…nemuritorul…

Memoria comunismului
In ciuda condamnarii exemplare a comunismului, in decembrie 2006, tema starneste la noi reactii vehemente si contradictorii. De la mediul politic si economic la cel academic si eclesial. Dezbaterea este prematura si tardiva in acelasi timp.

”Asistam la tentativa de tabuizare a istoriei. Or, prin accesul, fie si incomplet, la arhivele regimului, intrezarim deja contururile complicitatilor personale si de grup, legaturile dintre sustinatorii de ieri ai dictaturii si profitorii de azi ai democratiei. Efectele sunt pe masura strategiei. Ascunzand sau relativizand propria contributie la sistemul totalitar – indiferent de modalitatile care au dus la aceasta: carierism sau santaj si slabiciune de moment sau contexte greu de gestionat -, cei in cauza comit in plina libertate o eroare grava. Ei golesc de continut si de aplicabilitate notiuni precum demnitate, onoare, rezistenta, corectitudine, suferinta, martiraj. Prin ochii unora care nu au putut sau nu au vrut sa tina piept istoriei, judecata trebuind sa fie de la caz la caz, trecutul comunist este prezentat ciuntit, pe jumatate sau pe sfert. Este relativizat in dimensiunea lui demonica, curatat etic, despovarat de responsabilitate, transformat intr-un fel de capriciu al naturii, imposibil de strunit de unul singur.

O tornada din care, iata, unii au iesit intregi, iar altii nu. Fatalitatea sau lipsa de alternative scuza participarea la un experiment social fara precedent care insa a antrenat mii de conducatori ai milioanelor de probanti. Irationalitatea nu poate servi drept alibi pentru toti cei care s-au folosit cat se poate de rational, interesat si sistematic, de mecanismele puterii. Dimpotriva. Pusi fata in fata, sistemul si profitorii lui se acuza reciproc. Insasi continuitatea elitelor puterii, confirmate pervers prin vot popular, ofera dovada peremptorie a existentei unei rationalitati functionale in mijlocul delirului totalitar. La rigoare, sistemul ar fi avut in continuare resurse umane pentru supravietuire, daca nu ar fi fost supus presiunilor din afara.

Refuzand analiza lucida, de aceea incomoda, actorii scenei publice prezente folosesc calomnia, insinuarea, santajul, manipularea, intoxicarea. O proba amara ca metodele securistice raman eficace, mereu utilizabile. Otrava turnata cu buna stiinta in plamada democratiei noastre originale. Unica sansa de a invata ceva din istoria recenta si de a nu compromite comunicarea cu generatiile viitoare: cultura memoriei. Sfidand orice risc. Nu din sadism, nu dintr-o dorinta de razbunare si cu atat mai putin din ura. Amintirea inseamna determinarea de a nu uita, de a nu abandona, de a nu ignora, de a nu batjocori suferintele proprii sau ale altora. Sa stii ce a fost pentru a afla mai bine cine esti si, fapt important, ce poti deveni. O societate care a dat nu doar colaborationisti si turnatori, ci inclusiv eroi ai rezistentei si marturisitori, merita cu siguranta un viitor mai bun. Acesta este posibil doar daca nu dam curs invitatiei insistente la amnezie. Lustratia nefiind dorita, sa fie ingaduita macar memoria.

Radu Preda

Sursa: teologia-sociala.ro

articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/memoria-comunismului-140144.html

Explore posts in the same categories: de prin ziare...