obiceiuri

Superstitii, traditii si obiceiuri stravechi de Sfantul Dumitru

Astazi, 26 octombrie, este celebrata sarbatoarea Sfantului Dumitru. Exista o serie de superstitii si obiceiuri legate de una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei. Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru.

Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Exista o serie de superstitii si traditii legate de sarbatoarea Sfantului Dumitru Izvoratorul de Mir (astazi, 26 octombrie), una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei. Te invitam sa afli despre ele in articolul de astazi.

Sfantul Dumitru este perceput in raport cu un alt sfant important, Sfantul Gheorghe. Daca cel de-al doilea patroneaza prima jumatate a anului, Sfantul Dumitru patroneaza cealalta jumatate a anului si anume iarna si lunile friguroase: „La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii” (zicala populara). Odata cu aceasta zi, in traditia populara, vremea incepe sa se schimbe, caldura intrand in pamant si lasand loc frigului.

Obiceiuri si traditii de Sarbatoarea Sfantului Dumitru

Sarbatoarea Sfantului Dumitru este sarbatoarea care prefigureaza in traditia pastorala straveche inceputul iernii. De sfantul Dumitru, majoritatea plantelor care acopera pamantul se usuca, iar sfantul Dumitru, protectorul pastorilor si al turmelor de oi, desfrunzeste padurile. Daca in gradina, a ramas vreo floare neculeasa si este inca frumoasa si neofilita, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este inspre alinarea sufletelor celor morti.

Focul lui Samedru, focul care protejeaza, purifica si inlesneste casatoria

In aceasta zi, sunt aprinse focuri in multe zone ale tarii, focuri speciale cunoscute in popor si ca Focul lui Samedru. Focul are rol purificator si protector, aparand impotriva relelor, a necazurilor si tinand la distanta fiarele codrilor. Se crede totodata ca si mortii vin sa se incalzeasca la aceste focuri. In acelasi timp, focul este menit sa apere copiii care dantuiesc in jurul lui sau sar peste el cand vapaia se domoleste. Cei tineri sar peste foc, chiuie si joaca, in speranta ca se vor casatori in curand. Un carbune stins este aruncat in gradina de catre cei in varsta, iar cenusa ramasa de pe urma focului este raspandita peste pamanturi, crezandu-se ca gradina respectiva va capata astfel dar de rod si belsug. Se “descuie” iarna aruncandu-se in vai roti de foc, roti din paie aprinse.

In gospodariile autohtone, femeile au datoria de a imparti copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi si in unele zone se imparte pentru sufletul celor morti grau fiert in lapte. In biserici se tin slujbe speciale si se impart merinde.

Sanmedru, Ziua Soroacelor

Ziua Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si ca Zi a Soroacelor. Este important ca aceasta zi sa te gaseasca cu toate datoriile si imprumuturile din ultimele 6 luni achitate. In caz contrar, se poate sa le dai inapoi dublu. Mai mult, Sanmedru este momentul potrivit pentru noi tocmeli si invoieli.

In traditia pastorala, se crede ca turmele sunt libere sa paste pe orice teren deoarece in aceasta zi hotarele sunt libere. Refuzul de a le lasa pe un anume teritoriu este considerat pacat. L-ai refuzat pe Moise…

Daca cinstesti cum se cuvine aceasta zi, Sfantul Dumitru te va feri de lovituri. Totodata, in tinurile Olteniei, vitele celor care ‘tin’ aceasta sarbatoare sunt ferite de atacurile lupilor.

Pe meleagurile dobrogene, se mai pastreaza inca “Datina Saiegiilor”. Flacaii din sat se intalnesc in casa unuia dintre ei, colindand apoi ulitele satului si cantand din fluiere si cavale. De obicei, unul dintre ei poarta vestimentatia unei cadane si primeste daruri si bacsisuri de la sateni.

Previziunile vremii de ziua Sfantului Dumitru

Tot de ziua Sfantului Dumitru, oamenii de la sate fac previziuni legate de iarna care va veni. In mijlocul turmei de oi, ciobanii isi intind cojocul, urmarind oaia care se va aseza pe acest cojoc. Daca oaia respectiva va avea blana de culoare neagra, se crede ca va urma o iarna lunga si blanda, fara geruri naprasnice. Daca oaia care se va aseza pe cojoc are blana de culoare alba, iarna care va veni va fi capricioasa si friguroasa, cu viscol si ninsori mari. De asemenea, vremea poate fi interpretata si in functie de alte semne. Daca in dimineata Sfantului Dumitru, atunci cand ies din tarc, oile se indreapta catre sud, se spune ca iarna va fi dificila. Daca in schimb oile se indreapta catre nord, iarna va fi usoara. Totodata, o iarna grea si anevoioasa este prevestita de luna plina si de nori in noaptea Sfantului Dumitru. Daca ploua in aceasta zi si vremea este urata, iarna va fi grea. Pe de alta parte, un cer senin prevesteste o iarna senina.

De sarbatoarea Sfantului Dumitru, in unele sate romanesti se mai pastreaza si astazi obiceiul taierii coamei cailor tineri, sub 3 ani. Astfel, aceasta va creste frumos. Pe meleagurile bucovinene, semanarea ustoroiului dupa sarbatoarea de Sfantul Dumitru (cunoscuta in popor si ca Sanmedru) este considerat a fi un gest de rau augur prin care atragi necazurile asupra ta.

Conform unei superstitii din batrani, nu este bine sa folosesti pieptanul in aceasta zi deoarece risti sa atragi asupra ta relele, primejdiile si fulgerele si mai ales mania lupilor.

Pe 27 octombrie este sarbatorit un alt sfant, Sfantul Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou) considerat a fi ocrotitorul Bucurestiului. Legat de sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou, exista un obicei prin care poti afla, in cazul in care esti necasatorita, numarul petitorilor care vor trece pragul casei parintilor tai pentru a-ti cere mana. Busuiocul capata proprietati miraculoase in aceasta zi si este bine de aceea sa sfintesti la biserica cateva firisoare de busuioc. Ulterior, busuiocul sfintit este dus acasa si atarnat la oglinda. Se spune ca numarul petitorilor care vor trece pragul casei parintesti cu intentia de casatorie este egal cu numarul celor care vor observa busuiocul agatat la oglinda.

(articol preluat: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9498/superstitii-traditii-si-obiceiuri-stravechi-de-sfantul-dumitru.html?utm_source=newsletter-culinar-20111026&utm_medium=link&utm_content=culinar-20111026&utm_campaign=Newsletter-Culinar)

maxim’s

MAXIMA ZILEI
Cu cat tonul vocii e mai ridicat, cu atat mai scazut este intelectul.
Ernest NEWMAN

From: XPRIMM Stiri

din toata inima…

Va salut pe toti si pe fiecare in parte!

Metoda vindecătoare a salutului

Autor: MARIA TIMUC
Să saluţi sufletul nu-i ceva obişnuit în spaţiul nostru, cum la fel de neobişnuită este credinţa că toate cele ce sunt au un suflet, că acest suflet răspunde atunci când îi vorbim sau ne gândim la el. Noi salutăm oamenii, le spunem bună ziua, bună dimineaţa sau bună seara şi asta pare ceva normal şi este… normal. Iată că medicina chineză – cunoscută de mii de ani, bazată pe principii puternice, unele dintre ele unice în lume – crede că vindecarea este un concept amplu, care trece mai departe de trup şi cuprinde, înainte de partea fizică a existenţei noastre, şi partea non fizică, adică sufletul şi mintea. Mai mult, medicina chineză găseşte că sufletul şi mintea au întâietate în procesul de vindecare, ca ceea ce se întâmplă în planurile subtile ale existenţei umane reverberează în trup şi chiar… în evenimentele vieţii de zi cu zi. Metoda vindecătoare a salutului este un concept al doctorului Zhi Gang Sha, autorul cărţii „Medicina Sufletului, Minţii şi Trupului” (Ed. Adevar Divin), iar punctul ei central este „salutul sufletului”.”Tot ce trebuie să faci este să-i ceri sufletului tău să se vindece pe sine şi să îţi vindece mintea şi trupul”, spune dr. Sha. Lucrurile par simple la prima vedere, dar avem nevoie să înţelegem faptul că medicina sufletului, a minţii şi a trupului lucrează cu un concept mai amplu despre suflet; tot ce există are suflet. Apoi, există suflete interioare şi suflete exterioare. În grupul de suflete interioare intră sufletul fiecărui organ al corpului, iar în grupul de suflete exterioare intră sufletul soarelui, al copacului, al florii, al mării, al aerului, al sfinţilor, al îngerilor, al oamenilor dragi nouă. Când avem nevoie de vindecare, când cineva apropiat nouă are nevoie de vindecare putem folosi „Metoda vindecătoare a salutului”, aşa cum o recomandă doctorul Sha. „Tot ce trebuie să faci este să saluţi sufletul respectiv, să îţi exprimi iubirea şi aprecierea faţă de el şi să îi adresezi cererea ta de vindecare. Spre exemplu, dacă te doare spatele, poţi spune; dragul meu suflet al spatelui, te iubesc. Vrei să mă ajuţi, vindecân­du-mi această durere de spate? Ştiu că ai puterea de a te vindeca singur. De aceea te rog să o faci. Îţi mulţu­mesc”. Autorul recomandă ca apoi să te relaxezi complet timp de trei sau cinci minute şi să vezi ce se întâmplă. Durerea poate să treacă miraculos, dar – în unele cazuri – este indicat să practici salutul sufletului mai mult timp, în fiecare zi, dacă se poate la aceleaşi ore. În mod asemănător, cu formula de mai sus, care conţine expresia iubirii, a recu­noş­tinţei, a acceptării sufletului fie­cărei forme de viaţă şi a credinţei că fiecare suflet poate răspunde cererii noastre conştiente, putem saluta orice suflet pentru a-i cere ajutorul. Dr. Sha spune că a avut rezultate miraculoase de vindecare, dar este posibil să fie implicate aici şi conştiinţa, şi puterea, şi energia deosebită a vindecătorului. Mie mi se pare frumoasă ideea în sine. Să-ţi saluţi sufletul, să fii conştient de existenţa sufletului florilor, al soarelui, al celulelor tale mi se pare frumos şi emoţionant. Mărturisesc că am salutat în ultima vreme multe suflete ale naturii şi am simţit o emoţie tulbu­ră­toare în anumite momente. Chiar îmi place ideea că întregul univers, toate formele şi fiinţele au suflet. Dacă va funcţiona pentru dumneavoastră me­toda de vindecare a salutului, va fi perfect. Dacă nu, simpla conştienti­za­re a existenţei sufletului în tot şi-n toate ne poate face puţin mai bu­cu­roşi, puţin mai frumoşi în noi înşine, mai însoriţi şi mai… senini la sfârşit de săptămână. Să spui „dragă suflet al mării, te iubesc” sau „dragă suflet al florilor, vă iubesc”; ce-i mai frumos decât o declaraţie de dragoste pentru viaţa ce vibrează zi de zi lângă noi?

(material primit pe mail)

sa asculti cu sufletul…

Georgeta Elisabeta Ionescu 10:47pm Oct 26

De somn lin, din gandurile copiilor:
„Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate.” – Arcadie Martin, 8 ani
„Umorul este vitamina de luat la viata grea. ” – Raluca Barbulescu, 14 ani
„La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti.” – Florentina Stoian, 11 ani
„Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand.” – Irina Raducanu
„Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.” – Catalina Opaina, 14 ani

„Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare.” – Roxana Chis, 10 ani

„Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu.” – Irina Moscu, 12 ani

„Omul este o adevarata fabrica de dorinte, pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic.” -Matei Filimon, 14 ani

„In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet.”- Tudor Matache, 12 ani

„E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare.” – Ana Matei, 12 ani

„Numai cel ce aude cu sufletul, se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. ” -Nicoleta Stefan, 14 ani

(material preluat de pe Facebook)

lumea fara el…

Teatrul românesc, fără Liviu Ciulei

Postat de Dan Predescu în Octombrie 25, 2011 la 11:34pm
Vezi blog

… Liviu Ciulei a tradus Deşteptarea primăverii în 1975, evident, cu scopul de a o transla într-un spectacol, dar Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste nu şi-a dat acordul pentru publicarea şi cu atât mai puţin, pentru punerea ei în scenă. Ar fi fost şi de mirare să o facă, din moment ce modul de a gândi al activiştilor săi era identic cu cel al belferilor caricaturizaţi de Wedekind; şi apoi, miezul tragic al textului de faţă îl constituie conflictul dintre firescul, dintre bunul simţ al libertăţii şi nefirescul unui sistem educativ al constrângerii şi tabù-urilor, adică tocmai una dintre cele mai vizibile muşte de pe căciula “moralei noastre socialiste”, care, în general, n-avea nimic comun cu morala. Ulterior, s-a publicat o altă traducere, cu nimic mai realizată, iar proiectul scenic al lui Ciulei a trebuit să aştepte, pentru a se materializa, dispariţia în neant a culturnicilor din 1975.
La Bulandra, spectacolul său de acum oferă imaginea unei aparent cuminţi supuneri la obiect. Cine priveşte mai atent are, însă, ocazia de a realiza că e vorba de o demonstraţie de virtuozitate. Limitându-se la minima intervenţie exterioară a eliminării unei scene “scandaloase”, regizorul creează un act scenic de o deosebită autenticitate psihologică. Privirea şi înţelegerea spectatorului sunt îndrumate, dacă se poate spune aşa, către interioritatea personajelor, exprimată printr-un comportament de o exactitate esenţializată.
Se realizează o demarcaţie netă între cele două planuri opuse: cel al constrângerii sociale, şcolare, familiale, situat în spatele unei plase metalice (care începe prin a fi gardul şcolii, căpătând treptat o valoare metaforică) şi cel al libertăţii intelectuale şi erotice, al vieţii reale de dinafara acelui gard. Personajele se împart în două categorii, cele fireşti, interpretate în cheie realistă şi celelalte, reprezentând filistinismul şi forţa coercitivă a societăţii, gros caricaturizate.
Dacă nici una dintre întâmplările spectacolului nu este arbitrară în raport cu textul, întrupându-l cu pedanterie, chiar şi momentele de pur fantastic traducând întocmai fantasmele evocate de spusele personajelor (în planul secund al scenei, semi-luminat, într-un mod de o plasticitate frapantă), sau marcând cu două spoturi, încrucişate ca două spade, raportul de forţe dintr-un conflict – ce este neobişnuit,noutate, plus de informaţie în ideaţie şi transpunere? Nimic, decât esenţialul; decât faptul că toţi actorii lui Ciulei, de la tinerii rolurilor principale la caricaturile corpului profesoral, joacă perfect. Pe mulţi, mai ales dintre cei foarte tineri, nu i-a mai văzut nimeni făcând ceva asemănător. Liviu Ciulei rămâne ce a fost: un mare regizor – şi un extraordinar creator de actori ai teatrului nostru.
Surprizele sunt, aici, Anca Sigartău (Wendla) şi Ştefan Bănică jr. (Melchior). Talentaţi îi ştiam; de astă dată sunt şi maturi, fără a-şi fi pierdut nimic din spontaneitatea ce le-o cunoşteam. În contrast cu extrovertitul Melchior, interiorizatul Moritz Stiefel apare în interpretarea lui Claudiu Bleonţ ca o inteligenţă la fel de vie, sinuoasă, însă, şi reticentă în exprimare. Emilia Popescu creează o Ilse, “fata pierdută” ignorând convenienţele, a cărei principală caracteristică estecandoarea. …

din cronica spectacolului Deşteptarea primăverii
de D.P., în Adevărul, 13 iulie 1991

(articol preluat: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1310950&xgs=1&xg_source=msg_share_post)

doar o lacrima…

Lacrimile, cuvintele pe care inima nu le poate rosti

Plangem adesea. Uneori lacrimile nu mai pot fi stavilite indiferent de forta psihica prin care iti comanzi sa te opresti. Se pravalesc mai tare pe obraji, eliberand cu ele tensiuni si multa energie. ‘Lacrimile sunt istorisirea durerii’, citeam candva. Si asa este. Atunci cand cuvintele sunt prea lipsite de putere sa vorbeasca despre cele ce sunt in sufletul tau, lasi lacrimile sa spuna. Din pacate, de cele mai multe ori, suntem chiar stigmatizati si invinuiti pentru ele… Suntem acuzati de slabiciune, cand de fapt lacrimile ne fac mai puternici.

„Lacrimile sunt cuvinte pe care inima nu poate sa le rosteasca” – Anonim

Ce se intampla cu noi, cu trupul nostru, atunci cand plangem? Plansul este un proces mult mai complicat decat ne-am putea imagina. Si da, stim foarte bine ca lacrimile tasnesc nu doar atunci cand traim emotii foarte puternice.

De fapt, exista trei tipuri diferite de lacrimi. Lacrimile care tin ochii umezi constant si ii protejeaza impotriva factorilor externi daunatori. Ele isi fac aparitia si atunci cand ne intra „ceva in ochi”. Lacrimile reflex sunt produse atunci cand ochii sunt iritati, asa cum se intampla cand taiem ceapa. Iar al treilea tip de lacrimi sunt cele care apar ca o reactie la un stimul emotional foarte puternic.

Oamenii de stiinta au descoperit si faptul ca, in functie de tipologia lor, lacrimile au si o componenta diferita de chimicale si hormoni. Lacrimile starnite de emotii contin un nivel mai ridicat al manganului si al hormonului prolactina ceea ce contribuie la reducerea cantitatii acestora in corp, alungand in felul acesta, sentimentul de tristete adanca. Multi oameni au descoperit ca plansul ii ajuta sa se linisteasca atunci cand sunt suparati si aceasta se datoreaza eliminarii anumitor hormoni si chimicale, prin intermediul lacrimilor.
Lacrimile emotionale au nevoie de un stimul extern. Acest stimul poate fi o sursa externa, fie durere fizica, fie durerea sufleteasca atunci cand pierzi pe cineva drag, etc… sau poate fi o sursa interna – constientizarea sensului vietii personale sau a celorlalti, de exemplu. Cand emotiile ne afecteaza, sistemul nervos stimuleaza nervul cranian, iar creierul trimite mai apoi semnale prin intermediul neurotransmitatorilor, la glandele lacrimare. Asa… ajungem sa plangem.

Glanda lacrimara produce lacrimi emotionale si lacrimi de reflex. Multi cercetatori sunt de parere ca in momente de stres maxim, corpul nostru depinde de aceasta glanda, ca ea sa elimine excesul de hormoni si chimicale, astfel incat echilibrul din corp sa fie restabilit. Exista teorii care spun ca lacrimile si plansul ar avea si o functie in comunicarea nonverbala. Ele sunt eliberate pentru a atrage atentia celorlalti ca avem nevoie de ajutor.

Cel mai citat studiu cu privire la lacrimi este cel al biochimistului William Frey. El a petrecut 15 ani ca sa studieze acest fenomen. In presa de specialitate, cercetatorul si-a castigat si porecla „expertul lacrimilor”. El a fost cel care a descoperit toate aceste lucruri interesante cu privire la tipologia lacrimilor si componenta lor.

Lacrimile, un semn al curajului…

Judith Orloff, cunoscuta psihoterapeuta despre care Garbo v-a mai vorbit pana acum, spune, intr-un articol pentru publicatia americana online Huffington Post ca, intr-o perioada de 20 de ani, practicandu-si meseria, a experimentat puterea tamaduitoare a lacrimilor. „Lacrimile sunt substante eliberate de corp pentru eliminarea stresului, tristetii, anxietatii si frustrarii. Exista si lacrimi de bucurie. Cand se naste un copil de exemplu. In viata mea, sunt recunoscatoare momentelor cand pot sa plang. Ma simt curatata, este un mod de a ma curata de emotii suprimate, care, daca ar ramane in corp, s-ar manifesta sub forma de oboseala si durere. Ca sa ramana sanatosi si eliberati de stres, eu imi incurajez pacientii sa planga. Ii incurajez atat pe barbati cat si pe femei. Lacrimile sunt un semn al curajului, al puterii si autenticitatii”.
Sa ii lasam pe barbati sa planga

Chiar daca plansul are aceasta uimitoare putere tamaduitoare, in mod cultural, unei jumatati din populatia Planetei, i s-a refuzat aceasta forma de comunicare. Este vorba despre barbati. Inca de mici copii, baieteii sunt invatati ca un „barbat nu trebuie sa planga”… ca un barbat trebuie sa dea mereu dovada de curaj, fara sa lasa sa se vada orice urma de emotie, fara sa lase ca durerea din suflet sa fie eliberata prin intermediul lacrimilor.

De altfel, fiecare cultura a lumii defineste momentul cand si unde avem voie sa plangem sau sa jelim. De exemplu, populatia Zuni are un obicei legat de jelirea unei persoane disparute din viata. Seful tribului permite celor care sufera dupa persoana disparuta sa planga pentru patru zile, dupa care spune ca moartea s-a petrecut acum patru ani si deci, plansul trebie sa inceteze.

Judith Orloff mai spune: „Lacrimile ne fac sa ne simtim mai bine chiar si cand problemele persista. Impreuna cu detoxifierea fizica, lacrimile emotionale vindeca inima. Nu vrei sa iti retii lacrimile. Pacientii imi spun uneori: <>. Inima mea rezoneaza cu ei, atunci cand imi spun acestea. Stiu de unde vine acest sentiment: de la parinti care se simteau inconfortabil din cauza lacrimilor, in mod particular in cazul barbatilor, ei spunandu-le ca <>. Eu resping aceste notiuni. Avem o noua paradigma iluminatoare cu privire la ce inseamna un barbat puternic, sau o femeie puternica. Sunt persoane care au puterea si constiinta de a se lasa in voia lacrimilor. Acestia sunt oamenii care ma impresioneaza, nu aceia care braveaza in mod fals, afisandu-se ca o persoana macho. Incercati sa va eliberati de toate aceste preconceptii neadevarate despre lacrimi si despre plans”… „Purificati-va de stres si negativitate prin lacrimi”.

Lacrimi si durere: Doar oamenii plang?
Pana acum, cercetatorii nu au adunat suficiente evidente care sa demonstreze ca si animalele plang. Totusi, un fapt miraculos s-a petrecut in data de 15 noiembrie 2001, in India. Un ofiter de politie pe nume Khagen Sangmai a fost martorul unei scene incredibile. Aproximativ 100 de elefanti faceau cerc in jurul unui pahiderm care zacea lanaga o sina de tren, cu lacrimi rostogolindu-li-se din ochi….

(articol preluat: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9489/lacrimile-cuvintele-pe-care-inima-nu-le-poate-rosti.html?utm_source=newsletter-daily-20111027&utm_medium=link&utm_content=daily-20111027&utm_campaign=Newsletter-Daily)

asa a fost sa fie

Cum au fost furate Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov

In anul 1918, pe 17 februarie, un grup format din 20 de soldati bulgari a patruns in Catedrala, in jurul orei doua noapte, si a furat Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Era perioada cand ne aflam sub ocupatie germana. Tinand seama ca bulgarii, in acea vreme, erau aliati ai nemtilor, exista suspiciunea ca jefuitorii actionasera cu aprobarea unui general neamt.

Plecand de la faptul ca Sfantul Dimitrie Basarabov s-a nascut in Bulgaria, in satul Basarabi, bulgarii pretindeau ca au drepturi legitime asupra moastelor. Amintim ca moastele Cuviosului Dimitrie au ajuns in tara noastra in anul 1774, nu printr-un furt, ci pentru a nu fi profanate de turcii care ocupasera teritoriul bulgar.

Mitropolitul Conon cere interventia nemtilor

„Excelenta Voastra,
Avem marea durere sufleteasca de a va aduce la cunostiinta ca astanoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrala a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicandu-se cu forta Sicriul cu Moastele Sfantului Cuvios Dumitru, dimpreuna cu toate odoarele ce se aflau intr-insul. Faptul s-a intamplat cu o trupa de ostasi bine inarmati, prezentandu-se aproape la orele 2 noaptea si operand pana la orele 3-4, mai intai au inlaturat pe sergentul de serviciu din curte, tinandu-l la o parte si, servindu-se de instrumente puternice, au fortat ambele usi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au navalit spre altar, au ridicat cu forta pretiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; dupa care au plecat din Biserica cu toate cele jefuite, si s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau indosit si anume pregatit si plasat jos in dosul Mitropoliei, pe o strada laterala si intunecoasa; si astfel automobilul a disparut, incotro nu se stie.

Prin aceasta nemaipomenita si nocturna jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de catre un numar de pana la 20 de soldati (banuiti bulgari) inarmati, care, dupa un plan anume pregatit, pradand Biserica, au lovit atat in interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cat si in credinta si interesele Poporului Roman, carele nu poate fi vinovat cu nimic.

Deci, Excelenta Voastra, cu mare durere sufleteasca aducandu-le acestea la Inalta-Va cunostinta, si in credinta ca Biserica si Religiunea Ortodoxa sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. si cunoscand inaltele sentimente ale Majestatii Sale Imparatul Germaniei, Noi va rugam staruitor ca sa binevoiti a ordona sa se ia cele mai urgente masuri si sa se opreasca pe drum calatoria Sfintelor Moaste, oriunde vor fi, urmarindu-se toti ostasii vinovati, binevoind a dispune reinnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaste si tot avutul lor, ca sa stea nestramutate in Catedrala Sfintei Mitropolii a Tarii, Sfantul Dumitru fiind insusi Patronul Capitalei Bucuresti.

Al Excelentei Voastre, cu tot dinadinsul rugator pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Va de la Dumnezeu sanatatea si pacea asteptata de catre toata lumea indurerata.
Conon, Mitropolit Primat.“

La doua zile dupa furtul sfintelor moaste, generalul Zach, comandant al judetului Vlasca XI, il informa pe prefectul acestui judet:

„Domnul Prefect Moldoveanu,
Moastele Sfantului Dumitru intr-un sicriu maret de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserica din Bucuresti, pentru a fi transportate cu un automobil in Bulgaria. Ajungand la Calugareni, au schimbat aici automobilul cu o mica caruta cu cal, pentru a sterge urmele lor.

Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, ca a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis intr-un automobil cu soldati armati pe calea Bucurestiului, spre a opri hotii.

In dreptul satului Daia, el a gasit caruta cautata, insotita de soldati bulgari foarte armati. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiteri bulgari, aratandu-le revolverul. Bulgarii s-au supus situatiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu si depus la cartierul generalului Zach, unde a fost pazit de un ofiter si soldati armati pana la 19 Februarie, in care zi sicriul a fost dus cu automobilul, insotit de o puternica garda de soldati germani inarmati, la Bucuresti.

Dupa parerea mea, evenimentul merita sa fie insemnat mai tarziu in istoria religioasa a Romaniei. Va rog a lua nota de meritele dlui. Rhefeld.

Primiti, Domnule, salutarile mele sincere Zach General al Bavariei si Comandant al judetului Vlasca XI”.

Intoarcerea Sfintelor Moaste

In timpul in care moastele Cuviosului au lipsit din Catedrala, mii de pelerini au fost prezenti pe Dealul Mitropoliei. Vestea ca Sfintele Moaste vor reveni in Catedrala, avea sa vina in dupa-amiaza zilei de marti, 19 februarie, cand Divizia Administrativa a Capitalei l-a instiintat pe Mitropolitul Conon ca: „Sicriul cu Moastele Sfantului Dimitrie, intors din drumul spre Giurgiu, soseste astazi la orele 6 p.m.; anume sub garda militara, si va fi predat in aceeasi zi autoritatilor bisericesti si civile romanesti din Capitala”. Pentru intampinarea relicvelor a fost delegata o comisie speciala, impreuna cu garda civica de onoare, care i-a asteptat pe militari in dreptul Cimitirului Bellu. S-a constatat ca obiectele de cult sunt neatinse „inlauntru”, apoi au fost duse in locul de unde fusesera furate.

Din scrisoarea de multumire adresata Maresalului Mackensen, de catre Mitropolitul Conon, citam: „Noi privim dureros fapta ostasilor dovediti acum a fi de peste Dunare, observam ca Dumnezeu, orbindu-le ochii si mintea, spre a nu vedea lucrurile adevarate si drumurile ratacirii lor, nu le-a ajutat ca sa-si savarseasca complect sacrilegiul incercat, ci s-au incurcat, putand fi prinsi la Giurgiu (…), uitand ca la scoalele acesteia (Mitropoliei) toate generatiile bulgaresti de la 1860 incoace s-au adapat, capatandu-si cultura necesara si pregatindu-se pentru conducerea eventuala a tarii lor; iar acuma, in loc de recunostinta, ostasii lor au incercat de a rasplati cu rau vechilor si prietenosilor lor binefacatori”.

Cunoastem ca generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Ceea ce nu stim e faptul ca acest general al luat cu el mana dreapta a Sfantului Cuvios Dimitrie, pe care a dus-o la Lavra Pecerska, unde se afla si in prezent.

Adrian Cocosila

(articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-dimitrie/cum-fost-furate-moastele-sfantului-dimitrie-basarabov-72842.html)

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera si manastirea se afla in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de orasul Bucuresti. Trecand Dunarea prin vama de la Giurgiu, ajungem in orasul Russe, iar de aici si pana in localitatea Basarabovo nu mai sunt decat 10 kilometri.

Satul Basarabov se afla la 3-4 kilometri de Dunare, in linie dreapta, insa vatra vechiului sat Basarabov era initial mai aproape de Dunare. Noua asezare s-a mutat putin mai spre Ivanovo, mai aproape de pestera unde s-a nevoit Sfantul Dimitrie.

Asezat in pitoreasca vale a Raului Lom, satul Basarabov si raul Lom isi intampina pelerinii cu pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera este cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Basarabov. Aceasta manastire a luat fiinta in pestera iubitorului de nevointe Dimitrie cel Nou si este singura manastire sapata in stanca inca locuita din intreaga Bulgarie.

De la varsarea Lomului in Dunare, urcand spre Ivanovo, se intalnesc peste 300 de chilii sapate in malul stancos al raului. Dintre acestea, 40 au ajuns biserici, in care s-a slujit Sfanta Liturghie mai multe sute de ani. Urme de fresca se vad pe peretii pesterilor pana in zilele noastre. Chiliile si bisericile de la Ivanovo fac parte astazi din patrimoniul UNESCO.

Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov – scurt istoric

Manastirea Basarabov a fost ctitorita de familia Basarabilor chiar inainte de intemeierea Tarii Romanesti. Satul, mosia si manastirea au apartinut lui Ioan Basarab I, primul domn al Tarii Romanesti. Cat de mult unea Dunarea cele doua maluri ale sale, se poate vedea chiar si din hartile mai tarzii ale nordului Peninsulei Balcanice; judetul Teleorman exista odinioara atat la nord cat si la sud de Dunare.

Biserica actuala din Pestera Sfantului Dimitrie a fost construita in anul 1865, cu mai multe ajutoare primite din Romania. Manastirea actuala consta intr-o bisericuta, zidita in Pestera Sfantului Cuvios Dimitrie, si cateva chilii sapate in stanca din apropiere.

Manastirea arde in anii 1877-1878, in timpul razboiului ruso-romano-turc. Tot acum sunt furate peste 60 de icoane valoroase din biserica. Probabil ca asa s-a intamplat si in anii 1769-1774, in timpul razboiului ruso-turc, cand satul Basarabovo este complet distrus, iar moastele nu puteau sa mai ramana in biserica pustiita de acolo.

Cele mai vechi marturii istorice in legatura cu Manastirea si Pestera din Basarabov apartin secolului al XV-lea, putand fi gasite in unele dintre registrele de taxe ale Imperiului Otoman. O ampla descriere a proprietatilor detinute in acea vreme de catre liderul valah Ivanko Basarab, socrul tarului Ivan Alexander – descriere numita „timar” – se gaseste intr-unul dintre aceste registre; aceasta „timar” este cea mai veche marturie scrisa in care gasim mentionat numele localitatii Basarbov – „Manastirea Basarab”.

In anul 1911, un Comitet al Vestigiilor Istorice a fost infiintat la Muzeul National de Arheologie din Sofia. Principala sarcina a acestui comitet era de a elabora o mapa arheologica pentru intreaga Bulgarie.

Faimosul pelerin ceh Karel Skorpil, care a intreprins mai multe calatorii stiintifice pe teritoriul bulgar in anii 1887 si 1892, a fost chemat pentru a face parte din comitet. In anul 1912, cehul Skorpil a plecat intr-o calatorie pe valea raului Lom; el va vizita si va descrie si faimoasa Manastire Basarbov.

Anul in care manastirea a fost parasita de catre cercetatorii arheologi, datorita stapanirii otomane din Bulgaria, este inca necunoscut. Stim doar ca viitorul episcop de Smolyan, parintele Tihon, a ingrijit Manastirea Basarabov in jurul anului 1919, iar in anul 1937, calugarul Hadji Hrisant din Manastirea Preobrazhene s-a asezat intr-o chilia a manastirii, incepand si restaurarea complexului monastic.

In acelasi an va fi infiintat si un nou comitet. Numit cu numele de „Comitetul de Ridicare a Capelei Sfantului Dimitrie Basarabov”, acesta avea principala sarcina de a ridica o cladire de chilii, in chiar curtea din fata pesterii sfantului. Chiliile manastirii au fost terminate si binecuvantate in data de 14 mai 1937, insa nu au supravietuit decat pana in anul 1940, cand o inundatie a distrus intreaga cladire.

Reinnoitorul Manastirii Basarabov a fost ieromonahul Hrisant, care s-a asezat in aceste locuri in 1937 si a trait pana in anul 1961. Dupa retragerea apelor, parintele Hrisant a inceput sa stranga donatii pentru refacerea celor stricate. Astfel, in mai putin de o luna, el a strans suficienta fonduri pentru a ridica doua chilii in apropierea bisericii din pestera. Acestea au fost terminate in data de 30 august 1940.

Calugarul Hrisant a fost vizitat de Patriarhul Iustinian in anul 1953, impreuna cu actualul Patriarh Teoctist, pe atunci vicar patriarhal. Monahul Hrisant si-a sapat timp de 100 de zile mormantul intr-o pestera de aici.

In prezent, Manastirea din pestera Basarabov functioneaza si se afla in buna stare de pastrare. In manastire, slujbele se tin in special sambata si duminica. Pelerinii ce vin sa se inchine si sa calce pe sfintele locuri de nevointa ale lui Dimitrie, intra intr-o curte cu cativa copaci plantati si cu o cladire cu chilii. In curte se afla si o fantana, sapata chiar de catre parintele Dimitrie, care are grija de manastire.

Doua camere si o sala de mese sapata in stanca, construite in anul 1956, se afla asezate la poalele muntelui de piatra. Din curte si pana la biserica amenajata in Pestera Sfantului Dimitrie Basarabov, pelerinul trebuie sa urce o serie de 48 de trepte de piatra.

In capatul scarii de piatra ne asteapta o bisericuta si un pangar. Bisericuta, sapata in partea dreapta a stancii, inca pastreaza iconostasul sculptat in lemn in anul 1941. O icoana de mari dimensiuni il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabi, stand in picioare, iar de jur-imprejur 10 scene din viata acestuia ne descriu minunile si faptele sale deosebite. Icoana pastreaza o inscriptie in limba romana, scrisa cu litere chirilice, si una in limba greaca.

In partea stanga a pesterii se afla un pangar sapat in piatra si pictat in exterior. De la bisericuta din pestera porneste o alta serie de trepte sapate in piatra, acestea ducand la o a doua pestera naturala, chilie si loc de inmormantare al parintelui calugar Hrisant. Mai tarziu, aceasta pestera va pastra si ramasitele altor calugari ai manastirii. Acum cativa ani, osemintele calugarilor au fost luate si puse in cimitirul manastirii.

Sfantul Dimitrie cel Nou din Manastirea Basarabov

Unii cercetatori sunt de parere ca Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabov a trait in perioada de maxima inflorire a isihasmului, in timp ce altii cred ca a trait in secolul al XII-lea. Paisie de la Hilandar consemneaza in istoria sa ca Sfantul Dimitrie inca mai traia in anul 1685, fiind un sfant recent al vremii. Intr-o copie a Istoriei slavo-bulgare facuta la Russe, de catre ieromonahul Pantelimon, se spune ca Sfantul Dimitrie a trait in secolul al XVII-lea si a fost ingropat la Manastirea din Basarabov.

Nici in ceea ce priveste nationalitatea sfantului lucrurile nu sunt foarte clare, deoarece multe sate aveau populatie mixta; or, in perioadele de restriste, locuitorii lor se mutau pe celalalt mal al Dunarii, in Tara Romaneasca. Acest lucru s-a intamplat si cu satul Basarabov, in secolul al XVIII-lea, cand, in urma distrugerii lui, localnicii se muta in satul Slobozia de langa Giurgiu, insa se reintorc, in parte, spre sfarsitul secolului, formand actualul sat Basarabov.

Sfantul Dimitrie cel Nou, al carui nume il poarta si manastirea din pestera, este mentionat de catre Sfantul Paisie de la Hilandar in renumita sa carte „Istoria slavo-bulgara”. Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabov a dus o viata simpla de mirean. Aflam din insemnarile invatatorului Nicolae Nemtov (1898) din Basarabov, printre altele, despre casa natala a sfantului, despre biserica Sfantului Ioan, la care acesta mergea in fiecare duminica si sarbatoare, despre faptul ca, pazind vacile satului, el nu primea decat paine si sare, iar aceasta numai de la oamenii instariti.

Sfantul Dimitrie se va calugari mai tarziu in Manastirea lui Basarab I de la marginea satului natal. Invatatorul descrie si felul in care s-au descoperit moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Se spune ca o tanara fecioara din satul Cerven Voda si-a pierdut vederea. Intr-o noapte, viseaza ca a mers la Manastirea Basarabov, unde s-a spalat pe fata cu apa din fantana Sfantului Dimitrie, dupa care si-a recapatat-o.

Tanara povesteste visul parintilor sai si hotaraste sa mearga la Basarabov, cale de 17 kilometri. Ajungand aici pe inserat, ramane peste noapte, impreuna cu parintii sai, dorind sa se spele cu apa din fantana a doua zi dis-de-dimineata. Noaptea, avand dureri ingrozitoare de ochi, merge la fantana, se spala si isi recapata astfel vederea. Privind spre apa Lomului, ce trece prin fata manastirii, vede, deasupra raului, mai multe candele si faclii aprinse. Se aproprie si zareste in apa moastele Sfantului Dimitrie stralucind.

Tatal fetei este chemat, insa nu zareste nimic. A doua zi, trupul este scos din rau de catre preotii din Russe. Moastele Sfantului Dimitrie sunt luate mai intai pentru a fi duse in orasul Russe, insa boii care trageau carul se opresc in fata casei parintesti a sfantului. Aici se va construi biserica ce ii va purta mai apoi hramul.

Traditia din zona spune ca turcii, in vremea unui atac, din ispita diavoleasca, il dezgroapa dupa o vreme, in cautarea unei inchipuite comori. Afland sfintele moaste, le arunca in raul Lom, unde stau ascunse intre mal si pietre timp de 33 de ani, pana ce sunt descoperite de un crestin evlavios. Dupa aflarea acestora, ele au fost duse in satul Basarbov, unde au savarsit nenumarate minuni.

Intr-o minune consemnata mai inainte ca moastele sa fie stramutate la Mitropolia din Bucuresti se vorbeste despre un turc care a vrut sa fure intr-o noapte candelele de argint din biserica Sfantului Dimitrie. Acestuia ii paralizeaza picioarele si este gasit dimineata de catre preot cazut in fata raclei cu sfintele moaste.

In timpul razboiului ruso-turcesc din anii 1768-1774, sfintele sale moaste au fost transportate in orasul Bucuresti de catre generalul Petru Saltikov. Acestea au fost asezate cu mare evlavie si bucurie in Catedrala din Bucuresti „Sfintii Imparati Constantin si Elena”, unde se afla pana in ziua de astazi.

In anul 1895, invatatorul Nicolae Nemtov viziteaza Mitropolia de la Bucuresti si se inchina la moastele Sfantului Dimitrie, rugand pe mitropolit sa-i deschida racla. Facand o descriere a vesmintelor si a infatisarii sfantului, invatatorul consemneaza ca o mana este mai alba, iar cealalta pare putin innegrita din cauza multimii inchinatorilor care o saruta.

Teodor Danalache

(articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-dimitrie-basarabov-67756.html)

Sf Dimitrie cel nou

Sfantul Dimitrie cel Nou

Sfantul Dimitrie cel Nou s-a nascut in Basarabi, un sat din Bulgaria, in secolul al XIII-lea. A intrat de tanar intr-o manastire prezenta intr-o pestera apropiata locurilor natale. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii merg la locul indicat in vis, langa raul Lom si gasesc trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Sfantului Dimitrie au fost asezate in biserica din Basarabi. Au ramas aici pana in anul 1774, cand generalul rus Petru Saltacov le daruieste lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromana. Precizam ca generalul avea de gand sa le duca in Rusia, dar la insistentele boierului Hagi Dimitrie, le-a lasat inchinatorilor de aici. Ele au fost asezate cu cinste in actuala Catedrala patriarhala din Bucuresti, pe 13 iulie 1774, sub pastorirea mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787), in timpul ocupatiei rusesti a Tarii Romanesti (1769-1774).

Sfantul Dimitrie cel Nou, ocrotitor al Bucurestilor

Sfantul Dimitrie cel Nou a fost proclamat ocrotitor al Bucurestilor in anul 1792, in vremea mitropolitului Filaret al II-lea (1792-1793). Datorita cinstirii sale, patriarhul Justinian Marina propune Sfantului Sinod generalizarea cultului sau in Biserica Ortodoxa Romana. Proclamarea canonizarii Sfantului Dimitrie a avut loc in 1955 si a primit ca zi de praznuire data de 27 octombrie.

Mentionam ca in trecut exista obiceiul ca hramul bisericii in jurul careia se desfasura viata orasului sa devina patronul acestuia. Asa se face ca in secolul al XVI-lea, Bucurestiul are ca ocrotitor pe Maica Domnului, datorita hramului pe care il purta biserica „pazarului” (Bazarul sau targul orasului) de langa Curtea domneasca, distrusa de turci la 1595.

Mai tarziu, din anul 1659, cand are loc mutarea resedintei Domnului tarii de la Targoviste la Bucuresti, centrul devine Curtea Domneasca (Curtea Veche). Si cum biserica acestei curti domnesti avea hramul „Buna Vestire”, in secolul al XVII lea, sarbatoarea orasului este Buna Vestire.

In secolul al XVIII lea, Bucurestiul ii are ca ocrotitori pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, datorita faptului ca biserica manastirii lui Constantin Voda Serban, devenita la 1668 catedrala si resedinta a Mitropoliei Tarii Romanesti, avea hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena.

Dupa ce moastele Sfantului Cuvios Dimitrie au fost asezate in Catedrala Mitropoliei, in anul 1774, ocrotitorul Bucurestilor devine Sfantul Dimitrie cel Nou.

Minunile Sfantului Dimitrie cel Nou

Din anul sosirii sale in tara noastra, Sfantul Dimitrie a raspuns neincetat nevoilor omenesti. A pus capat epidemiei de ciuma in 1815, cand s-a facut procesiune cu moastele sale la cererea domnitorului Caragea. In anul 1827, sub domnia lui Grigore Ghica, a inlaturat seceta ce se abatuse asupra orasului, dupa ce moastele sale au fost scoase pe strazile din Bucuresti. Iar in 1831, dupa o alta procesiune, a oprit in chip minunat holera.

Din minunile savarsite la racla Sfantului Dimitrie amintim marturia parintelui Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala: „In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? – pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie”.

Minuni se petrec si in prezent. Fiecaruia dintre noi ii raspunde Sfantul Dimitire. Rugati-va si veti simti darurile pe care Dumnezeu le trimite prin Sfantul Cuvios Dimitrie.

Adrian Cocosila

(articol preluat: http://www.crestinortodox.ro/sfantul-dimitrie-nou/sfantul-dimitrie-nou-126840.html)

povesti traite

Despre Prietenie, Dragoste, Educatia Adolescentilor si Copiilor

Din cuprinsul noii editii a revistei:

Monica Bellucci – Am vrut sa devin repede femeie
Nu ii place America, iar in Europa se simte ca acasa, motiv pentru care locuieste la Londra si la Paris. Filmele reprezinta un job pe care si l-a dorit enorm, il face cu placere, dar de care se… »

Gelos pe trecutul celuilalt?
Chiar daca nu spunem, uneori ne este greu sa acceptam ca partenerul nostru a mai avut o viata inainte de noi. Ca a mai fost fericit in alta relatie, in bratele altcuiva. Asta ne intriga si ne… »

Dosar: Sa facem un bilant de cuplu – Stim sa ne vorbim unul cu altul?
Sa ne ascultam, sa impartim, sa schimbam idei, sa exprimam cu sinceritate cheful, nevoile, iata cheia unei relatii infloritoare. Stiti sa va ascultati reciproc? Pentru a sti, raspundeti amandoi la… »

Dosar: Sa facem un bilant de cuplu – Pe unde ne este viata sexuala
Daca inima bate inca, corpul nu este mereu la intalnire. Stres, oboseala, tentatii: cotidianul ameninta. Fiecaruia ii revine sarcina de a-si reinventa propria sexualitate, dincolo de normele… »

(From: Newsletter psychologies.ro )

maxim’s

MAXIMA ZILEI
Experienta este numele pe care fiecare il da greselilor sale.
Oscar WILDE

(From: XPRIMM Stiri )