioara Stradivarius este considerata cea mai buna din lume. Ce o diferentiaza de celelalte viori?

Totul si nimic! La prima vedere, Stradivariusul este o vioara la fel ca toate celelalte, nici mai mica, nici mai mare, nici batuta cu nestemate… Marii specialisti insa pot recunoaste dintr-o ochire un Stradivarius original.

Alexandru Tomescu interviu 2

Secretul se ascunde mai degraba in interiorul viorii. Eu, ca violonist, l-am recunoscut ca atare de la primul arcus pe care l-am tras pe corzile sale. Un sunet de o dulceata si o forta incredibila, o calitate ce nu a putut fi egalata de niciun alt lutier pana in ziua de azi.

Si au incercat si inca mai incearca! De aceea sunt lucrurile frumoase in domeniul nostru, datorita acestei cautari continue. Pentru lutieri, sfantul Graal este construirea unei viori cel putin la fel de buna ca un Stradivarius.

Cum va obliga pe dumnevoastra, ca artist, faptul ca tineti un asemenea instrument in brate precum celebra vioara Stradivarius Elder-Voicu?

Vioara Stradivarius nu ma obliga, ma imbie… Ma imbie sa devin un violonist, un artist cu mult mai creativ, mai bun. Este un vis pe care il traiesc aievea, in fiecare zi. Sunt profund miscat in momentele in care realizez constient ca tin in maini unul dintre putinele obiecte perfecte, aproape perfecte, create vreodata de mana omului. Este o mare raspundere fireste, deoarece imi dau seama ca o astfel de vioara, indiferent de valoarea ei exprimata in bani, este de fapt de neinlocuit.

In afara de satisfactia de a canta la un asemenea instrument muzical exatrordinar, nu ati simtit si povara de a avea in grija un asemenea instrument valoros? Ce masuri de securitate se iau pentru vioara Stradivarius?

Alexandru Tomescu interviu 2

E drept ca a avea pe mana un obiect care valoreaza peste 2 milioane de euro presupune ceva responsabilitati. Dar cred ca acestea sunt omniprezente in viata noastra. Ma gandesc ca nu exista vreun privilegiu care sa nu aduca si responsabilitati, dar in cazul meu, ele sunt departe de a constitui o povara. Cred ca e un pret care merita platit pentru minunea de a tine in mana un instrument exceptional. Vioara este depozitata in conditii de maxima securitate, pazita 24/24, iar atunci cand am un concert cu Stradivariusul, sunt de fiecare data insotit de bodyguarzi care sunt cu ochii pe el.

Ati devenit cunoscut publicului larg din Romania in 2007, cand ati primit vioara Stradivarius Elder-Voicu. Exista pericolul ca un muzician sa fie pus in umbra de instrumentul sau?

Daca este vorba despre un muzician slab, probabil ca ar putea exista un astfel de pericol. Sa nu uitam insa ca vioara este indisolubil legata de cel care o trezeste la viata, de violonist. Oricat de buna ar fi vioara, daca violonistul nu este talentat, totul este in van.

Cand va trebui sa trageti linie, ce i-a adus Alexandru Tomescu viorii Stradivarius?

In general o vioara e capabila sa „memoreze” trasaturile celui care a cantat pe ea un timp indelungat. Este cunoscuta o anecdota in care ne este relatat cum la un concert al lui Salvatore Accardo, cantand pe un Stradivarius, oamenii au avut impresia ca il au in fata pe Zino Francescatti, cel in a carui posesie se aflase pana atunci respectivul instrument. Acest lucru demonstreaza ca viorile nu sunt simple obiecte, ci au o personalitate a lor, greu de masurat.

Nu stiu daca vioara singura mi-a adus notorietatea, ci mai degraba lucrurile pe care le-am facut impreuna – turneele, discurile, concerte de tot felul. Pentru mine cea mai mare bucurie in relatia cu vioara a fost si este faptul ca am posibilitatea de a o aduce pe scena, acolo unde este locul ei, pentru a bucura prin sunetul ei mii si mii de oameni. Mi se rupe inima atunci cand aud de viori care stau si raman neatinse de violonisti prin muzee sau colectii particulare – din fericire, Stradivarius Elder-Voicu are o cu totul alta soarta.

Dar viata dumneavoastra de dincolo de Stradivarius cum arata? Ce altfel de muzica ascultati, ce pasiuni mai aveti?

Incerc sa duc o viata cat se poate de normala, atat cat e posibil asta in Romania, unde normalitatea e ceva mai degraba exotic. Imi place sa petrec timp cu familia si cu prietenii, sa citesc, sa caut mereu cate ceva nou. Nu e un secret ca sunt un mare fan al Adei Milea, dar ascult cu mare placere orice fel de muzica.

Alexandru Tomescu interviu 4

Imi place sa calatoresc, uneori incerc sa ma exprim si cu ajutorul imaginii, mai exact prin intermediul fotografiei… Dar cea mai mare parte a timpului o petrec studiind.

Sustineti Fundatia Special Olympics. Vorbinti-ne putin despre tinerii sportivi cu diazabilitati si sprijinul dumneavoastra pentru acesti copii.

Revin la „cliseul” acestui interviu, care iata, tinde sa se transforme intr-un laitmotiv: „daca vrei cu adevarat, poti”. Acesti copii au investit toata forta in crezul lor si au reusit niste performante unice. Au intregistrat record dupa record, au muncit enorm pana au ajuns campioni, cum sa nu vrei sa ii sustii in conditiile acestea?

De altfel, Special Olympics nu e singura organizatie alaturi de care ma implic. Sunt ambasador al Fundatiei Hope and Homes for Children Romania (HHC). Aceasta este o fundatie unica in Romania: membrii ei si-au propus sa inchida toate orfelinatele de tip vechi, iar copiii sunt fie reuniti cu familiile de provenienta, fie plasati in asistenta maternala, fie in case de tip familial.

Avand ca deviza „o casa si o familie pentru fiecare copil”, HHC le da sansa unei copilarii cat mai aproape de normalitate, facand tranzitia de la un sistem care nu putea face fata ingrijirii atente a copiilor, catre unul in care fiecare este ascultat, ingrijit, iubit. Deja toate orfelinatele de tip vechi din judetul Maramures au fost inchise si ne dorim ca pana in 2020, orfelinatele din toata tara sa fie istorie. De asemenea, HHC este activ si in prevenirea abandonului, asistand un numar important de familii in care exista un risc crescut ca parintii sa se desparta de copii din motive financiare.

Am inceput interviul discutand despre copilarie, va rog sa-l incheiem cu gandul la viitor. Care e urmatoarea provocare pentru dumneavoastra?

Urmatoarea provocare este urmatorul concert si nu vor fi putine in perioada urmatoare! Fie ca este vorba despre concerte alaturi de colegii mei din cvartetul Ad Libitum, fie de revenirea mea pe scena filarmonicii bucurestene, fie de urmatoarea editie a turneului Stradivarius – fiecare concert in sine este o provocare pe care o iau mereu in serios.

articol preluat integral: http://www.ziare.com/cultura/cultura-romaneasca/alexandru-tomescu-sunetul-stradivarius-in-romania-normalitatea-e-ceva-exotic-interviu-ziare-com-ii-1217704

traire si impostura

februarie 10, 2013

Poetul Florin Silişteanu (stânga), singurul membru al Uniunii Scriitorilor fără Bacalaureat, mai face câte-un bănuţ prezentând spectacole de manele şi de miss FOTO: SILISTEANUFLORIAN.BLOGSPOT.RO

Prima instituţie literară a ţării s-a umplut de impostori, dar şi de pensionari care profită de pe urma statutului de scriitori pentru a-şi rotunji pensiile.

 Uniunea Scriitorilor din România (USR) îşi continuă parcursul post-revoluţionar controversat. În 1995, Mario Vargas Llosa, laureatul premiului Nobel pentru literatură, sosit într-o vizită la Bucureşti, ironiza Uniunea Scriitorilor pentru „pragmatismul care pare să nu-i caracterizeze pe restul colegilor din întreaga lume, de a transforma o clădire de patrimoniu, primită în dar după Revoluţie, în cazino“. Mai multe sciziuni şi certuri între scriitori au măcinat instituţia în anii ’90. Azi, USR numără 2.400 de membri. Dintre aceştia, 600 sunt pensionari şi beneficiază de pensii suplimentare de la stat.

Despre cât de merituoşi sunt scriitorii pensionari care se bucură de acest supliment bănesc şi despre kitsch-ul din Uniunea Scriitorilor, într-o analiză „Weekend Adevărul“.

ÎN AŞTEPTAREA TRILOGIEI DESPRE FUEGO

Am prezentat pe adevarul.ro, la finalul anului trecut, cazul scriitoarei Dora Alina Romanescu, membră a Uniunii Scriitorilor – filiala Constanţa, a cărei „capodoperă“ o reprezintă două cărţi despre viaţa cântăreţului Fuego. Urmează a treia carte, ne asigură scriitoarea.

„Chipul atât de frumos al lui Fuego nu este părăsit decât rareori de zâmbetul şugubăţ, neastâmpărat. Trăirile intense, dăruirea cu care tratează publicul, face din Fuego o flacără care încălzeşte sufletul, luminează calea, iar fiecare clipă trăită alături de el dă vieţii sens şi frumuseţe“, este un fragment ales la întâmplare din cartea „Fuego – Mărturii de iubire“ (n.r. – am păstrat punctuaţia originală şi dezacordurile gramaticale). Creaţia doamnei Romanescu a fost considerată de membrii filialei Constanţa a Uniunii Scriitorilor drept remarcabilă, motiv pentru care au primit-o, în 2009, în breasla lor. Cel mai ardent susţinător al Alinei Romanescu a fost scriitorul Ion Roşioru (membru USR şi el), care a comparat ascensiunea lui Fuego, aşa cum e ea descrisă în cele două cărţi, cu „un calvar iisusic“.

Ca semn de preţuire pentru îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional, Dora Alina Romanescu beneficiază de pensie specială, de scriitor-pensionar, ceea ce-i saltă veniturile de 1.200 de lei (pensia după o carieră de învăţătoare) la 1.800 de lei.

Dora Alina Romanescu (pe numele ei adevărat Saveta Georgescu) a scris despre „calvarul iisusic al lui Fuego“ FOTO: DORAALINAROMANESCU.RO

Criticul literar Carmen Muşat pune punctul pe „i“: „Problema este ce înţelegem prin scriitor. Nu orice om care mâzgăleşte hârtia poate fi încadrat în această categorie. Uniunea Scriitorilor ar trebui să aplice nişte criterii de selecţie mult mai dure. A fi scriitor şi membru al Uniunii Scriitorilor ar trebui să însemne ceva. Ei au nevoie de masă de manevră şi de aceea primesc pe oricine“.

PREMIU DE DEBUT PENTRU UN REBUT


Mihaela Burlacu (44 de ani), „una dintre cele mai prolifice şi sensibile scriitoare din spaţiul dobrogean“, după cum o caracterizează presa locală, este o femeie care a făcut de toate în viaţă. A fost contabila clubului sportiv Farul Constanţa, purtătoarea de cuvânt a Direcţiei Regionale de Poştă şi consilier superior la primăria oraşului Eforie. Din această ultimă postură, a organizat un concurs de desene şi literatură pentru elevi, cu ocazia Zilei Îndrăgostiţilor, precum şi un concurs de poezie cu tema „dragostea“. A prins drag de cultură şi a pus mâna pe condei. În 2006, a publicat cartea de proză scurtă „Te iubesc e prea puţin“, iar mai apoi a scris încă patru romane. În total, sute de pagini patetice, jalnice din punct de vedere stilistic şi lipsite de orice valoare literară. „Acum eram plină de forţă. Ca un zbor de pasăre spre lumină, după o săptămână, am realizat exact situaţia care mi se întâmplă“, sună un pasaj din povestirea „Femeia-aisberg“.

Comisia de Evaluare a considerat totuşi că Mihaela Burlacu (foto dreapta) este suficient de valoroasă pentru a deveni membră USR. Mai mult, Mihaela Burlacu a primit, în 2006, premiul de debut al USR (filiala Dobrogea) pentru volumul „Te iubesc e prea puţin“, din care redăm un mic fragment: „Povestea de dragoste rămâne în veci a noastră! Este singurul lucru pe care îl luăm cu noi înşine în veşnicie. Sunt atâtea cazuri când ne vine rândul să ne ducem pe un alt tărâm, pe patul de moarte, şoptim sau strigăm numele iubitului nostru etern!“.

„Nu vreau să-l supăr prea tare pe Nicolae Manolescu, dar mi se pare că au intrat prea mulţi oameni în Uniunea Scriitorilor. E greu să mai ţii la calitate când accepţi atât de mulţi membri”.
Eugen Simion
critic literar şi academician

Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor
– Două cărţi publicate
– Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani
– Dosar de presă cu referinţe critice
– CV şi cerere de primire
Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani.

„Henry Miller de Caracal“, cel mai tânăr membru al USR, şi cartea care pute

Problema pensionarilor nu este totul. Uniunea acceptă în rândurile ei şi membri tineri. Dar, din nou, valoarea lor e discutabilă. Cel care se mândreşte cu titlul de cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor este Liviu Andrei, supranumit „Henry Miller de Caracal“, pentru stilul său scatologic practicat nici măcar în Caracal, ci la Craiova.

Liviu Andrei, la mare. Aşa arată viitorul literaturii române   FOTO: http://literaturadecutit.wordpress.com

Liviu Andrei are 28 de ani, e realizatorul unor emisiuni la un post de televiziune local şi îşi  poartă perciunii extrem de ascuţiţi. Criticii olteni, care de altfel l-au propulsat în Uniunea Scriitorilor, îl asemuiesc şi cu James Joyce! Iată un scurt pasaj din ultimul roman al lui Andrei, „Gayzer“: „Destinul urla. Urla ca o băşină de fasole groasă. Sfinctereala şi prosteala prostatei trebuiau să se facă muci şi să dispară. Ovidiu avea să-şi schimbe pielea printr-o puşcărioară. Frecatul de Aurică nu-i mai grăbea năpârlirea iar Ginuţa cea luciferică îi cariase muşcătura care-i atrăgea atât de mult bărbatul (n.r. – nici noi n-am înţeles ce vrea să spună autorul). Jucase pizdeşte. Mişeleşte. Curveşte. Era dată dreacu. Cântase la penisul lui Aurică ca la un fluier cărnos“.

FLORIN SILIŞTEANU, SINGURUL MEMBRU USR FĂRĂ BAC

„Eu sunt singurul membru al Uniunii Scriitorilor din România fără Bacalaureat“, se laudă poetul piteştean Florin Silişteanu. Nu ne găsim în măsură să-i contestăm valoarea de poet. Are Silişteanu destule altele de contestat. Ca revoluţionar („Adevărul“ a scris despre parodia de Revoluţie de la Piteşti), Silişteanu a încasat peste un miliard de lei vechi din indemnizaţii.

Dar, pentru că nu se ajunge cu banii, mai prezintă şi concerte de manele în cluburile de lângă Trivale. L-am întrebat de ce o face şi a răspuns zâmbind: „Mai fac şi eu câte un bănuţ, bătrâne!“.

Florin Silişteanu (penultimul din dreapta), alături de micul manelist Babi Minune şi formaţia lui.

„CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE BECALI?“

În 2007, „Evenimentul zilei“ prezenta pe larg drama pensionarului Ion Moise, scriitor bistriţean, membru al Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj. Moise dorea cu tot dinadinsul să scrie o carte-interviu cu şi despre Gigi Becali: „Prima întrebare este chiar titlul cărţii: «Cine eşti dumneata, domnule Becali?». Cine eşti, că s-au spus despre dumneata vrute şi nevrute? Vedeţi, îl iau tare la început, pentru ca apoi să-i ridic uşor mingea la fileu: despre cum a reuşit să se îmbogăţească atât de repede, despre faptul că este un model pentru tineri, despre percepţia lui la muntele Athos“.

Bătrânul scriitor mărturisea că vrea banii lui Becali, pentru că are nişte romane în sertar pe care nu le poate publica din lipsă de fonduri. Moise avea antecedente cu oamenii de fotbal. În trecut, îl mai şantajase pe Jean Pădureanu, preşedintele Gloriei Bistriţa, pentru a-şi publica o carte. Până la urmă, visul lui Ion Moise de a pune în pagini viaţa lui Becali nu s-a realizat. El a murit neîmpăcat la finalul anului trecut.

LIBER LA KITSCH-URI

Excluderile din Uniunea Scriitorilor sunt rare şi nu au legătură cu publicarea unor cărţi slabe. „Excluderea se face pentru fapte pedepsite de lege sau pentru prejudicii grave aduse imaginii USR“, spune Nicolae Manolescu, preşedintele USR.

I-am prezentat acestuia cazul scriitorului bistriţean Ion Moise, care a vrut să scrie o carte despre Gigi Becali. Ar fi fost el exclus dacă şi-ar fi dus la îndeplinire planul?  „Libertatea de expresie fiind garantată, mi-e greu să vă spun dacă o carte despre binecunoscutul parlamentar ar fi putut constitui motiv de sancţiune. Mai degrabă, nu. În fond, prejudiciul, într-un astfel de caz, nu e al USR, ci al autorului însuşi“, a explicat Manolescu.

„Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi”.
Nicolae Manolescu
preşedintele Uniunii Scriitorilor

Florin Lăzărescu: „M-am făcut scriitor fiindcă îmi place. Nu pentru bani de la stat“

Florin Lăzărescu (38 de ani), unul dintre cei mai apreciaţi prozatori români, ale cărui romane au fost traduse în franceză, germană,  spaniolă, italiană, slovenă, maghiară şi croată, nu este membru al Uniunii Scriitorilor.

„Am mulţi prieteni în Uniunea Scriitorilor – spune Lăzărescu – dar nu am aderat pentru că sunt foarte mulţi oameni care nu au ce căuta acolo şi nu vreau să mă asociez cu ei. Eu nu am nevoie de certificate de la USR. Uniunea Scriitorilor mă amuză. E ceva à la Caragiale. Funcţionează în bunul spirit românesc al formelor fără fond.“ Lăzărescu e de părere că Uniunea trebuie desfiinţată şi reînfiinţată pe alte principii, întrucât „alegerile şi modul în care e condusă seamănă cu alegerile şi conducerile politice“.

Florin Lăzărescu explică de ce este incorectă legea pensiilor speciale pentru scriitori: „Eu nu am vrut să fac bani, că dacă voiam asta mă făceam fotbalist. M-am făcut scriitor pentru că îmi place. Nu aştept să îmi dea statul bani“. Nicolae Manolescu răspunde: „Tinerii care refuză să stea alături de scriitori pe care nu-i socotesc valoroşi fac foarte bine că nu solicită aderarea. Au şi ei dreptul lor: la aroganţă“.

“Uniunea are aproape 3.000 de scriitori. Despre câţi scriitori se vorbeşte în ţara asta? Despre 200, maximum. Ăştia reprezintă România în afara ţării. Nu cei despre care nu a auzit nimeni nici măcar în judeţul lor”.
Florin Lăzărescu
scriitor

PE FLORIN IARU ÎL DAU AFARĂ DIN UNIUNE

Poetul Florin Iaru este membru în Uniunea Scriitorilor, dar, spune el, „nu pentru multă vreme. O să mă dea afară“. De ce?, l-am întrebat. „Că am scris rău despre Uniune. Uite, Nicolae Manolescu vrea să schimbe Statutul pentru a putea fi ales, astfel, a treia oară. Până acum era ca la preşedinţie: două mandate. El vrea să schimbe, să fie mandate nelimitate. Nicolae Manolescu nu prea s-a preocupat de Uniunea Scriitorilor. El stă mai mult pe la Paris, e ambasador UNESCO“, spune Iaru.

„Votul Consiliului care a reintrodus posibilitatea unui al treilea mandat, existent, de altfel, dintotdeauna, cu excepţia Statutului din ultimii trei ani, a fost unanim. Cât priveşte timpul consacrat de mine la USR, întrebaţi-i pe colegii mei din conducere sau pe colegii mei care au dorit să mă întâlnească dacă şi câte absenţe mi-ar pune!“, replică Nicolae Manolescu.

„Uniunea nu mai are bani. Stă la mila Guvernului. Acum jumătate de an era în situaţie de faliment. A venit Guvernul şi i-a ajutat. Păi, la anu’ ce-o să facă?”
Florin Iaru
poet, membru (încă) în USR

I had a dream

Am avut şi eu un vis destul
De ciudat, în care mă urmărea
Un om, hămesit să-mi devoreze căcatul.
„Ştii“, mi-a mărturisit, „sunt un canibal
Destul de laş. Şi de înapoiat. Mănânc doar dâra oamenilor,
Ce rămâne în urma lor, în timp.“
„Mănânci căcat!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„Aşa e“, a recunoscut, cu umilinţă,
„Dar nu m-aş da în lături nici de la o gură de pişat,
Proaspăt, eventual direct de la sursă.
Şi aş aprecia enorm să-ţi fumez
Unghiile de la picioare, tocate mărunt, sau
Părul, sau pielea pe care o năpârleşti, sau
ce mai laşi în urmă. Sunt
Un canibal întârziat, dar autentic.“
„Chiar că eşti retardat!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„De ce nu te consumi pe tine însuţi?“
„N-am atins un grad suficient de
Stres sau de
Iluminare spirituală.“
[…]*
„Îmi pare rău, s-a scuzat el, cu demnitate,
Am deosebita onoare să fiu
Întâi-mâncătorul tău de căcat personal.
Orice om de treabă, mare şi tare prin ziare, are, prin lege, dreptul
La unu-doi – sau mai mulţi – mâncători – personali! – de căcat.
Contribui, prin eforturile mele, la
Pokemondializare. Trăiască şi înflorească regimul de căcat!
Mă omori când tragi apa!“
„Oh, shit!“ am strigat, cu dispreţ.
„Yes, please!“ i s-a luminat toată faţa, plină de speranţă.
„Prefer un regim republican, de banane…“ S-a uitat la mine trist, cu dezamăgire…

Pe cerul albastru al privirii sale se iviseră nouri…
„Ce doreşti de la mine?“ – i-am strigat eu, semeţ.
„Nimic mai simplu: Viaţa şi Opera. În lingouri
Cât mai compacte, de căcat
Soldăţesc“, mi-a răspuns, îndrăzneţ.
„Prietene, ai o viaţă de tot căcatul!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„Ştiu“, a oftat el, cu încântare. „Nu e minunat?“

Mădălin Roşioru
membru al Uniunii Scriitorilor

*două dintre versurile acestei poezii sunt nepublicabile

Mădălin Roşioru sparge barierele literaturii române

„USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă. Ea apără drepturile scriitorilor, fără a-i împărţi pe căprării, cum văd că procedaţi dumneavoastră”
Nicolae Manolescu
preşedintele USR

Scriitorii pensionari: asistaţi social sau merituoşi?

În 2007, USR a ajuns în atenţia publică în momentul în care a intrat în vigoare „Legea Uniunilor de Creatori“ (Legea 8/2006). Astfel, scriitorii pensionari (laolaltă cu pictorii, sculptorii, muzicienii, arhitecţii şi actorii pensionari) beneficiază de la 1 ianuarie 2007 de pensii speciale care se calculează la 50% din cuantumul pensiei pe care o încasează de drept. Legea este din start discriminatorie, în special în cazul scriitorilor, pentru că variază nu în funcţie de valoarea literară, ci de meseria pe care aceştia au prestat-o. De exemplu, un scriitor pensionar care a lucrat în Ministerul Apărării va încasa lunar mai mulţi bani de la USR decât un scriitor pensionar care a fost profesor. Am analizat în articolul de faţă cazul scriitorilor pentru că este breasla în care se pot infiltra cel mai uşor impostorii. Dacă în arhitectură sau muzică e dificil să pătrunzi fără cunoştinţe temeinice, în tagma scriitorilor se poate infiltra orice om care ştie literele alfabetului.

Legea nr. 8 din 11 ianuarie 2006

privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică

ARTICOLUL 1
Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.
Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată. Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie.

„PSD-UL M-A SUSŢINUT“

10.600 de creatori ieşiţi la pensie (între care 600 de scriitori pensionari) beneficiază de pe urma acestei legi. Anual, bugetul de stat alocă peste 17 milioane de euro pentru aceste indemnizaţii. Ceea ce înseamnă că de la intrarea în vigoare a legii şi până în prezent, statul a cheltuit peste 100 de milioane de euro pentru aceste indemnizaţii speciale.

Iniţiatorul acestei legi care încalcă principiul egalităţii în acordarea pensiei este un artist controversat: fostul deputat Zamfir Dumitrescu, pictor la bază. Zamfir Dumitrescu este cunoscut în lumea artistică pentru portretele pe care le-a realizat, înainte de 1989, pentru familia Ceauşescu.

„Legea pensiilor suplimentare a fost ideea mea, iar PSD-ul, partidul din care am făcut parte, m-a susţinut. Ştiu că beneficiază de ea şi unii impostori, dar acolo unde grila e slabă, se intră uşor. Una peste alta, eu zic că e o lege bună pentru că scoate din necaz o grămadă de amărâţi. E o formă de asistare socială, nu e o indemnizaţie de merit artistic“, spune Zamfir Dumitrescu. Acesta se bucură de o pensie specială, de merit, din partea statului român, care se ridică la 1.700 de lei pe lună.

Pictorul Zamfir Dumitrescu „a scos din necaz o grămadă de amărâţi”   FOTO: profilul de Facebook al lui Zamfir Dumitrescu

ALTE BENEFICII

Pe lângă cei care încasează suplimente la pensie, toţi scriitorii din USR beneficiază de reduceri la cazarea în casele de creaţie ale instituţiei de la Neptun (Constanţa) şi Valea Vinului (Bistriţa Năsăud). Costurile de înmormântare pentru membrii Uniunii Scriitorilor sunt suportate de USR.

2.400 de membri are Uniunea Scriitorilor din România. Dintre aceştia, un sfert sunt pensionari

 

Articol preluat integral: http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html